146:1 SCOPURILE SPECIFICE ALE LITERATURII NOASTRE
146:2 Lucrarea noastră de editare a fost iniţiată la comanda lui Dumnezeu şi sub directa lui supraveghere. Această lucrare trebuie să îndeplinească un scop precis. Adventiştii de ziua a şaptea au fost aleşi de Dumnezeu ca un popor ciudat, separaţi de lume. El i-a despărţit cu sabia adevărului de lumea aceasta pentru a-i aduce în relaţie cu El, făcându-i reprezentanţii Săi prin chemarea de a fi ambasadorii Săi în această ultimă lucrarea a mântuirii. Cea mai mare bogăţie a adevărului care a fost vreodată încredinţată oamenilor, cele mai solemne şi de temut avertismente pe care Dumnezeu le-a adresat omenirii, le-au fost date lor pentru a le prezenta lumii; casele noastre de editură se află printre promotorii cei mai eficienţi ai acestei lucrări.
146:3 O SOLIE CARE NE ŞOCHEZĂ. - Publicaţiile care ies din casele noastre de editură trebuie să pregătească poporul pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Ei trebuie să facă pentru această lume aceeaşi lucrarea pe care a făcut-o Ioan Botezătorul pentru poporul evreu. Prin aceste solii puternice de avertizare, profetul lui Dumnezeu a trezit poporul din visare. Dumnezeu s-a folosit de el pentru a-Şi chema poporul la pocăinţă. Adevărul pe care el îl afirma demasca amăgirile populare, apărând cu o siguranţă eternă în comparaţie cu teoriile false ale timpului. Mesajul lui Ioan era: "Pocăiţi-vă căci Împărăţia Cerurilor este aproape." Casele noastre de editură trebuie să dea lumii de astăzi acelaşi mesaj prin intermediul publicaţiilor.
146:4 Profeţia pe care lucrarea lui Ioan a îndeplinit-o subliniază lucrarea pe care o avem noi de făcut: "Pregătiţi-I calea Domnului, neteziţi-I cărările." (Matei 3:3). Întocmai cum Ioan a pregătit calea pentru prima venire noi trebuie s-o pregătim pentru cea de-a doua venire a Domnului.
146:5 ÎNĂLŢAŢI SABATUL. - Instituţiile noastre de publicare trebuie să înalţe pretinderile legii lui Dumnezeu care a fost călcată în picioare. Fiind nişte reformatori în faţa lumii, ei trebuie să arate că legea lui Dumnezeu stă la baza oricărei reforme durabile. Ei trebuie să prezinte într-un mod foarte clar necesitatea ascultării de poruncile Sale. Constrânşi de dragostea lui Hristos ei trebuie să coopereze cu el pentru reconstruirea ruinelor, ridicând temelia multor generaţii. Ei trebuie să stea la spărtură şi să refacă potecile. Prim mărturia lor, sabatul poruncii a patra este făcut şi el un martor, o aducere aminte eternă a lui Dumnezeu, pentru a atrage atenţia şi a stârni interesul pentru cercetarea adevărului care va conduce minţile oamenilor la Creatorul lor.