23:1 LUMINA SĂ NU FI FOST DESCOPERITĂ DOAR LA UNU SAU DOI OAMENI
23:2 Dumnezeu nu a ales câte un om pe ici pe colo ca fiind singurii care erau demni de a primi adevărul, ignorând poporul Său. El nu-i dă unui om o lumină nouă contrară credinţei deja stabilite a trupului. Cu prilejul fiecărei reforme s-au ridicat oameni care au pretins acest lucru. Pavel avertiza biserica din timpul său scriindu-i: "... şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase ca să tragă pe ucenici de partea lor." (Fapte 20:30). Cei care produc cel mai mare rău pentru poporul lui Dumnezeu sunt chiar aceia care ies din mijlocul lui "vorbind lucruri stricăcioase." Prin ei, calea adevărului este vorbită de rău.
23:3 Nimeni să nu-şi închipuie despre sine că este mai mult decât fraţii săi destinatarul unei lumini speciale din partea lui Dumnezeu. Ni s-a arătat că Hristos locuieşte în poporul Său; iar credincioşii sunt "zidiţi pe temelia apostolilor
23:4 şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin EL şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu prin Duhul." (Efeseni 2:20-22). "Vă sfătuiesc eu," zice Pavel, "cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi." (Efeseni 4:1-6).