59:13 Cerinţele lui Dumnezeu puse pe primul loc. [Luat din capitolul "Avertizări şi mustrări" în care se găsesc mărturii adresate unor membrii dintr-o anumită comunitate. Acest paragraf urmează unui mesaj adresat fratelui T. - Compilatorii] Mi-a fost arătată sora ... Ea este iubită de Dumnezeu, însă ţinută în robie servilă, teamă, groază, descurajare, îndoială şi multă încordare nervoasă. Această soră n-ar trebui să simtă că trebuie să cedeze în ce priveşte voinţa ei faţă de un tânăr fără Dumnezeu, care are şi mai puţini ani decât ea. Ea trebuie să nu uite că legătura prin căsătorie nu distruge individualitatea ei. Dumnezeu are cerinţe faţă de ea, mai mari decât orice cerinţe omeneşti. Hristos a cumpărat-o cu propriul Său sânge. Ea nu-şi aparţine sieşi. Ea greşeşte, nepunându-şi toată încrederea în Dumnezeu şi cedând faţă de convingerile ei, conştiinţa ei, înaintea unui om arogant şi tiran, înfierbântat de Satana ori de câte ori majestatea sa diabolică poate lucra cu eficacitate prin el pentru a intimida acest suflet terorizat. De atâtea ori a fost timorată, încât sistemul ei nervos a fost zdruncinat, fiind acum mai degrabă o epavă. Este oare voia Domnului ca această soră să rămână în această stare şi Domnul să fie jefuit de serviciul ei? Nu. Căsătoria ei a fost o amăgire a diavolului. Totuşi, acum ea trebuie să facă tot ce poate mai bine, să-şi trateze soţul cu bunătate şi să-l facă fericit, fără a-şi călca pe conştiinţă, căci, dacă el rămâne în această stare de răzvrătire, lumea aceasta este "cerul" pe care-l va avea el. Însă dacă ea se lipseşte de privilegiul de a merge la adunare, pentru a fi pe plac unui soţ tiran, posedat de diavolul, acest lucru nu este după voia lui Dumnezeu. 5