102:1 Cap. 100 - Zecimea
102:2 Marea lucrare pe care Isus a anunţat că a venit să o facă a fost încredinţată urmaşilor Săi de pe pământ. Hristos, Capul nostru, conduce marea lucrare de mântuire şi ne îndeamnă să-I urmăm exemplul. El ne-a dat o solie care trebuie vestită întregii lumi. Acest adevăr trebuie să fie dat tuturor neamurilor, limbilor şi popoarelor. Puterea lui Satana avea să fie disputată şi acesta avea să fie biruit de către Hristos şi, de asemenea, de către urmaşii Săi. Trebuia continuat un război total împotriva puterilor întunericului. Iar pentru ca această lucrare să fie încununată de succes, era nevoie de mijloace materiale. Dumnezeu nu Se oferă să trimită mijloace direct din cer, ci pune în mâinile urmaşilor Săi talanţii mijloacelor, pentru a fi folosiţi tocmai în scopul de a susţine acest război.
102:3 El a dat poporului Său un plan în vederea obţinerii unor sume suficiente pentru ca această iniţiativă să se autofinanţeze. Planul lui Dumnezeu în sistemul zecimilor este minunat în simplitatea şi echitatea lui. Toti oamenii îl pot îmbrăţişa cu credinţă şi curaj, căci originea lui este divină. În el, simplitatea şi utilitatea lui se întrepătrund şi nu se cere o educaţie profundă pentru a-l înţelege şi a-l aplica. Toţi pot avea simţământul că stă în puterea lor să joace un rol în înaintarea preţioasei lucrări de mântuire. Fiecare bărbat, femeie şi tânăr poate deveni un casier pentru Domnul şi un agent care să satisfacă cerinţele care vin de la trezorerie. Apostolul spune: "Fiecare dintre voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui".
102:4 Mari obiective sunt atinse prin acest sistem.
102:5 Dacă l-ar accepta cu toţii, până la unul, fiecare ar fi un administrator vigilent şi credincios al lui Dumnezeu şi nu s-ar face simţită nici o lipsă a mijloacelor prin care să se ducă mai departe marea lucrare de vestire a ultimei solii de avertizare a lumii. Vistieria va fi plină, dacă toţi vor îmbrăţişa acest sistem, iar cei care subscriu nu vor fi aduşi la sărăcie. Prin fiecare investiţie pe care o fac, ei vor ajunge mai strâns legaţi de cauza adevărului prezent. Ei îşi vor strânge "pentru viitor drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă". - 3 T 388, 389
102:6 _____________
102:7 Recunoaşterea lui Dumnezeu ca Stăpân
102:8 Faptul de a consacra lui Dumnezeu a zecea parte din toate veniturile, fie din livadă, fie din roadele câmpului, din cirezi sau din turme, din munca intelectuală sau fizică, apoi consacrarea celei de-a doua zecimi pentru ajutorarea celor săraci şi în alte scopuri umanitare au avut scopul de a ţine necurmat înaintea poporului adevărul că Dumnezeu este proprietarul a toate câte sunt şi că ei au ocazia să fie intermediari ai binecuvântărilor Sale. A fost un mod de educare în vederea suprimării oricărei manifestări de egoism îngust şi de cultivare largă şi nobilă a caracterului. - Ed 44
102:9 ___________
102:10 Aparţine lui Dumnezeu
102:11 "Zecimea... este a Domnului." Aici este folosită aceeaşi formă de exprimare ca aceea privitoare la legea Sabatului. "Ziua a şaptea este Sabatul Domnului Dumnezeu." Dumnezeu a rezervat pentru Sine o parte anume din timpul omului şi din mijloacele sale şi nici un om n-ar putea, fără să se facă vinovat, să şi le însuşească pentru folosul său. - PP 525, 526