7:2 Nu este de datoria slujitorilor lui Dumnezeu să preamărească o fiinţă umană, fie ea moartă sau vie. Dumnezeu nu ne-a încredinţat această sarcină. Toţi cei care vin înaintea oamenilor, fie cu ajutorul penei, fie vorbind, trebuie să se ferească a aduce laude vreunui om; făcând astfel ei se situează în afara graniţelor stabilite de Dumnezeu. Dând glas acestor sentimente, (lucru foarte uşor realizabil), se iroseşte un timp foarte preţios care ar trebui folosit într-o manieră mai corespunzătoare, după multă rugăciune către Dumnezeu şi părtăşie cu Isus. Fiecare cuvânt trebuie să fie plin de har, ca o măsură a experienţei comuniunii