61:1 Cap. 59 - Părinţii în vârstă
61:2 "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta." Obligaţia copiilor de a-şi cinsti părinţii se întinde pe toată durata vieţii. Dacă părinţii sunt slăbiţi şi bătrâni, atenţia pe care trebuie să le-o acorde copiii trebuie să fie proporţională cu nevoile tatălui şi ale mamei. Cu demnitate şi hotărâre, copiii trebuie să acţioneze în această privinţă, chiar dacă este nevoie de tăgăduire de sine, astfel ca orice gând de nelinişte sau tulburare să fie îndepărtat din mintea părinţilor...
61:3 Copiii trebuie educaţi să-şi iubească şi să poarte de grijă cu duioşie tatălui şi mamei lor. Aveţi grijă de ei voi înşivă, copii, căci nici o altă mână nu poate îndeplini micile fapte de bunătate pe care voi le puteţi face faţă de ei. Căutaţi ocazii prielnice de a împrăştia seminţele bunătăţii. 1
61:4 Obligaţia pe care o avem faţă de părinţii noştri nu încetează niciodată. Iubirea noastră faţă de ei şi a lor faţă de noi nu se măsoară prin ani sau prin mărime, iar răspunderea noastră nu poate fi lăsată niciodată deoparte. 2
61:5 Copiii să nu uite că părinţii în vârstă, chiar atunci când o duc cel mai bine, au doar puţine bucurii şi mângâieri. Ce ar putea produce mai multă durere părinţilor decât neglijarea lor de către copii? Ce păcat ar putea fi mai grav din partea copiilor decât acela de a aduce durere unui tată şi unei mame în vârstă, lipsiţi de ajutor? 3
61:6 Neteziţi cărarea. După ce copiii ajung la vârsta maturităţii, unii dintre ei gândesc că şi-au îndeplinit datoria, dacă le-au asigurat o locuinţă părinţilor lor. Ei le oferă mâncare şi adăpost, însă fără iubire şi afecţiune. Când părinţii sunt la o vârstă înaintată, când tânjesc după exprimarea iubirii şi împreunei simţiri, copiii fără inimă nu le acordă atenţia cuvenită.
61:7 Nu există perioade de timp când copiii să nu dovedească respect şi iubire faţă de tatăl şi mama lor. Atâta timp cât sunt în viaţă, bucuria copiilor ar trebui să fie aceea de a-şi onora şi respecta părinţii. Ei trebuie să le aducă optimism şi strălucire atât cât pot. Ei trebuie să le uşureze calea în ultima parte a vieţii, când se apropie de mormânt. Nu există vreo recomandare mai bună în această viaţă decât aceea că un copil şi-a cinstit părinţii şi nici în registrele cărţilor din ceruri decât aceea că el şi-a iubit şi cinstit tatăl şi mama. 4
61:8 Lipsă de recunoştinţă faţă de părinţi. Este oare posibil ca copiii să devină atât de nesimţitori faţă de nevoile tatălui şi ale mamei, încât să nu vrea să îndepărteze, atât cât le stă în putinţă, toate motivele de întristare, veghind asupra lor cu grijă neobosită şi devoţiune? E oare posibil ca ei să nu socotească o plăcere a face din ultimele zile ale părinţilor lor cele mai bune zile? Cum poate oare un fiu sau o fiică să-şi lase tatăl sau mama pe mâinile străinilor pentru a fi îngrijiţi? Chiar dacă mama ar fi o necredincioasă sau o persoană urâcioasă, acest lucru nu-l scuteşte pe copil de obligaţia pe care Dumnezeu a aşezat-o asupra lui de a-şi îngriji părinţii. 5
61:9 Unii părinţi sunt responsabili pentru lipsa de respect. Când unii părinţi îi permit unui copil să nu îi respecte în copilărie, îngăduind acestuia să le vorbească arţăgos sau chiar aspru, vor avea de cules o recoltă groaznică peste ani. Atunci când părinţii dau greş în a cere ascultare promptă, desăvârşită, din partea copiilor lor, ei dau greş în a pune temelia cea dreaptă a caracterului copiilor lor. Ei îşi pregătesc copiii spre a-i dezonora pe ei înşişi când vor fi bătrâni şi aduc întristare inimilor lor când se apropie de mormânt, afară de cazul când harul lui Dumnezeu intervine şi schimbă inimile şi caracterele copiilor lor. 6
61:10 Nu folosiţi răzbunarea împotriva părinţilor nedrepţi. Cineva spunea astfel despre mama sa: "Întotdeauna am urât-o pe mama şi ea m-a urât totdeauna pe mine." Aceste cuvinte stau înregistrate în cărţile din ceruri, care vor fi deschise şi scoase la iveală în ziua judecăţii, când fiecare va fi răsplătit după faptele lui.
61:11 Dacă copiii socotesc că au fost trataţi cu asprime în copilărie, le va fi oare de folos în a creşte în harul şi cunoaşterea lui Hristos, în a reflecta chipul Său, să nutrească un spirit de răzbunare faţă de părinţii lor, mai ales când aceştia sunt bătrânişi slabi? Oare părinţii neajutoraţi nu vor tânji ei după iubirea copiilor lor? Oare nevoile tatălui şi mamei în vârstă nu vor trezi cele mai nobile simţăminte ale inimii şi prin harul lui Hristos părinţii să nu fie oare trataţi cu bunătate, atenţie şi respect de către vlăstarele lor? Oh, să nu fie inima aşa de neînduplecată precum oţelul împotriva tatălui şi mamei! Cum poate oare o fiică, pretinzând că este o creştină, să nutrească ură împotriva mamei sale, în special dacă mama este bolnavă şi bătrână? Fie ca bunătatea şi iubirea, roadele cele mai scumpe ale vieţii de creştin, să găsească loc în inima copiilor spre a fi dovedite faţă de părinţi. 7
61:12 Fiţi răbdători în caz de neputinţă. Cât de îngrozitor este gândul ca un copil să-şi urască mama, când aceasta este bătrână, slăbită şi copleşită de neputinţă, ca un copil. Cu câtă răbdare, cu câtă duioşie ar trebui să se poarte copiii cu o asemenea mamă! Trebuie rostite cuvinte duioase, care să nu irite spiritul. Un adevărat creştin nu va fi niciodată lipsit de bunătate şi în nici o împrejurare neglijent faţă de tatăl sau mama sa, ci va căuta să acorde atenţie poruncii: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta." Dumnezeu a
61:13 spus: "Să te ridici în faţa perilor albi şi să cinsteşti pe cei bătrâni..."
61:14 Copii, faceţi ca părinţii voştri, neputincioşi şi neînstare să-şi poarte de grijă, să aibă parte de mulţumire, pace şi iubire în ultimele lor zile. De dragul lui Hristos, atunci când se îndreaptă către mormânt, faceţi-i să audă numai cuvinte de bunătate, dragoste, îndurare şi iertare. Doreşti tu oare ca Domnul să te iubească, să se îndure de tine şi să te ierte, să-ţi poarte de grijă când eşti bolnav, iar tu să nu-i tratezi pe alţii aşa cum ai dori ca tu însuţi să fii tratat? 8
61:15 Planul lui Dumnezeu în legătură cu grija faţă de cei în vârstă. S-a insistat mereu asupra chestiunii purtării de grijă faţă de fraţii şi surorile noastre în vârstă, care nu au cămine. Ce poate fi făcut pentru ei? Lumina pe care mi-a dat-o Domnul a fost repetată: Nu este cel mai bine a înfiinţa instituţii pentru îngrijirea celor bătrâni, pentru ca să poată fi împreună cu alţii. Nu este bine nici să fie trimişi în afara căminului pentru îngrijire. Ci este bine ca membrii fiecărei familii să poarte de grijă rudelor lor. Când acest lucru nu este posibil, lucrarea aparţine bisericii şi ea trebuie acceptată atât ca o datorie, cât şi ca un privilegiu. Toţi cei care sunt stăpâniţi de spiritul lui Hristos îi vor privi pe cei neputincioşi şi bătrâni cu deosebit respect şi duioşie. 9
61:16 Un privilegiu care aduce satisfacţie şi bucurie. Gândul că copiii au lucrat pentru alinarea părinţilor lor este un gând care aduce mulţumire pe toată durata vieţii şi le vor aduce bucurie, în special atunci când ei înşişi au nevoie de împreună simţire şi iubire. Aceia ale căror inimi sunt pline de iubire vor socoti ca nepreţuit privilegiul de a uşura calea părinţilor în momentele când aceştia se apropie de mormânt. Ei se vor bucura că şi-au adus contribuţia în a produce mângâiere şi pace în ultimele zile ale
61:17 părinţilor lor iubiţi. A face altfel, a-i lipsi pe cei în vârstă şi neajutoraţi de serviciul plin de bunătate al fiilor şi fiicelor, va duce la umplerea sufletului cu remuşcări, a zilelor cu regrete, afară de cazul când inimile noastre nu s-au împietrit în aşa măsură şi n-au devenit reci ca o piatră. 10
61:18 1. Manuscript 18, 1891.
61:19 2. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:20 3. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:21 4. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:22 5. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:23 6. Manuscript 18, 1891.
61:24 7. Manuscript 18, 1891.
61:25 8. Manuscript 18, 1891.
61:26 9. Testimonies for the Church, Vol. 6, p.272.
61:27 10. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:28 Secţiunea a XIII-a
61:29 ÎNTREBUINŢAREA BANILOR