109:1 Cap. 107 - Un cămin creştin
109:2 Ca patriarhii din vechime, cei ce experimentează dragostea de Dumnezeu ar trebui să ridice un altar Domnului oriunde şi-ar întinde cortul. Dacă a fost vreodată un timp când fiecare casă ar fi trebuit să fie o casă de rugăciune, atunci timpul acela este acum. Taţii şi mamele ar trebui să-şi înalţe inimile către Dumnezeu, într-o rugăminte umilă pentru ei şi pentru copiii lor. Lăsaţi ca tatăl, ca preot al familiei, să pună pe altar jertfa de dimineaţă şi de seară, în timp ce soţia şi copiii se unesc în rugăciune şi laudă. Într-un astfel de cămin Isus va zăbovi cu plăcere.
109:3 Din fiecare cămin creştin ar trebui să strălucească o lumină sfântă. Dragostea ar trebui arătată în fapte. Ea ar trebui să curgă în relaţiile dintre toţi cei din casă, arătându-se în gânduri amabile şi într-o politeţe blândă, neegoistă. Sunt familii unde acest principiu este promovat - căminuri în care se aduce închinare lui Dumnezeu şi unde domneşte adevărata dragoste. Din aceste căminuri, rugăciunile se înalţă dimineaţa şi seara spre Dumnezeu, ca un parfum plăcut mirositor, iar mila şi binecuvântările coboară asupra celor ce le cer, ca roua de dimineaţă.
109:4 Un cămin creştin, bine organizat, este un argument puternic în favoarea înălţării vieţii de creştin - un argument pe care duşmanul nu-l poate contrazice. Toţi pot vedea că este o influenţă la lucru şi în familie care se manifestă asupra copiilor, şi că Dumnezeul lui Avraam este cu ei. - PP 144