115:1 Cap. 113 - Clădirea caracterului în cămin
115:2 Satana îi ispiteşte pe copii să fie rezervaţi faţă de părinţii lor şi să-şi aleagă drept confidenţi prieteni de aceeaşi vârstă cu ei; însă fiind lipsiţi de experienţă, unii ca aceştia nu-i pot ajuta, ci le vor da sfaturi rele...
115:3 Copiii ar fi salvaţi de multe rele, dacă ar fi mai apropiaţi de părinţii lor. Părinţii ar trebui să încurajeze în copiii lor dispoziţia de a fi deschişi şi sinceri cu ei, de a veni la ei cu toate greutăţile lor, când sunt nesiguri ce cale este bună, prezentând în faţa părinţilor problema respectivă exact aşa cum o văd ei şi cerându-le sfatul. Cine poate chibzui şi întrevedea pericolele mai bine decât părinţii credincioşi? Cine ar putea înţelege mai bine decât ei temperamentele specifice ale copiilor lor? Mama, care a urmărit fiecare pas înainte al minţii încă din pruncie şi care este cel mai bine familiarizată cu înclinaţiile lor naturale, este persoana cea mai pregătită pentru a-şi sfătui copiii. Cine poate spune mai bine decât mama, ajutată de tată, care trăsături trebuie dezvoltate şi care trebuie ţinute în frâu?
115:4 Făcându-i fericiţi pe părinţi
115:5 Copiii creştini vor prefera dragostea şi aprobarea părinţilor lor temători de Dumnezeu mai presus de orice binecuvântare vremelnică. Ei îşi vor iubi şi onora părinţii. Una dintre preocupările principale ale vieţii lor va fi aceea de a-şi face părinţii fericiţi. În acest veac răzvrătit, copiii care nu
115:6 au fost bine educaţi şi disciplinaţi simt doar în puţină măsură care le sunt obligaţiile faţă de părinţi. Adesea, cu cât părinţii fac mai mult pentru ei, cu atât copiii sunt mai nerecunoscători şi mai lipsiţi de respect.
115:7 Copiii care au fost alintaţi şi răsfăţaţi totdeauna aşteaptă acest lucru; iar dacă aşteptările lor nu sunt împlinite, sunt dezamăgiţi şi se descurajează. Aceeaşi dispoziţie se va vedea pe tot parcursul vieţii lor; ei vor fi neajutoraţi şi se vor bizui întotdeauna pe sprijinul altora, aşteptând onoruri de la alţii. Iar dacă li se arată împotrivire, chiar după ce au ajuns la vârsta maturităţii, ei socotesc că sunt maltrataţi; şi astfel duc o viaţă agitată, cu greu purtându-şi sarcinile, murmurând adesea şi fiind nemulţumiţi că nu toate lucrurile le sunt pe plac...
115:8 Copiii trebuie să simtă că sunt datori faţă de părinţii lor, care au vegheat asupra lor în pruncie şi i-au îngrijit când au fost bolnavi. Ei trebuie să-şi dea seama că părinţii lor au avut multe griji datorită lor. Mai ales părinţii conştiincioşi, evlavioşi, au avut cea mai mare grijă ca fiii şi fiicele lor să apuce pe calea cea bună. cât de grea le-a fost inima când şi-au văzut copiii greşind! Dacă aceşti copii, care au produs acele dureri de inimă, ar putea vedea efectul căilor urmate de ei, cu siguranţă că s-ar îmblânzi. Dacă ar putea vedea lacrimile mamei şi auzi rugăciunile ei către Dumnezeu în favoarea lor, dacă i-ar putea asculta suspinele şi oftatul, inimile lor ar fi sensibilizate şi şi-ar mărturisi degrabă greşelile şi ar cere iertare...
115:9 Putere pentru conflict
115:10 Noi trăim într-un veac nenorocit pentru copii. Un curent puternic duce în jos, spre pierzare, şi este nevoie de ceva mai mult decât experienţa şi puterea unui copil pentru a se împotivi acestui curent şi a nu fi dus în jos de el. Tinerii, în general, par a fi captivii lui Satana şi el şi îngerii lui îi conduc spre pieire sigură. Satana şi oştirile lui luptă împotriva conducerii lui Dumnezeu şi vor încerca să-i tulbure şi să-i ia în stăpânire cu ispitirile lor pe toţi aceia care au dorinţa să-şi predea inimile şi să se supună cerinţelor lui Dumnzeu, astfel ca aceştia să ajungă descurajaţi şi să renunţe la luptă...
115:11 Prin rugăciune serioasă şi credinţă vie, pot fi obţinute mari biruinţe. Unii părinţi nu îşi dau seama de responsabilităţile pe care le au şi au neglijat educaţia religioasă a copiilor lor. Dimineaţa, primele gânduri ale creştinului trebuie îndreptate spre Dumnezeu. Lucrul vremelnic şi interesele proprii trebuie să fie pe plan secundar. Copiii trebuie învăţaţi să respecte şi să trateze cu reverenţă ceasul rugăciunii. Înainte de a pleca de acasă la lucru, întreaga familie trebuie adunată, iar tatăl, sau mama în absenţa tatălui, trebuie să ceară cu stăruinţă ca Dumnezeu să fie cu ei pe parcursul zilei...
115:12 Irascibili la restricţii
115:13 Copiii păzitorilor Sabatului s-ar putea să devină nerăbdători pentru ca sunt ţinuţi în frâu şi să-şi considere părinţii prea stricţi; s-ar putea chiar ca în inimile lor să ia naşetre resentimente, nemulţumire, gânduri rele împotriva acelora care lucrează pentru binele lor
115:14 prezent şi veşnic. Însă, dacă viaţa le va mai fi îngăduită câţiva ani, ei îşi vor binecuvânta părinţii pentru grija aceea strictă şi pentru vegherea credincioasă pe care le-au dovedit faţă de ei în anii lipsiţi de experienţă...
115:15 Responsabilitate individuală
115:16 Copii, Dumnezeu a găsit de cuviinţă să vă încredinţeze grijii părinţilor voştri, pentru ca ei să vă educe şi să vă disciplineze, făcându-şi astfel partea pentru formarea caracterului vostru pentru ceruri. Cu toate acestea, depinde de voi dacă vă veţi forma un caracter creştin deosebit, folosind la maximum avantajele pe care vi le-au pus la dispoziţie părinţii voştri credincioşi, evlavioşi, care se roagă pentru voi. Neputând să facă faţă tuturor grijilor legate de copiii lor, chiar fiind foarte credincioşi, părinţii nu-şi pot salva copiii. Şi copiii au o lucrare de făcut. Fiecare copil constituie un caz special, de care trebuie să se ocupe în mod individual.
115:17 Părinţi credincioşi, aveţi în faţa voastră o lucrare plină de răspundere, aceea de a le călăuzi paşii copiilor voştri, chiar în ce priveşte experienţa lor religioasă. Dacă Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, ei vă vor binecuvânta şi vă vor respecta pentru grija pe care aţi dovedit-o faţă de ei şi pentru credincioşia voastră în a le ţine în frâu dorinţele şi a le supune voinţa.- T1 391 - 403
115:18 Îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos
115:19 Când suntem apropiaţi de neprihănirea lui Hristos, nu vom găsi plăcere în păcat, pentru că Hristos va lucra cu noi. S-ar putea să facem greşeli, dar vom urî păcatul, care a provocat suferinţa Fiului lui Dumnezeu. - RH, 18 martie 1890