103:1 Cap. 101 - "Cinsteşte pe Domnul cu averile tale"
103:2 "Cât eşti dator stăpânului meu?" Putem să primim orice binecu-vântare din mâna lui Dumnezeu şi totuşi să nu-I oferim nimic Lui - nici măcar să-I dăm zecimea, partea pe care El a rezervat-o pentru Sine? A devenit un obicei faptul de a întoarce totul de la adevărata cale a sacrificiului de sine către cărarea satisfacerii propriilor plăceri. Dar vom continua să primim favorurile Sale cu indiferenţă şi să nu răspundem iubirii Sale?
103:3 Dragi tineri, nu vreţi să deveniţi misionari pentru Dumnezeu? Nu vreţi, mai mult ca niciodată până acum, să învăţaţi preţioasa lecţie de a aduce daruri lui Dumnezeu, prin punerea în vistierie a ceea ce El v-a dat din abundenţă pentru a vă bucura? Orice aţi primit, lăsaţi ca o parte să se întoarcă la Dătător sub forma unei ofrande pline de recunoştinţă. O parte ar trebui, de asemenea, pusă în vistierie, pentru ca lucrarea misionară să fie făcută atât acasă, cât şi pretutindeni în lume.
103:4 Comori în ceruri
103:5 Cauza lui Dumnezeu ar trebui să fie foarte aproape de inimile noastre. Lumina adevărului, care a fost o binecuvântare pentru o familie, va fi, dacă este transmisă de părinţi şi copii, o binecuvântare şi pentru alte familii. Dar când generozitatea lui Dumnezeu, atât de bogat şi abundent oferită, este reţinută şi atribuită cu egoism doar nouă, în locul binecu-vântării Sale, va fi cu siguranţă, în curând, experimentat blestemul,
103:6 pentru că asa a spus Domnul. Porunca lui Dumnezeu trebuie să preceadă orice altă cerere şi trebuie adusă cel dintâi la îndeplinire. Apoi trebuie să avem grijă de cei săraci şi nevoiaşi. Acest lucru nu trebuie neglijat, oricât ne-ar costa şi în ciuda oricărui sacrificiu pe care l-am face.
103:7 "De aceea, trebuie să fie hrană în casa Mea." Este datoria noastră să fim cumpătaţi în toate lucrurile, în mâncare, în băutură şi în îmbrăcăminte. Casele noastre şi mobilierul căminelor noastre ar trebui cumpănite cu grijă, purtând în inimă dorinţa de a-I preda lui Dumnezeu ce este al Lui. Nu numai prin zecime, ci, pe cât e posibil, şi prin daruri. Foarte mulţi îşi vor putea astfel aduna comori în ceruri, prin aprovizionarea permanentă a vistieriei lui Dumnezeu cu partea pe care El o cere ca fiind a Lui şi de asemenea prin daruri.
103:8 Cei care se întreabă cu sinceritate ce cere Dumnezeu de la ei, privitor la bunurile pe care le consideră ale lor, ar trebui să cerceteze Vechiul Testament şi să vadă ce a cerut, privitor la acest aspect, Hristos, conducătorul invizibil al lui Israel, în lunga lor călătorie prin pustie. Fiecare dintre noi ar trebui să fie dispus să treacă prin greutăţi şi lipsuri mai degrabă decât să jefuiască pe Dumnezeu de partea care trebuie să intre în tezaurul Său. Cei care citesc Biblia vor avea o cunoaştere inteligentă a "ceea ce spune Dumnezeu" privitor la această problemă.
103:9 Fără scuză
103:10 În acea zi când fiecare va fi judecat după faptele făcute în trup, orice scuză pe care egoismul ar putea-o aduce acum pentru reţinerea zecimii şi darurilor, în loc să le ofere Domnului, va
103:11 dispărea ca roua în faţa soarelui. Dacă n-ar fi pentru totdeauna prea târziu, cât de bucuroşi ar fi unii să se întoarcă şi să-şi clădească din nou caracterele! Dar atunci va fi prea târziu pentru a schimba raportul despre aceia care, săptămânal, lunar, an de an, L-au jefuit pe Dumnezeu. Soarta lor va fi pecetluită, definitiv pecetluită...
103:12 Egoismul este un rău mortal. Dragostea de sine şi indiferenţa cu privire la termenii precişi ai înţelegerii dintre om şi Dumnezeu, refuzul de a se comporta ca administratori credincioşi, au adus asupra lor blestemul, exact aşa cum a spus El că se va întâmpla. Aceste suflete s-au separat de Dumnezeu; prin exemplul şi umblarea lor, ei i-au condus şi pe alţii să ignore în întregime poruncile lui Dumnezeu şi El n-a mai putut să reverse binecuvântări asupra lor.
103:13 Zecimea
103:14 Dumnezeu a specificat: A zecea parte din tot ceea ce deţineţi Îmi aparţine; darurile şi ofrandele voastre vor fi aduse la vistierie, pentru a fi folosite la înaintarea lucrării Mele, pentru a trimite pe pastor să deschidă Scripturile înaintea celor ce sunt în întuneric.
103:15 Atunci îşi va asuma vreunul riscul de a reţine ce este al lui Dumnezeu, făcând la fel ca robul necredincios, care a ascuns talantul lui Dumnezeu în pământ? Vom încerca şi noi, aşa cum a făcut-o el, să ne justificăm necredincioşia, plângându-ne de Dumnezeu şi spunând: "Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vanturat: mi-a fost teama, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău". Nu vom prezenta noi mai degrabă darurile noastre pline de recunoştinţă înaintea lui Dumnezeu? - YI, 26 august 1897