61:1 LUCRURI SFINTE ŞI LUCRURI OBIŞNUITE
61:2 Trebuie să se facă distincţie între lucrarea Domnului şi lucrurile obişnuite ale vieţii de zi cu zi. El spune: "Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi voi topi zgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.
61:3 Sionul va fi mântuit prin judecată, şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mântuiţi prin dreptate. (Isaia 1:25-27). Aceste lucruri au o importanţă deosebită şi sunt o lecţie pentru toţi cei care se află pe postul de editor.
61:4 Cuvintele rostite de Moise au o semnificaţie foarte profundă. "Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului. Moise i-a zis lui Aaron: "Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: "Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor." (Lev. 10: 1-3). Iată o lecţie preţioasă pentru toţi aceia care pregătesc materialul pentru publicarea la editurile noastre. Lucrurile sfinte nu trebuie amestecate cu cele obişnuite. Ziarele care au un tiraj atât de mare ar trebui să aibă mult mai multe sfaturi valoroase decât cele care apar în cotidianele vremii. "Pentru ce să amesteci paiele cu grâul?" (Ier. 23:28). Avem nevoie de grâu curat, cernut întru totul.
61:5 "Aşa mi-a vorbit Domnul, când m-a apucat mâna Lui, şi m-a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia:"Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. ...Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei. La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. (Isaia 8:11-20).
61:6 Vreau să atrag atenţia lucrătorilor noştri asupra celui de-al şaselea capitol din Isaia. Citiţi experienţa pe care a avut-o profetul când l-a văzut pe Domnul "şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui! Se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: "Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: "Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit! Am auzit glasul Domnului, întrebând: "Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi? Eu am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă!" (Isaia 6:1-8).
61:7 Toţi cei care lucrează în instituţiile noastre au nevoie de o astfel de experienţă. Existe pericolul ca ei să nu aibă o legătură vie cu Dumnezeu, ca să fie sfinţiţi prin adevăr. Astfel ei pierd perspectiva asupra puterii adevărului şi capacitatea de a distinge lucrurile sfinte şi cele obişnuite.