104:1 Cap. 102 - Responsabilitatea individuală
104:2 Tatăl nostru ceresc nu ne cere nici mai mult, nici mai puţin decât putem face cu abilităţile cu care ne-a înzestrat. El nu lasă asupra slujitorilor Săi poveri pe care aceştia nu sunt în stare să le poarte. "El ştie din ce suntem făcuti; ştie că suntem ţărană." Prin harul Său, noi putem duce la îndeplinire tot ceea ce El cere de la noi.
104:3 "Cui i s-a dat mult i se va cere mult." Fiecare dintre noi va fi tras la răspundere pentru că am făcut chiar şi cu o iotă mai puţin decât aveam puterea să facem. Domnul măsoară cu exactitate fiecare posibilitate pentru lucrare. Capacităţile care nu au fost folosite vor fi puse în socoteală la fel ca acelea care au fost valorificate. Dumnezeu ne consideră responsabili pentru tot ceea ce am putea deveni printr-o folosire corectă a talanţilor. Vom fi judecaţi în funcţie de ceea ce aveam obligaţia să facem, dar nu am făcut pentru că nu ne-am folosit puterile spre slava lui Dumnezeu. Chiar dacă nu ne vom pierde sufletele, vom realiza în veşnicie care este rezultatul nefolosirii talanţilor noştri. Pentru toată cunoştinţa şi destoinicia pe care le-am fi putut câştiga, dar nu le-am câştigat va fi o pierdere veşnică.
104:4 Dar când ne predăm pe noi înşine în întregime lui Dumnezeu şi urmăm directivele Sale în lucrare, El Se va considera responsabil pentru îndeplinirea acesteia. El nu vrea să ne îndoim cu privire la succesul stradaniilor noastre sincere. Nici măcar o dată nu trebuie să ne gândim la eşec. Noi colaborăm cu Cel care nu cunoaşte eşecul.
104:5 N-ar trebui să vorbim de slăbiciunea şi incapacitatea noastră. Aceasta este o manifestare a lipsei de încredere în Dumnezeu, o tăgăduire
104:6 a Cuvântului Său. Atunci când cârtim din cauza poverilor noastre sau refuzăm să ne asumăm responsabilităţile pe care El ni le dă să le purtăm, noi spunem de fapt că El este un Stăpân aspru, că ne cere să îndeplinim ceva pentru care nu ne-a dat puterea necesară. - COL 362, 363
104:7 Valoarea banilor
104:8 Banii nu ne-au fost daţi ca să ne onorăm şi să ne slăvim pe noi înşine. Ca administratori credincioşi, trebuie să-i folosim pentru a-L onora şi glorifica pe Dumnezeu. Unii cred că doar o parte din ceea ce au Îi aparţine lui Dumnezeu. După ce au pus deoparte o sumă pentru scopuri religioase şi caritabile, ei consideră că ceea ce le-a rămas este al lor şi-l pot folosi aşa cum vor. Dar ei greşesc adoptând această atitudine. Tot ce avem este al lui Dumnezeu şi-I vom da socoteală de modul în care am folosit ce ne-a dăruit El. Când cheltuim fiecare bănuţ, se va vedea dacă-L iubim pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe semenii noştri ca pe noi înşine.
104:9 Banii au o mare valoare, pentru că pot face mult bine. În mâinile copiilor lui Dumnezeu, ei reprezintă hrană pentru cei flămânzi, apă pentru cei însetaţi şi îmbrăcăminte pentru cei goi. Reprezintă apărare pentru cei asupriţi şi mijloace de ajutorare pentru cei bolnavi. Dar banii nu au mai multă valoare decât nisipul, dacă nu sunt folosiţi pentru procurarea celor necesare vieţii, pentru binecuvântarea altora şi avansarea cauzei lui Dumnezeu. - COL 351