71:12 Definiţia adevăratei politeţi. Este mare nevoie de cultivarea rafinamentului autentic în cămin. Aceasta constituie o mărturie puternică în favoarea adevărului. La oricine s-ar manifesta, vulgaritatea în vorbire şi purtare dovedeşte o inimă stricată. Adevărul de origine divină nu degradează niciodată pe cel care îl primeşte şi nici nu face din el o persoană grosolană, dură. Adevărul îmblânzeşte şi rafinează. Când este primit în inimă, el face din tânăr un om respectuos şi politicos. Politeţea creştină se dobândeşte numai prin lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta nu constă într-o stare afectată, în manifestări emoţionale sau gesturi artificiale - plecăciuni sau zâmbete forţate. Acest fel de politeţe se întâlneşte la cei lumeşti,