59:3 O soţie creştină să-şi părăsească soţul necredincios? Primesc scrisori de la mame, în care acestea îşi relatează necazurile şi îmi cer sfatul. Unul dintre aceste cazuri va fi folosit ca reprezentativ. Soţul şi tatăl nu este credincios, iar pentru mamă totul este îngreunat în ce priveşte educaţia copiilor ei. Soţul este profan, vulgar şi abuziv în limbajul folosit faţă de ea şi îi învaţă pe copii să nesocotească autoritatea ei. Când mama încearcă să se roage împreună cu copiii, el intră şi face gălăgie mare, terminând prin a-L blestema pe Dumnezeu şi învălmăşind tot felul de epitete stricate despre Biblie. Ea este atât de descurajată, încât viaţa i-a devenit o povară. Ce bine ar putea face? Care ar fi folosul pentru copiii ei, ca ea să rămână în cămin? Simţind dorinţa sinceră de a lucra ceva în via Domnului, ea gândeşte că ar fi mai bine să-şi lase familia decât să rămână alături de un soţ şi un tată care încontinuu îi învaţă pe copii să nu o respecte şi să nu o asculte.