2:1 Prefaţă
2:2 În august, 1939, editori adventişti din întreaga lume s-au adunat la Washington pentru a participa la primul conciliu general pe teme editoriale. Ca sursă de inspiraţie şi călăuzire, liderii denominaţiunii au ales îndrumările pe care Ellen White le adresase editorilor şi scriitorilor noştri de-a lungul anilor, culese din manuscrise şi din materialele editate. Aceste sfaturi şi instrucţiuni le fuseseră distribuite editorilor sub forma unei broşuri intitulate Sfaturi pentru editor. Copii ale acestei broşuri fuseseră distribuite membrilor consiliilor formate din directorii caselor noastre de editură şi altor persoane din lume care erau interesate de această activitate de publicare a Bisericii.
2:3 În ciuda faptului că această mică lucrare a fost publicată în 500 de exemplare, stocul a fost epuizat într-un timp foarte scurt. Lucrarea a început să fie din ce în ce mai căutată de toţi lucrătorii. Publicarea acestor sfaturi într-o ediţie nouă accesibilă tuturor sub forma unei publicaţii de sine stătătoare a fost cu atât mai necesara cu cât majoritatea activităţilor editoriale în ceea ce priveşte cărţile şi periodicele era efectuată de către
2:4 personal necalificat; în plus acest material le-ar fi folosit foarte mult evangheliştilor de la radio pentru pregătirea script-urilor.
2:5 Cititorul va observa cu siguranţă că aceste solii se referă destul de clar la un management defectuos sau la alte pericole care afectează lucrarea de publicare. Publicaţiile şi casele de editură sunt date cu numele lor reale. Aceste sfaturi au constituit o sursă de călăuzire pentru acţiunile din trecut şi de aceea includerea lor aici nu trebuie interpretată ca fiind o critică sau o condamnare adusă în prezent publicaţiilor sau caselor de editură respective, ci mai degrabă ca un semnal de alarmă tras pentru a nu se mai repeta greşelile din trecut. Unele dintre periodicele amintite nu mai există astăzi şi pentru a-i uşura cititorului identificarea lor, au fost anexate note de subsol. Domeniile abordate de aceste periodice sunt tratate astăzi în alte publicaţii. Principiile expuse sunt totuşi neschimbătoare şi pot sluji ca îndrumare şi astăzi.
2:6 Această a doua ediţie cuprinde câteva articole adiţionale care măresc aria de abordare pentru a răspunde mai bine nevoilor grupului tot mai mare căruia i se adresează în prezent volumul, iar câteva articole au fost rearanjate.
2:7 Pentru ca cititorul să aibă o înţelegere mai bună a contextului soliilor prezentate, este menţionată şi data scrierii sau a primei publicări. În cazul în care materialul a fost extras din manuscrisele Ellenei White, anul scrierii este menţionat ca parte din creditul sursă. Data publicării este menţionată în referinţele la fragmentele din articolele apărute în periodice. În cazul în care materialul a fost selectat din cărţile propriu-zise,
2:8 data publicării apare imediat după credit.
2:9 Se speră ca odată cu lansarea acestui volum pe o arie de aplicabilitate mai extinsă, sfaturile cuprinse aici să servească efectiv la sporirea eficienţei lucrării misionare prin literatură.
2:10 Administratorii Fundaţiei Ellen White
2:11 Scopul publicaţiilor noastre
2:12 O SOLIE HOTĂRÂTĂ. - Puterea şi eficienţa lucrării noastre depind în mare măsură de natura literaturii publicată la editurile noastre. De aceea trebuie să se lucreze cu mare grijă în alegerea şi pregătirea materialului care va fi introdus în lume. Este nevoie de o foarte mare atenţie şi putere de discernământ. Noi trebuie să ne dedicăm energia publicării unei literaturi de cea mai pură calitate şi cu un caracter înălţător. Periodicele noastre trebuie să fie pline de adevărurile vitale din punct de vedere spiritual.
2:13 Dumnezeu ne-a înmânat un stindard pe care stă scris: "Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus." (Apoc 14:12). Aceasta este o solie deosebită care ne pune de o parte - o solie care nu trebuie să sune niciodată nesigur. Atenţia oamenilor trebuie îndepărtată de la fântânile crăpate care nu ţin apa şi îndreptată către Fântâna cu apa vieţii.
2:14 Publicaţiile noastre au datoria cea mai sfântă de a expune în modul cel mai clar, simplu şi direct bazele spirituale ale credinţei noastre. Peste tot, oamenii trebuie să ia hotărârea de partea cui să fie. Ei toţi vor alege să fie ori sub stindardul adevărului şi neprihănirii ori sub stindardul puterilor
2:15 apostaziate care se luptă pentru supremaţie. În timpurile acestea solia lui Dumnezeu către lume trebuie să fie afirmată cu o hotărâre şi putere de o asemenea natură încât oamenii să fie nevoiţi să abordeze direct adevărul, atât din punctul de vedere al minţii cât şi din punctul de vedere al inimii. Oamenii trebuie să fie aduşi în situaţia de a vedea superioritatea adevărului faţă de multitudinea de erori care sunt afirmate din ce în ce mai mult, încercând să înlocuiască, dacă ar fi posibil, Cuvântul lui Dumnezeu pentru acest timp solemn.
2:16 Scopul suprem al publicaţiilor noastre este acela de a-L înălţa pe Dumnezeu şi de a îndrepta atenţia oamenilor către adevărul viu din Cuvântul Său. Cu privire la adevăr, Dumnezeu ne cheamă să ridicăm standardul Său şi nu pe al nostru sau al lumii.
2:17 Numai făcând aşa vom avea parte de belşugul mâinilor Sale. Trebuie să luăm aminte la felul în care Dumnezeu s-a purtat cu oamenii din vechime. De fiecare dată când ei înălţau stindardul Său, Dumnezeu îi proslăvea în faţa duşmanilor lor. Dar când, preamărindu-se pe ei înşişi, ei nu-i mai erau supuşi, aducând slavă unei puteri şi unor principii contrare Lui, Dumnezeu îi lăsa să culeagă roadele comportamentului lor în nenorocire şi înfrângere.
2:18 Editorii periodicelor noastre, profesorii din şcolile noastre, preşedinţii de conferinţă, au cu toţii nevoie să bea din apa pură a râului vieţii. Cu toţii trebuie să înţeleagă pe deplin cuvintele pe care Domnul i le-a spus femeii samaritene: "Dacă ai cunoaşte darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: 'Dă-mi să beau!', tu singură ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apa vieţii... Oricine bea din apa pe care i-o dau Eu, în veac nu-i va fi sete. Ci apa pe care i-o voi da eu se va preface în el într-un izvor de apă vie, curgând în veşnicie." Ioan (4:10-14).