75:1 Cap. 73 - Nevoile noastre sociale
75:2 Dumnezeu a avut în vedere nevoile noastre sociale. Din rânduielile privind educaţia poporului ales reiese clar că o viaţă care Îl are în centru pe Dumnezeu este o viaţă deplină, desăvârşită; El caută să dezvolte orice capacitate cu care ne-a înzestrat.
75:3 Autor a tot ce este frumos, El Însuşi fiind un iubitor al frumosului, Dumnezeu a avut în vedere să împlinească în copiii Săi dragostea de frumos. El n-a trecut cu vederea nici nevoile lor sociale, nici asocierile prieteneşti şi folositoare, care fac atât de mult pentru cultivarea simpatiei, pentru a da strălucire vieţii şi a o îndulci.1
75:4 Influenţa asocierii. Oricine îşi găseşte tovarăşi sau şi-i face. Şi prietenia aceasta va exercita o influenţă spre bine sau spre rău. Toţi oamenii îşi fac prieteni şi vor avea influenţă asupra acestora şi vor fi influenţaţi la rândul lor. 2
75:5 Cuvântul lui Dumnezeu pune mult accent pe prieteniile pe care ni le facem, atât bărbaţii, cât şi femeile. Influenţa asocierii este cu mult mai mare asupra minţii şi caracterului în dezvoltare al copiilor şi tinerilor! Prietenii pe care şi-i fac, principiile pe care le adoptă, obiceiurile pe care şi le formează vor fi decisive în ce priveşte utilitatea lor aici, cât şi în privinţa destinului lor în viitor.
75:6 Este inevitabil ca tinerii să aibă prieteni şi să fie influenţaţi de aceştia. Acestea sunt legături tainice, care leagă sufletele laolaltă, astfel ca inima unuia să răspundă inimii celuilalt. Unul prinde ideile, sentimentele şi spiritul celuilalt. Această asociere poate fi o binecuvântare sau un blestem. Tinerii se pot ajuta
75:7 şi întări unul pe celălalt, îşi pot îmbunătăţi comportamentul, caracterul, cunoştinţele; sau, dacă îşi îngăduie să devină nepăsători şi necredincioşi, ei pot exercita o influenţă demoralizatoare. 3
75:8 S-a spus bine: "Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti". Tinerii nu îşi dau seama cât de mult le este afectat atât caracterul, cât şi reputaţia, prin alegerea tovarăşilor lor. Fiecare caută compania unuia care are gusturi şi obiceiuri asemănătoare cu ale lui. Cel care preferă societatea celor ignoranţi şi plini de vicii, şi nu a celor înţelepţi şi buni, arată prin aceasta că propriul său caracter este deficitar. Gusturile şi obiceiurile sale pot fi la început cu totul diferite de gusturile şi obiceiurile acelora a căror companie o caută; însă, pe măsură ce se amestecă cu această clasă, gândurile şi sentimentele lui se schimbă; el sacrifică principiile cele drepte şi pe nesimţite şi inevitabil scade la nivelul tovarăşilor săi. Ca şi pârâul care se face părtaş de proprietăţile solului prin care curge, principiile şi obiceiurile tinerilor ajung în mod inevitabil îmbibate de caracterul tovarăşilor lor. 4
75:9 Tendinţele naturale sunt în jos. Dacă tinerii ar putea fi convinşi să se asocieze cu tineri curaţi, integri, prietenoşi, efectul ar fi binefăcător. Dacă îşi aleg prieteni care se tem de Domnul, influenţa acestora îi va conduce la adevăr, datorie şi sfinţenie. O viaţă creştină adevărată este o putere spre bine. Însă, pe de altă parte, cei care se împrietenesc cu bărbaţi şi femei cu un moral discutabil, cu principii şi obiceiuri rele, curând vor merge pe aceeaşi cale. Tendinţele inimii fireşti sunt în jos. Cel care se asociază cu un sceptic va deveni curând sceptic, cel care alege compania celor stricaţi cu siguranţă va ajunge
75:10 şi el la fel. A te duce la sfatul celor răi este primul pas spre a merge pe calea celor păcătoşi şi a te aşeza pe scaunul celor batjocoritori. 5
75:11 Pentru tinerii lumeşti, iubirea de tovărăşii şi plăceri devine o pasiune care îi absoarbe. Etalarea de îmbrăcăminte, vizitele, îngăduirea poftei şi a patimilor şi învârtirea într-un cerc social destrăbălat le pare că este cel mai mare ţel al vieţii. Dacă sunt lăsaţi în singurătate, ei sunt nefericiţi. Dorinţa lor de căpătâi este să fie admiraţi şi flataţi şi să facă senzaţie în societate; şi, când această dorinţă nu este satisfăcută, viaţa li se pare de nesuportat. 6
75:12 Cei cărora le place societatea îşi îngăduie în mod frecvent această trăsătură, până ce aceasta devine o pasiune dominatoare... Ei nu pot suporta să citească Biblia şi să contemple lucrurile cereşti. Dacă nu există ceva care să-i ţină treji, ei se simt nenorociţi. Ei nu au în ei înşişi puterea de a fi fericiţi, ci depind în privinţa fericirii de compania altor tineri ca şi ei. Puterile care ar putea fi folosite în scopuri nobile, ei le folosesc în destrăbălare nesăbuită. 7
75:13 Binecuvântările sociabilităţii creştine. Sociabilitatea creştină este în general prea puţin cultivată în poporul lui Dumnezeu... Cei care se închid în ei înşişi, care nu vor să iasă din această stare şi să fie o binecuvântare pentru alţii, prin asocieri prietenoase, pierd multe binecuvântări; căci prin legături reciproce minţile se ascund, se rafinează; prin relaţii sociale se formează cunoştinţe şi prietenii care au ca urmare o unitate în inimă şi o atmosferă de iubire, care este plăcută în ochii cerului.
75:14 În special cei care au gustat iubirea lui Hristos ar trebui să-şi pună la lucru puterile pentru a fi sociabili, căci în acest fel ei pot câştiga suflete pentru Mântuitorul. Domnul Hristos nu trebuie
75:15 să stea ascuns în inima lor, închis ca o comoară la care se râvneşte, sacră şi dulce, de care să se bucure doar ei; iar dragostea lui Hristos nu trebuie manifestată numai faţă de cine avem noi plăcere. Tinerii trebuie învăţaţi să fie asemenea lui Hristos, dovedind interes, amabilitate, sociabilitate faţă de aceia care sunt în cea mai mare nevoie, chiar dacă aceştia nu sunt prietenii lor. În orice vreme şi în orice loc, Domnul Hristos a dovedit un interes plin de iubire pentru familia omenească şi a revărsat în jurul lui lumina unei vieţi evlavioase, pline de optimism. 8
75:16 1. Educaţie, p.38.
75:17 2. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.587.
75:18 3. Counsels to Teachers, Parents, and Students, p.220.
75:19 4. Id., p.221.
75:20 5. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.587.
75:21 6. Id., Vol. 5, p.112.
75:22 7. Id., Vol. 4, p.624.
75:23 8. Mărturii, Vol. 6, p.175, 176.