116:1 Cap. 114 - Tinerii trebuie să poarte responsabilităţi
116:2 [Mesaj adresat către doi tineri bărbaţi]
116:3 Aceşti tineri au acasă îndatoriri pe care le trec cu vederea. Ei nu au învăţat să se ocupe de datorii şi să-şi asume răspunderile din cămin, răspunderi pe care nimeni altcineva nu trebuie să le poarte. Ei au o mamă credincioasă, practică, mamă care a purtat multe poveri pe care fiii săi nu ar fi trebuit s-o lase să le poarte. Nu au împărţit poverile cu tatăl, după cum era datoria lor, şi au neglijat să-l cinstească aşa cum ar fi trebuit să o facă. Ei îşi urmează mai degrabă înclinaţiile decât datoria.
116:4 Au mers pe calea egoismului în vieţile lor, evitând poverile şi truda, şi n-au reuşit să obţină o experienţă valoroasă, de care nu-şi permit să se lipsească, dacă vor să aibă succes în viaţă. N-au smţit importanţa faptului de a fi credincioşi în lucrurile mici şi nu s-au simţit obligaţi faţă de părinţii lor să fie oneşti, conştiincioşi şi credincioşi în datoriile umile neînsemnate ale vieţii, datorii care stau chiar înaintea lor, pe cărarea pe care merg.
116:5 Făcând un cămin fericit
116:6 Dacă aceşti tineri doresc să fie o binecuvântare în vreun loc anume, atunci acesta ar trebui să fie chiar căminul lor. Dacă ei se lasă purtaţi de înclinaţiile lor, în loc să se lase călăuziţi de hotărârile prevăzatoare ale unei raţiuni treze, ale unei judecăţi sănătoase şi conştiinţe luminate, nu pot fi o binecuvântare nici pentru societate,
116:7 nici pentru familia tatălui lor, iar speranţele pe care şi le fac pentru lumea aceasta şi pentru cealaltă, mai bună, pot fi periclitate.*Mărturie pentru doi tineri
116:8 Mulţi tineri îşi fac impresia că prima parte a vieţii lor nu este menită purtării unor griji, ci irosirii în distracţii frivole, glume, ranchiuni şi îngăduinţe nesăbuite. În timp ce sunt în mijlocul nebuniei şi răsfăţului simţurilor, unii nu se mai gândesc la nimic altceva decât la mulţumirea de moment care decurge din acestea. Dorinţa pe care o au pentru amuzament şi iubirea lor pentru compania altora, pentru flecăreală şi râsete cresc, dacă sunt îngăduite, şi tinerii îşi pierd orice plăcere pentru realităţile responsabile ale vieţii, iar îndatoririle familiale li se par neinteresante. Nici un fel de schimbare nu le satisface mintea pe deplin şi devin agitaţi, capricioşi şi iritabili. Aceşti tineri ar trebui să simtă că este o datorie să-şi facă familia fericită şi voioasă... O schimbare care să survină în urma unei munci fizice, care a pus greu la încercare puterile trupului, poate fi foarte utilă pentru un timp, pentru ca apoi să se poată iarăşi angaja în muncă, prestând efortul cu mai mult succes. Însă odihna se poate dovedi inutilă, ba chiar este posibil să nu fie urmată de cele mai bune rezultate, când este vorba de tăria fizică.
116:9 Ei nu trebuie să-şi risipească preţioasele lor momente nici atunci când sunt epuizaţi de un singur fel de muncă. Atunci pot să caute ceva care să nu fie atât de obositor, dar care se va dovedi o binecuvântare pentru mama şi surorile lor. Uşurând grijile acestora, luând asupra lor poverile cele mai grele pe care sunt nevoite să le poarte, ei pot descoperi acel tip de amuzament care izvorăşte din principiu şi care le ve oferi o fericire adevărată, iar timpul lor nu va mai fi petrecut cu nimicuri sau îngăduinţe egoiste. - T3 221 -223