71:1 Cap. 69 - Curtoazie şi bunătate
71:2 Curtoazia va alunga jumătate din relele vieţii. Principiul cuprins în porunca: "Iubiţi-vă unii pe alţii" stă la însăşi temelia fericirii din cămin. Curtoazia creştină trebuie să domnească în fiecare casă. Deşi nu este atât de la îndemână, ea are puterea să îmblânzească acele firi care, altfel, ar fi reci, aspre. Cultivarea continuă a curtoaziei, voinţa de a face altora ceea ce voim ca ei să ne facă nouă, va alunga jumătate din relele vieţii. 1
71:3 Curtoazia să se manifeste în cămin. Dacă dorim să avem copii buni, curtenitori şi iubitori, noi înşine trebuie să le fim exemplu. 2
71:4 Părinţii să fie atenţi unul cu altul chiar în lucrurile mici. Bunătatea în toate trebuie să fie legea casei. Nu trebuie îngăduit nicidecum limbajul aspru; nu trebuie rostite cuvinte usturătoare. 3
71:5 Toţi pot avea o înfăţişare voioasă, o voce blândă, maniere politicoase; acestea sunt elemente puternice. Copiii sunt atraşi de comportamentul optimist, luminos. Arătaţi-le bunătate şi curtoazie, iar ei vor dovedi acelaşi spirit, faţă de voi şi unul faţă de altul. 4
71:6 Curtoazia voastră şi stăpânirea de sine vor avea o influenţă mai mare asupra caracterelor copiilor voştri decât ar putea-o avea doar cuvintele. 5
71:7 Bunătatea unora faţă de alţii face din cămin un Paradis. Vorbind frumos cu copiii şi lăudându-i atunci când încearcă să facă ce este bine, părinţii le pot încuraja străduinţele, făcându-i foarte fericiţi în jurul
71:8 cercului familiei, luând astfel naştere un farmec care va alunga orice umbră şi va aduce înăuntru lumina soarelui, cu seninătatea ei. Bunătatea reciprocă şi stăpânirea de sine vor face din cămin un paradis şi va atrage îngerii cei sfinţi în cercul familiei; însă aceştia vor pleca din casa unde se aud cuvinte neplăcute, neînţelegeri şi certuri. Lipsa bunătăţii, nemulţumirea şi mânia Îl izgonesc pe Domnul Isus din cămin. 6
71:9 Micile atenţii din viaţa de zi cu zi şi ataşamentul care ar trebui să existe între membrii aceleiaşi familii nu depind de împrejurări din afară. 7
71:10 Cuvintele plăcute, gesturile amabile şi afecţiunea sinceră, care se manifestă în toate acţiunile, alături de hărnicie, curăţenie şi chibzuinţă, fac chiar dintr-o colibă cel mai fericit cămin. Creatorul priveşte cu mulţumire spre un asemenea cămin. 8
71:11 Există mulţi care ar trebui să trăiască mai puţin pentru lumea din afară şi mai mult pentru membrii familiei lor. Ar trebui să existe mai puţină etalare de politeţe superficială şi afecţiune faţă de străini şi vizitatori şi mai multă curtoazie, care izvorăşte din adevărata dragoste şi ataşament, faţă de cei dragi din cămin. 9
71:12 Definiţia adevăratei politeţi. Este mare nevoie de cultivarea rafinamentului autentic în cămin. Aceasta constituie o mărturie puternică în favoarea adevărului. La oricine s-ar manifesta, vulgaritatea în vorbire şi purtare dovedeşte o inimă stricată. Adevărul de origine divină nu degradează niciodată pe cel care îl primeşte şi nici nu face din el o persoană grosolană, dură. Adevărul îmblânzeşte şi rafinează. Când este primit în inimă, el face din tânăr un om respectuos şi politicos. Politeţea creştină se dobândeşte numai prin lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta nu constă într-o stare afectată, în manifestări emoţionale sau gesturi artificiale - plecăciuni sau zâmbete forţate. Acest fel de politeţe se întâlneşte la cei lumeşti,
71:13 însă ei sunt lipsiţi de adevărata politeţe creştină. Politeţea adevărată se dobândeşte numai printr-o cunoaştere practică a Evangheliei lui Hristos. Politeţea autentică şi curtoazia autentică sunt bunătate dovedită faţă de toţi, mari sau mici, bogaţi sau săraci. 10
71:14 Esenţa politeţii autentice constă în respectul faţă de ceilalţi. Educaţia adevărată, care durează, este cea care câştigă mereu prin simpatie şi încurajează bunătatea faţă de toată lumea. Pretinsa cultură, care nu-l face pe tânăr respectuos faţă de părinţii lui, nu le apreciază calităţile şi nu are răbdare faţă de defectele lor, nu-l ajută în nevoie, nu-l face atent şi grijuliu, generos şi gata a da ajutor celor tineri, bătrâni şi celor nenorociţi, constituie un eşec. 11
71:15 Curtoazia creştină este banda de aur care-i uneşte pe membrii familiei cu legături de iubire, devenind tot mai strânsă şi mai puternică în fiecare zi. 12
71:16 Faceţi din regula de aur legea familiei. În Biblie se pot găsi cele mai valoroase reguli pentru relaţiile sociale şi de familie. Acestea reprezintă nu numai cel mai bun şi cel mai nobil standard de moralitate, dar şi cel mai valoros cod de politeţe. Predica Mântuitorului nostru de pe munte conţine îndemnuri de nepreţuită valoare atât pentru bătrâni, cât şi pentru tineri. Biblia ar trebui citită adesea în familie, iar învăţăturile ei preţioase trebuie exemplificate în viaţa de fiecare zi. Regula de aur: "Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" şi sfatul apostolului: "În cinste, fiecare să dea întâietate altuia" ar trebui să devină legea familiei. Cei care nutresc spiritul lui Hristos vor dovedi politeţe în cămin şi un spirit de bunăvoinţă chiar în lucrurile mici. Ei vor căuta să îi facă mereu fericiţi pe cei din jurul lor şi, fiind atenţi cu cei din jur,
71:17 vor uita de eul lor. Acesta este fructul care creşte în pomul numit creştinism. 13
71:18 Regula de aur este principiul adevăratei curtoazii, iar cea mai autentică ilustrare a acesteia se vede în viaţa şi caracterul Domnului Isus. Oh, ce raze de blândeţe şi frumuseţe străluceau în jur în viaţa de zi cu zi a Mântuitorului nostru! Ce dulceaţă răspândea numai prezenţa Sa! Acelaşi spirit va fi descoperit şi în copiii Săi. Cei în a căror inimă locuieşte Hristos vor fi înconjuraţi de o atmosferă divină. Hainele lor albe vor fi înmiresmate cu parfumul grădinii lui Dumnezeu. Feţele lor vor reflecta lumină din lumina Lui, netezind cărarea pentru cei obosiţi şi care se împiedică pe cale. 14
71:19 Cel mai bun tratat ştiinţific asupra etichetei. Cel mai valoros tratat asupra etichetei, care a fost scris vreodată, este preţioasa învăţătură dată de Mântuitorul şi prin apostolul Pavel, sub inspiraţia Duhului Sfânt - cuvinte care ar trebui înscrise, fără a fi şterse vreodată, în memoria oricărui om, tânăr sau bătrân.
71:20 "Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii."
71:21 "Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se umflă de mândrie, nu se laudă, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată." 15
71:22 Biblia ne cere în mod imperios să fim curtenitori; şi ea ne prezintă multe ilustraţii ale unui spirit lipsit de egoism, ale harului blândeţii, ale unui comportament atrăgător care caracterizează adevărata politeţe. Acestea sunt doar reflecţii ale caracterului lui Hristos. Amabilitatea şi curtoazia autentică ce există în lume, chiar şi printre cei ce nu recunosc Numele Său, provin de la El, iar El doreşte ca aceste trăsături de caracter să fie reflectate în mod desăvârşit în copiii Săi. Scopul Său este ca oamenii să poată vedea în noi frumuseţea Lui. 16
71:23 Creştinismul va face din om un gentleman. Domnul Hristos S-a purtat frumos chiar cu persecutorii Săi; iar urmaşii Lui adevăraţi vor avea acelaşi spirit. Priviţi-l pe Pavel când a fost adus în faţa conducătorilor. Cuvântarea sa înaintea lui Agripa constituie o ilustrare a adevăratei curtoazii, ca şi a unei elocinţe convingătoare. Evanghelia nu încurajează politeţea de formă, întâlnită în mod obişnuit în lume, ci acea curtoazie care izvorăşte dintr-o bunătate autentică a inimii. 17
71:24 Noi nu suntem pentru manifestarea a ceea ce lumea numeşte curtoazie, ci pentru acea curtoazie pe care oricine o va lua cu sine în locaşurile cereşti ale celor mântuiţi. 18
71:25 Adevărata curtoazie izvorăşte din dragoste. Cea mai atentă cultivare a convenienţelor exterioare ale vieţii nu este suficientă pentru a îndepărta nemulţumirea, judecata aspră şi vorbirea indecentă. Rafinamentul autentic nu va fi niciodată dat pe faţă atâta vreme cât eul reprezintă obiectivul suprem. Iubirea trebuie să sălăşluiască în inimă. Un creştin adevărat are ca motivaţie a acţiunilor sale ataşamentul profund al inimii faţă de Mântuitorul. Iar din această rădăcină a iubirii sale pentru Hristos izvorăşte atenţia sa faţă de fraţii lui. 19
71:26 Din toate lucrurile care sunt căutate, nutrite şi cultivate, nimic nu este atât de valoros în ochii lui Dumnezeu ca o inimă curată şi o atitudine de mulţumire şi pace.
71:27 Dacă armonia divină a adevărului şi iubirii există în inimă, aceasta va radia în exterior, în cuvinte şi fapte... În inimă trebuie să domnească spiritul bunăvoinţei autentice. Iubirea conferă posesorului ei har, atenţie şi farmec în comportament. Dragostea luminează înfăţişarea şi supune vorbirea; ea rafinează şi înnobilează întreaga fiinţă umană. Ea îl aduce în armonie cu Dumnezeu, căci ea este o caracteristică a cerului. 20
71:28 Adevărata curtoazie nu se învaţă doar prin practicarea regulilor etichetei. Modul de comportare trebuie avut întotdeauna în vedere; ori de cât ori nu este compromis principiul, respectul faţă de alţii va conduce la conformarea cu obiceiurile acceptate; însă adevărata curtoazie nu cere sacrificarea principiului pentru convenţional. Ea ignoră casta. Ea încurajează preţuirea de sine, respectul pentru demnitatea omului ca om, consideraţie pentru fiecare membru al marii familii omeneşti. 21
71:29 Iubirea este exprimată prin priviri, cuvinte şi acţiuni. Mai presus de toate lucrurile, părinţii ar trebui să-şi înconjoare copiii cu o atmosferă de voioşie, curtoazie şi iubire. Căminul în care domneşte dragostea, şi în care aceasta este exprimată în priviri, cuvinte şi fapte, este un loc în care îngerilor le face plăcere să locuiască. Părinţilor, lăsaţi ca strălucirea iubirii, voioşiei, fericirii şi mulţumirii să pătrundă în inimile voastre şi faceţi ca influenţa lor dulce să învăluie căminul. Daţi pe faţă un spirit bun, răbdător, şi încurajaţi acelaşi lucru în copiii voştri, cultivând acele haruri care vor aduce strălucire vieţii din cămin. Atmosfera astfel creată va fi pentru copii ceea ce este aerul şi raza de soare pentru lumea vegetală, aducând sănătate şi vigoare minţii şi trupului. 22
71:30 Gusturile frumoase, conversaţia voioasă şi faptele iubitoare vor lega inimile copiilor de cele ale părinţilor lor prin funiile de mătase ale iubirii şi vor contribui mai mult în a face căminul un loc
71:31 atrăgător decât cele mai preţioase ornamente ce pot fi cumpărate cu aur. 23
71:32 Trebuie asociate temperamente diferite. Aşa a rânduit Dumnezeu ca persoane cu temperamente diferite să se asocieze. Când se întâmplă astfel, fiecare membru al familiei trebuie să privească cu sfinţenie sentimentele şi să respecte drepturile celorlalţi. În acest fel, vor fi cultivate respectul reciproc şi stăpânirea de sine, vor fi îndepărtate prejudecăţile, iar părţile aspre ale caracterului vor fi netezite. Astfel, poate fi asigurată armonia, iar asocierea diferitelor temperamente poate fi un beneficiu pentru fiecare. 24
71:33 Nimic nu poate înlocui lipsa curtoaziei. Aceia care pretind că sunt urmaşi ai lui Hristos, dar sunt în acelaşi timp aspri, lipsiţi de bunătate şi necurtenitori în cuvinte şi comportament, nu au învăţat nimic de la Isus. Un om care tună şi fulgeră doreşte să stăpânească, înăbuşindu-i pe toţi în jur, unul care caută necontenit greşeli nu este un creştin; căci a fi creştin înseamnă a fi ca Hristos. Comportamentul unor aşa-zişi creştini este atât de lipsit de bunătate şi curtoazie, încât în loc să fie vorbiţi de bine, ei sunt vorbiţi de rău. Sinceritatea lor nu poate fi pusă la îndoială; corectitudinea lor nu poate fi discutată, însă sinceritatea şi corectitudinea nu pot ţine locul bunătăţii şi curtoaziei. Creştinul trebuie să fie tot atât de iubitor, credincios, milos şi curtenitor pe cât este de corect şi cinstit. 25
71:34 Orice neglijare a bunătăţii şi amabilităţii din partea fratelui faţă de frate, orice neglijare a cuvintelor bune, încurajatoare, în cercul familiei, părinţii faţă de copii şi copiii faţă de părinţi sunt o confirmarea unor obiceiuri care denotă lipsa unui caracter asemenea lui Hristos. Însă, dacă aceste lucruri mici sunt împlinite, ele devin lucruri mari. Ele se măresc în proporţie mare. Ele se transformă în viaţă într-o mireasmă dulce care se înalţă către Dumnezeu ca tămâia sfântă. 26
71:35 Mulţi tânjesc după amabilitate. Mulţi tânjesc cu dor după afecţiune, prietenie... Trebuie să nu fim egoişti, ci să căutăm mereu ocazii, chiar în lucrurile mici, de a ne arăta mulţumirea pentru bunăvoinţa pe care ne-au arătat-o alţii şi să căutăm ocazii de a înveseli pe alţii, de a-i însenina şi de a le uşura durerile şi poverile prin fapte de bunătate şi amabilitate şi mici fapte de iubire. Aceste atenţii care, începând din familia noastră, se extind în afara cercului familiei vor contribui la fericirea vieţii noastre, iar neglijarea acestor lucruri mici vor aduce amărăciune şi durere în viaţa noastră. 27
71:36 Prin relaţiile sociale intrăm în contact cu lumea. Creştinismul intră în contact cu lumea prin relaţiile sociale. Fiecărui bărbat sau femeie, care a gustat dragostea lui Hristos şi a primit în inimă iluminarea divină, Dumnezeu îi cere să reverse lumină pe cărarea întunecoasă a acelora care nu au cunoscut o cale mai bună. 28
71:37 Noi putem manifesta o mie de mici atenţii în cuvinte prietenoase şi priviri plăcute, care se vor reflecta din nou asupra noastră. Creştinii lipsiţi de consideraţie pentru cei din jurul lor dovedesc prin această neglijenţă că nu sunt în legătură cu Hristos. Este imposibil să fii într-o relaţie cu Hristos şi totuşi să fii lipsit de bunătate faţă de alţii şi să uiţi drepturile lor. 29
71:38 Noi toţi trebuie să devenim martori pentru Domnul Hristos. Puterea relaţiilor sociale, sfinţită prin harul lui Hristos, trebuie îmbunătăţită prin câştigarea sufletelor la Mântuitorul. Faceţi ca lumea să vadă că noi nu suntem în mod egoist absorbiţi în propriile noastre interese, ci că noi dorim ca şi alţii să se împărtăşească de binecuvântările şi privilegiile noastre. Faceţi-i să vadă că religia noastră nu face din noi nişte oameni lipsiţi de iubire şi exigenţi. Fie ca toţi care mărturisesc că L-au găsit pe Hristos să lucreze slujind aşa cum a făcut El, în folosul oamenilor.
71:39 Noi nu trebuie să dăm niciodată lumii falsa impresie că oamenii creştini sunt un popor mohorât, nefericit. 30
71:40 Dacă suntem curtenitori şi amabili în cămin, vom duce cu noi mireasma unui comportament plăcut şi atunci când suntem plecaţi de acasă. Dacă dovedim stăpânire de sine, răbdare, blândeţe şi tărie de caracter în cămin, vom putea fi o lumină în lume. 31
71:41 1. Signs of the Times, 9 sep. 1886.
71:42 2. Signs of the Times, 25 mai 1882.
71:43 3. Good Health, ian. 1880.
71:44 4. Educaţie, p.225.
71:45 5. Review and Herald, 13 iun. 1882.
71:46 6. Signs of the Times, 17 apr. 1884.
71:47 7. Signs of the Times, 23 aug. 1877.
71:48 8. Signs of the Times, 2 oct. 1884.
71:49 9. Signs of the Times, 2 oct. 1884.
71:50 10. Manuscript 74, 1900.
71:51 11. Educaţie, p.226.
71:52 12. Signs of the Times, 29 noi. 1877.
71:53 13. Signs of the Times, 1 iul. 1886
71:54 14. Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p.111.
71:55 15. Educaţie, p.227.
71:56 16. Id., p.226, 227.
71:57 17. Divina vindecare, p.358, 359.
71:58 18. Signs of the Times, 13 aug. 1912.
71:59 19. Divina vindecare, p.359.
71:60 20. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.559, 560.
71:61 21. Educaţie, p.225.
71:62 22. Counsels to Teachers, Parents, and Students, p.115.
71:63 23. Signs of the Times, 2 oct. 1884.
71:64 24. Signs of the Times, 4 apr. 1911.
71:65 25. The Youth's Instructor, 31 mar. 1908.
71:66 26. Manuscript 107, 1898.
71:67 27. Testimonies for the Church, Vol. 3, p.539, 540.
71:68 28. Id., Vol. 4, p.555.
71:69 29. Id., Vol. 3, p.539.
71:70 30. Hristos, Lumina lumii, p.126, 127.
71:71 31. Signs of the Times, 14 noi. 1892.