22:1 CERCETAREA NOILOR PĂRERI
22:2 Adevărul este veşnic, iar confruntarea sa cu adevărul doar îi va evidenţia puterea. Nimeni nu trebuie să refuze să studieze Scriptura cu aceia care - avem motive să credem - vor să cunoască adevărul la fel cum vrem şi noi. Să presupunem că un frate are o părerea diferită de a mea şi el vine la mine şi-mi propune să studiem împreună Biblia pentru acel subiect specific; mă voi ridica eu, plin de prejudecăţi şi-i voi condamna felul de a gândi, fără a-i acorda şansa unei examinări corecte?
22:3 Singura variantă corectă din punctul de vedere al creştinismului ar fi să ne aşezăm şi să cercetăm subiectul respectiv în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, care arată adevărul şi descoperă minciuna. Batjocura nu va slăbi nicicum poziţia lui, în caz că ar fi falsă, şi nici nu va întări poziţia mea, în caz că ar fi adevărată. Dacă stâlpi credinţei noastre nu trec testul unei cercetări, ar fi cazul să ne gândim serios la lucrul acesta. Hristos a venit la ai
22:4 Săi şi ai Săi nu L-au primit; este foarte important pentru noi ca să nu urmăm acelaşi drum, refuzând lumina care coboară din cer.
22:5 Noi trebuie să studiem adevărul în mod personal. Nu trebuie să ne încredem în judecata nimănui ca substitut al gândirii proprii. Indiferent de persoană şi de funcţie nu trebuie să privim la nimeni ca fiind un etalon perfect pentru noi. Trebuie să ne sfătuim împreună şi să fim supuşi unii altora; dar în acelaşi timp noi trebuie să ne punem în funcţiune capacitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu de a învăţa adevărul. Fiecare trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu pentru a primi călăuzire divină. Fiecare trebuie să lucreze în mod personal la dezvoltarea caracterului său pentru a rezista încercării din ziua lui Dumnezeu. Nu trebuie să devenim rigizi în gândire, având impresia că nimeni nu ar trebui să se amestece în modul nostru de a raţiona.