120:1 PROTEJAŢI CASELE DE EDITURĂ
120:2 Dacă nu vom acţiona împotriva publicării teoriilor false, casele noastre de editură vor semăna minciuna în lume. Unii scriitori fac mare caz de o anume teorie pe care alţii nu o consideră atât de importantă şi apoi primii afirmă în stânga şi în dreapta că teoriile lor nu sunt ţinute în seamă.
120:3 Cu doi sau trei ani în urmă am primit o diagramă de la cineva care pretindea că este un păzitor al sabatului din California şi care se plângea de faptul că editura Pacific Press nu acordă nici un respect teoriilor sale, neacceptând astfel lumina pe care o pot aduce în lume. Mulţi zei şi mulţi stăpâni se luptă pentru a obţine recunoaştere. Dar dacă acela care simte că are însărcinarea de a aduce în lume ceva original ar umbla umil cu Dumnezeu în umilinţa şi pocăinţa sufletului, Domnul îi va accepta şi le va da harul Duhului Său celui Sfânt, pentru ca după puterile lor să poată face lucrarea pe care El i-a chemat să o facă.
120:4 S-ar putea să zici: "Ce vrea să spună sora White? Sunt şi eu inclus în categoria acestor eretici de care vorbeşte ea?" Nu, nu vreau să spun asta, dar vreau să prezint pericolele care ar trebui să atragă atenţia caselor noastre de editură, pentru ca să fim cu toţii conştienţi că este nevoie ca aceste să ia nişte măsuri pentru descurajarea infatuării cu care mulţi s-au întinat, crezând că
120:5 Domnul i-a însărcinat să scrie şi să publice despre o serie de subiecte care nu numai că nu ar servi nevoilor actuale ale bisericii, ci i-ar şi dăuna aceluia care se angajează în această acţiune. Toţi trebuie să realizeze faptul că trebuie să facem ceva pentru a-i proteja pe oameni de impostor şi că e nevoie să luăm anumite hotărâri pentru descurajarea acelora care intenţionează să-şi publice fantasmagoriile.
120:6 Cu toţii ştiţi cum au decurs lucrurile cu fratele _______. El a scris mult şi a crezut în acelaşi timp că tot ceea ce scrisese el trebuia să fie publicat. Dar apoi Domnul a lucrat la mintea lui şi a renunţat la ideea sa, arzându-şi în final manuscrisele. Dar s-a liniştit. S-a apucat iar să scrie şi a lăsat cu limbă de moarte soţiei sale banii şi însărcinarea de a publica manuscrisul său. Ea nu l-a apreciat ca fiind atât de important cum credea soţul ei, şi după ce la pus la dispoziţia unor persoane care-l puteau publica, a hotărât să-l ia înapoi şi a renunţat la cea ce-i spusese soţul ei. Astfel, materialul fratelui _______ nu a fost publicat niciodată. El era un om bun şi iubit de toţi cei ce-l cunoşteau; dar lucrurile pe care le scrisese el nu trebuia să fie publicate pentru că nu era "hrană la vreme de nevoie" pentru poporul lui Dumnezeu. Aceste teorii ar fi fost rădăcina multor erori şi, alimentate de alţi oameni acestea ar fi rodit discordie şi neînţelegere.