57:1 Cap. 55 - Standarde morale
57:2 Satana caută să pervertească instituţia căsătoriei. A fost planul bine studiat al lui Satana (în veacul antediluvian) de a perverti instituţia căsătoriei, de a slăbi obligaţia acesteia şi de a-i diminua caracterul sacru; pentru că pe nici o altă cale mai sigură nu ar fi putut el deforma mai bine chipul lui Dumnezeu în om şi deschide uşa către nenorocire şi viciu. 1
57:3 Satana cunoaşte foarte bine materialul cu care are de-a face în inima omului. El cunoaşte - căci le-a studiat cu o intensitate diabolică timp de mii de ani - punctele cel mai uşor de cucerit din fiecare caracter; şi, de-a lungul multor generaţii la rând, el a lucrat să-i distrugă pe cei mai puternici bărbaţi, prinţi în Israel, prin aceleaşi ispite care au avut aşa mare succes la Baal-Peor. De-a lungul veacurilor, au existat atâtea caractere ruinate care au eşuat pe stâncile indulgenţei senzuale. 2
57:4 Tragedie în Israel. Nelegiuirea care a atras judecăţile lui Dumnezeu asupra lui Israel a fost imoralitatea. Impertinenţa femeilor de a atrage suflete în cursă nu s-a sfârşit la Baal-Peor. În ciuda pedepselor primite de păcătoşii din Israel, aceeaşi crimă a fost repetată de multe ori. Satana era din ce în ce mai activ, căutând să-l nimicească pe Israel cu desăvârşire. 3
57:5 Practicarea imoralităţii de către evrei a dus la ceea ce nici toată strategia popoarelor şi nici descântecele lui Balaam nu au putut face. Ei s-au despărţit de Dumnezeul lor. Scutul şi protecţia au fost îndepărtate de la ei. Dumnezeu a devenit vrăjmaşul lor. Astfel, mulţi dintre cei de viţă nobilă şi mulţi din popor s-au făcut vinovaţi de imoralitate
57:6 în aşa măsură, încât aceasta a devenit păcat naţional, deoarece mânia lui Dumnezeu s-a extins asupra întregii adunări. 4
57:7 Istoria se repetă. Spre încheierea istoriei acestui pământ, Satana va lucra cu toate puterile lui, în acelaşi fel şi cu aceleaşi ispite cu care a amăgit pe vechiul Israel chiar înainte de intrarea în Ţara Făgăduită. El va întinde capcane acelora care pretind că păzesc poruncile lui Dumnezeu şi care sunt aproape de hotarul Canaanului ceresc. El va lucra din răsputeri pentru a prinde sufletele în cursă şi a-i ataca pe cei ce pretind a fi din poporul lui Dumnezeu în punctele lor cele mai slabe. Pe aceia care nu şi-au supus patimile josnice puterilor nobile din fiinţa lor, pe aceia care au permis minţii lor să plutească pe canalul îngăduinţei patimilor josnice, fireşti, Satana este hotărât să-i nimicească cu ispitele sale - să le pângărească sufletele prin imoralitate. El nu se mulţumeşte cu ţinte uşoare, neînsemnate, ci îşi foloseşte capcanele prin aceia pe care îi poate enumera între agenţii săi, pentru a-i ademeni pe oameni să-şi îngăduie lucruri care sunt condamnate de Legea lui Dumnezeu. Şi bărbaţi din poziţii de răspundere, care propovăduiesc cerinţele Legii lui Dumnezeu, ale căror guri sunt pline cu argumente în apărarea Legii Sale, asupra cărora Satana şi-a pornit raidul - asupra unora ca aceştia el tabără cu puterile sale diabolice şi cu agenţii săi care nu au tihnă, atacându-i în punctele slabe din caracterul lor, ştiind că cine este vinovat într-un singur punct este vinovat în toate, obţinând astfel stăpânire asupra întregii fiinţe a omului. Mintea, sufletul, trupul şi conştiinţa sunt implicate în această lucrare de ruinare. Dacă bărbatul respectiv a fost un sol al neprihănirii şi a avut multă lumină sau dacă Domnul l-a folosit ca pe o unealtă deosebită a Lui, pentru cauza adevărului, cât de mare este atunci triumful lui Satana! Cât de mult tresaltă el! Şi cât de mult este dezonorat Dumnezeu! 5
57:8 Răspândirea imoralităţii astăzi. Mi-a fost prezentat un tablou teribil al stării existente în lume. Imoralitatea abundă pretutindeni. Imoralitatea este păcatul special al acestui veac. Niciodată nu şi-a înălţat viciul capul lui respingător cu atâta obrăznicie ca acum. Oamenii parcă sunt amorţiţi, iar cei care iubesc virtutea şi adevărata bunătate sunt aproape descurajaţi datorită obrăzniciei şi răspândirii acesteia. Nelegiuirea care abundă nu se limitează numai la cei necredincioşi şi batjocoritori. Ar fi fost bine să fie aşa, însă nu este aşa. Mulţi bărbaţi şi femei, care susţin religia lui Hristos, sunt vinovaţi. Chiar unii dintre cei care mărturisesc că aşteaptă venirea Lui nu sunt mai pregătiţi pentru acel eveniment decât Satana însuşi. Ei nu s-au curăţit de orice întinare. Ei au făcut atât de mult pe plac firii lor, încât este natural ca gândurile lor să fie necurate şi imaginaţia lor coruptă. Este la fel de imposibil ca mintea lor să cugete la lucruri curate şi sfinte, cum este pentru cascada Niagara să-şi schimbe cursul şi apele să curgă în susul curentului... Fiecare creştin va trebui să înveţe să-şi înfrâneze patimile şi să fie condus de principii. Dacă nu face acest lucru, el nu este demn de numele de creştin. 6
57:9 Sentimentalismul bolnav abundă. Bărbaţi căsătoriţi primesc complimente din partea unor femei căsătorite sau necăsătorite; femeile, de asemenea, par a fi fermecate şi a-şi pierde judecata, discernământul spiritual şi bunul simţ; ele fac întocmai acele lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu le condamnă, pe care mărturiile Spiritului lui Dumnezeu le condamnă. Avertizările şi mustrările se află în faţa lor în mod limpede şi totuşi ele merg pe aceeaşi cale pe care au mers alţii înaintea lor. Este un fel de joc fără minte în care s-au prins. Satana le conduce spre ruină, punând în primejdie cauza lui Dumnezeu, răstignindu-L din nou pe Fiul lui Dumnezeu şi punând asupra Lui vădită ocară. 7
57:10 Ignoranţa, iubirea de plăceri şi obiceiurile păcătoase, care întinează sufletul, trupul şi spiritul, fac ca lumea să fie plină de lepră morală; o malarie morală, mortală, distruge mii şi zeci de mii. Ce trebuie făcut pentru a ne salva tinerii? Noi putem face puţin, însă Dumnezeu este viu. El domneşte şi El este Cel care poate face mult. 8
57:11 Poporul lui Dumnezeu în contrast cu lumea. Libertinismul acestui veac corupt nu trebuie să constituie un criteriu pentru urmaşii Domnului Hristos. Aceste etalări moderne de familiaritate nu trebuie să existe printre creştinii care tânjesc după nemurire. Dacă desfrâul,destrăbălarea, adulterul, nelegiuirea şi crima sunt la ordinea zilei printre cei care nu cunosc adevărul şi care refuză să fie călăuziţi de principiile Cuvântului lui Dumnezeu, cât de important este atunci ca acea clasă de oameni, care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos, atât de strâns legaţi de Dumnezeu şi de îngeri, să le arate acestora o cale mai bună, mai nobilă! Cât de important este ca, prin castitatea şi virtutea lor, ei să fie în contrast marcant faţă de acea clasă stăpânită de patimi josnice! 9
57:12 Pericolele şi primejdiile se înmulţesc. În acest veac degenerat, mulţi sunt atât de orbiţi de păcătoşenia păcatului, încât ei aleg o viaţă destrăbălată, pentru că aceasta este înclinaţia firească pervertită a inimii lor. În loc de a se privi în oglinda Legii lui Dumnezeu şi a-şi aduce inimile şi caracterele în conformitate cu standardul lui Dumnezeu, ei îngăduie agenţilor lui Satana să înalţe standardul acestuia în inimile lor. Oameni corupţi socotesc că este mai bine a interpreta Scripturile după bunul lor plac pentru a-şi susţine nelegiuirea decât să renunţe la păcat şi să aibă o inimă şi o viaţă curată.
57:13 Sunt mai mulţi oameni de acest fel decât ne putem imagina, şi ei se vor înmulţi pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului. 10
57:14 Când puterea plină de vrajă a lui Satana ia în stăpânire o persoană, Dumnezeu este uitat, iar omul întinat este ridicat în slăvi. Desfrâul tăinuit este practicat de aceste suflete amăgite ca o virtute. Acesta este de fapt un fel de vrăjitorie... Există întotdeauna o putere plină de vrajă în nelegiuire şi destrăbălare. Mintea este atât de înşelată, încât nu poate judeca în mod inteligent, iar o iluzie continuă o îndepărtează de curăţie. Vederea spirituală devine înceţoşată şi persoane cu un moral nealterat până atunci ajung în stare confuză sub amăgirea sofistăriei acelor agenţi ai lui Satana care pretind a fi soli ai luminii. Tocmai această iluzie este ceea ce dă putere acestor agenţi. Dacă s-ar arăta cu obrăznicie şi şi-ar face avansurile în mod deschis, ei ar fi respinşi fără vreun moment de ezitare; însă ei lucrează pentru ca să câştige mai întâi simpatie şi să-şi asigure încrederea că sunt oameni ai lui Dumnezeu, sfinţi care se sacrifică. Apoi, în calitate de soli speciali, ei îşi încep opera lor de artă - aceea de a îndepărta sufletele de pe calea dreptăţii, încercând să facă fără valoare Legea lui Dumnezeu. 11
57:15 Atât bărbaţii, cât şi femeile să-şi păstreze locul şi să trăiască fără reproş. Mintea unui bărbat sau a unei femei nu coboară într-o singură clipă de la curăţie şi sfinţenie la depravare, întinare şi nelegiuire. Se cere timp pentru ca omul să ajungă asemenea Divinităţii, şi tot în timp se petrece degradarea celor creaţi după chipul lui Dumnezeu într-o stare brută sau satanică. Prin privire, noi suntem schimbaţi. Deşi întocmit după chipul Făcătorului Său, omul îşi poate educa astfel mintea,încât păcatul, pe care odinioară îl detesta, va deveni o plăcere pentru el. Când încetează să vegheze şi să se roage, el încetează să-şi păzească cetatea, inima, şi se angajează în păcat şi nelegiuire. Mintea se degradează şi este imposibil să o ridice din această stare de corupţie, în timp ce ea este educată să înrobească puterile morale şi intelectuale şi să le aducă în supunere faţă de
57:16 pasiunile josnice. Trebuie declarat război continuu minţii, cu înclinaţii fireşti, carnale; iar noi trebuie să fim ajutaţi de influenţa curăţitoare a harului lui Dumnezeu, care va atrage mintea spre cele de sus şi o va deprinde să cugete asupra lucrurilor curate şi sfinte. 12
57:17 Nu există siguranţă pentru om, tânăr sau bătrân, decât dacă simte nevoia de a-L căuta pe Dumnezeu pentru sfat, la fiecare pas. Numai aceia care menţin o strânsă comuniune cu Dumnezeu vor învăţa să-i apropie pe oameni, aşa cum îi preţuieşte El, şi să preţuiască lucrurile curate, bune, umile şi modeste. Mintea trebuie apărată aşa cum a fost cea a lui Iosif. Atunci ispitele de îndepărtare de integritate vor fi întâmpinate cu hotărâre: "Cum aş putea să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" Cea mai puternică ispită nu este scuză pentru păcat. Oricât de mare ar fi presiunea care este exercitată asupra ta, păcatul este un act pe care îl comiţi pentru că tu ai ales astfel. Locul de unde porneşte dificultatea este inima nerenăscută. 13
57:18 Având în vedere toate primejdiile care sunt în aceste vremuri, nu ar trebui oare ca noi, poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, să îndepărtăm din mijlocul nostru orice păcat, orice nedreptate, orice perversitate? Nu ar trebui oare ca femeile care mărturisesc că sunt de partea adevărului să se păzească cu toată puterea, în aşa fel ca să nu încurajeze în nici un fel familiaritatea nepermisă? Ele pot închide multe uşi ale ispitei, dacă îşi vor păzi în orice vreme cu stricteţe felul de comportare. 14
57:19 Femeile trebuie să ţină sus standardul conduitei. Scriu cu inima tristă că femeile din acest veac, atât cele căsătorite, cât şi cele necăsătorite, prea adesea nu dovedesc acea rezervă care este necesară. Ele se poartă ca nişte femei uşoare. Ele încurajează atenţiile din partea bărbaţilor singuri sau căsătoriţi, iar cei care sunt slabi în ce priveşte tăria morală vor fi ademeniţi. Aceste lucruri, dacă sunt îngăduite, amorţesc simţurile morale şi orbesc mintea în aşa fel, încât nelegiuirea nu mai apare păcătoasă.
57:20 Sunt trezite anumite gânduri, lucru care nu s-ar fi petrecut dacă femeia şi-ar fi păstrat locul cu toată modestia şi sobrietatea. S-ar putea ca scopul sau motivul ei să nu fi fost păcătos, însă ea a încurajat bărbaţi care sunt uşor ispitiţi şi care au nevoie de tot ajutorul din partea celor din preajma lor. Mult rău poate fi evitat dacă suntem circumspecţi, rezervaţi, nu ne îngăduim libertăţi, nu primim atenţii nepermise, ci menţinem un nivel al moralităţii şi demnităţii. 15
57:21 De mult timp trebuia să mă adresez surorilor şi să le spun că, în conformitate cu ceea ce Domnul a socotit potrivit să-mi arate din când în când, sunt mari greşeli printre ele în acest sens. Ele nu sunt precaute să se abţină de la orice se pare că este rău. Ele nu sunt cu totul circumspecte în comportamentul lor, aşa cum sunt femeile evlavioase. Cuvintele lor nu sunt selectate şi alese, aşa cum ar trebui să fie cele ale femeilor care au primit harul lui Dumnezeu. Ele sunt prea familiare cu fraţii lor. Ele zăbovesc în preajma lor, se apleacă spre ei şi le place în societatea lor. Ele se simt mult onorate când li se acordă atenţie.
57:22 Potrivit cu lumina pe care mi-a dat-o Domnul, surorile noastre ar trebui să procedeze altfel. Ar trebui să fie mai rezervate, să manifeste mai puţină îndrăzneală şi să încurajeze "sfiala şi sobrietatea". Atât bărbaţii, cât şi femeile îşi îngăduie prea multe discuţii joviale. Femeile care pretind că sunt evlavioase îşi îngăduie prea mult vorbele de duh, glumele şi râsul. Acest lucru este deplasat şi întristează Duhul lui Dumnezeu. Aceste manifestări dau pe faţă lipsa curăţiei creştine. Ei nu îşi întăresc sufletul de partea lui Dumnezeu, ci aduc mult întuneric; ei alungă îngerii cereşti, curaţi şi sfinţi, şi îi cheamă pe aceia care îi conduc spre aceste rele până la cel mai de jos nivel. 16
57:23 Prea adesea, femeile sunt ispititorii. Sub un pretext sau altul, ele câştigă atenţia bărbaţilor, căsătoriţi sau necăsătoriţi, şi îi ispitesc până când calcă Legea lui Dumnezeu şi sufletele lor sunt în primejdie... Dacă femeile ar dori să-şi înnobileze vieţile şi să devină conlucrătoare cu Hristos, ar exista mai puţine pericole datorită influenţei lor; însă în starea lor prezentă, de nepăsare faţă de responsabilităţile căminului şi cerinţele lui Dumnezeu faţă de ele, influenţa lor este adesea puternică în direcţia opusă, puterile lor sunt pipernicite, iar lucrarea lor nu poartă amprenta divină. 17
57:24 Sunt atât de multe domnişoare şi femei îndrăzneţe, obraznice, care au acea însuşire de a atrage atenţia asupra lor însele, de a se aşeza în compania bărbaţilor tineri, de a-i curta şi a le atrage atenţia, de a flirta atât cu bărbaţii căsătoriţi, cât şi cu cei necăsătoriţi, încât dacă n-aţi avea privirea îndreptată către Domnul Hristos, tare ca oţelul, aţi fi atraşi în plasa lui Satana. 18
57:25 Ca ambasador al lui Hristos, vă implor pe voi, care pretindeţi că susţineţi adevărul prezent, să respingeţi cu hotărâre orice avans făcut către necurăţie şi să părăsiţi societatea acelora care pun la cale ademeniri necurate. Să vă fie silă de aceste păcate care pângăresc şi să arătaţi faţă de ele cea mai mare ură. Fugiţi din preajma acelora care, chiar prin conversaţie numai, ar îndrepta mintea pe un asemenea făgaş, "căci din prisosul inimii vorbeşte gura..."
57:26 Nici măcar pentru o clipă să nu îngăduiţi ispita necurată, ascunsă, căci chiar şi aceasta ar mânji sufletul, aşa cum apa murdară murdăreşte canalul prin care curge. 19
57:27 O femeie care îngăduie un cuvânt nevirtuos sau face insinuări în aşa fel, ca asemenea cuvinte să fie rostite în prezenţa ei, nu este pe placul lui Dumnezeu; aceea care îngăduie un comportament uşuratic sau ademeniri necurate nu îşi păstrează asemănarea cu divinul. 20
57:28 Protejaţi printr-un cerc sacru al curăţiei. Surorile noastre ar trebui să încurajeze adevărata modestie; ele nu trebuie să fie îndrăzneţe, vorbăreţe şi să facă avansuri, ci modeste şi rezervate, zăbavnice la vorbire. Ele pot fi amabile, binevoitoare. A fi blând, milos, iertător şi umil înseamnă a deveni pe placul lui Dumnezeu. Dacă vor fi astfel, ele nu vor fi împovărate cu atenţii necuviincioase din partea bărbaţilor din biserică sau din afara ei. Toţi vor simţi că există un cerc sacru de curăţie în jurul acestor femei temătoare de Dumnezeu, care le protejează de orice lucruri nepermise.
57:29 Există unele femei care pretind a fi evlavioase, care îşi îngăduie o libertate vulgară, necontrolată în maniere, care conduc spre rău şi spre păcat. Însă acele femei, ale căror minţi şi inimi zăbovesc prin meditaţie asupra acelor subiecte care fortifică curăţia vieţii şi care înalţă sufletul spre comuniunea cu Dumnezeu, nu vor fi uşor abătute de pe cărarea dreptăţii şi virtuţii. Unele ca acestea vor fi întărite împotriva sofistăriilor lui Satana; ele vor fi pregătite să facă faţă tacticilor lui seducătoare. 21
57:30 Fac apel la voi, ca urmaşi ai lui Hristos, să faceţi din aceasta o profesiune înaltă, şi anume să preţuiţi nestemata perlă a modestiei. Aceasta ne apără virtutea. 22
57:31 Controlaţi gândurile. Ar trebui să vă ţineţi sub control gândurile. Aceasta nu este o sarcină uşoară; nu puteţi realiza acest lucru fără efort serios. Şi totuşi, Dumnezeu cere acest lucru din partea voastră; aceasta este o datorie a fiecărei fiinţe responsabile. Veţi da socoteală lui Dumnezeu pentru gândurile voastre. Dacă vă îngăduiţi închipuiri deşarte, permiţând minţii să zăbovească asupra subiectelor necurate, voi sunteţi, într-o anumită măsură, la fel de vinovaţi înaintea lui Dumnezeu ca şi în cazul în care gândurile voastre ar fi fost transpuse în faptă. Ceea ce a împiedicat acţiunea nu a fost, de fapt, decât lipsa ocaziei favorabile. Starea de reverie atât în timpul zilei, cât şi al nopţii, de himeră,
57:32 este dăunătoare şi constituie un obicei extrem de periculos. Odată instalată, este aproape imposibil să întrerupi un asemenea obicei şi să canalizezi gândurile spre subiecte curate, sfinte, înălţătoare. 23
57:33 Feriţi-vă de linguşire. Sunt îndurerată când văd bărbaţi lăudaţi, linguşiţi şi răsfăţaţi! Dumnezeu mi-a descoperit că cei care primesc aceste atenţii nu sunt demni de a lua Numele Lui pe buze; însă ei sunt lăudaţi şi mult stimaţi de fiinţe mărginite, care judecă doar după înfăţişarea exterioară. Surorile mele, nu răsfăţaţi şi nu linguşiţi niciodată pe bieţii bărbaţi, slabi şi uşor de abătut, fie tineri, fie bătrâni, căsătoriţi sau necăsătoriţi. Voi nu le cunoaşteţi slăbiciunile şi voi nu ştiţi că tocmai aceste atenţii şi această laudă excesivă poate duce la ruina lor. Sunt alarmată de nesăbuinţa, lipsa de înţelepciune, pe care mulţi o manifestă în această privinţă.
57:34 Bărbaţii care fac lucrarea lui Dumnezeu, în a căror inimă locuieşte Domnul Hristos, nu vor coborî standardul moralităţii, ci vor căuta întotdeauna să-l înalţe. Ei nu-şi vor găsi plăcerea în linguşirile femeilor sau în a fi răsfăţaţi de către acestea. Fie ca bărbaţii, atât cei singuri, cât şi cei căsătoriţi, să spună: "La o parte! Nu voi da niciodată nici cea mai mică ocazie ca bunul meu nume să fie vorbit de rău. Numele meu bun este un capital de valoare mai mare decât aurul sau argintul. Lasă-mă să-l păstrez neatins. Dacă oamenii atacă acest nume, nu este pentru că eu le-am oferit ocazia să facă astfel, ci au acelaşi motiv pentru care L-au vorbit de rău pe Hristos - pentru că ei au urât curăţia şi sfinţenia caracterului Său, deoarece aceasta constituie o continuă mustrare la adresa lor." 24
57:35 Dacă slujitorul lui Dumnezeu ispiteşte. Cele mai mici insinuări, din orice sursă ar veni cu invitaţia de a fi îngăduitoare faţă de păcat sau de a permite lucruri inadmisibile,
57:36 oricât de neînsemnate ar părea, trebuie detestate şi considerate ca fiind cele mai grave insulte care pot fi aduse demnităţii voastre ca femei. Sărutul pe obraz, într-un moment şi loc nepotrivit, trebuie să vă determine să respingeţi cu dezgust pe emisarul lui Satana. Dacă este din partea unuia dintr-o poziţie înaltă, care are de-a face cu lucrurile sfinte, păcatul este de zece ori mai mare şi ar trebui să o conducă pe femeia sau tânăra temătoare de Dumnezeu să-l respingă cu oroare, nu numai datorită păcatului în care ar fi vrut să o atragă, ci datorită ipocriziei şi ticăloşiei unuia pe care oamenii îl respectă şi cinstesc,ca fiind slujitorul lui Dumnezeu. 25
57:37 Dacă un slujitor al Evangheliei nu-şi stăpâneşte patimile josnice, dacă el dă greş în a urma exemplul apostolului, dezonorându-şi astfel profesia şi credinţa, mergând până la a fi îngăduitor faţă de păcat, surorile noastre, care doresc să fie evlavioase, nu trebuie să se amăgească nici o clipă cu gândul că acel păcat sau nelegiuire îşi pierde din păcătoşenie, pentru că este comis de un slujitor al Evangheliei. Faptul că bărbaţii din poziţii de răspundere se complac în păcat nu trebuie să micşoreze în mintea nimănui vinovăţia şi grozăvia păcatului. Păcatul trebuie privit exact aşa cum este - păcătos, dezgustător - şi trebuie privit aşa cum fusese privit ca până atunci; iar minţile curate şi nobile trebuie să urască şi să evite pe cel care se complace în păcat, tot aşa ca şi cum ar fugi de un şarpe a cărui muşcătură este mortală. Dacă surorile ar fi nobile şi ar poseda curăţie a inimii, orice fel de avansuri spre destrăbălare, fie chiar şi din partea slujitorului Evangheliei, ar fi respinse cu atâta hotărâre, încât n-ar mai exista niciodată vreo tentativă de repetare. 26
57:38 Fiţi credincioşi în legământul căsătoriei. Cât de atent ar trebui să fie soţul şi tatăl în a-şi menţine credincioşia în legământul căsătoriei! Cât de circumspect ar trebuie să fie el în felul lui de a fi, pentru a nu stârni în mintea tinerelor sau a femeilor căsătorite gânduri care nu sunt în concordanţă cu standardul cel înalt şi sfânt - poruncile lui Dumnezeu!
57:39 Poruncile lui Hristos sunt extrem de cuprinzătoare, vizând chiar şi gândurile, intenţiile şi scopurile ascunse ale inimii. În acest punct, mulţi sunt vinovaţi. Închipuirile inimii lor nu sunt curate şi sfinte, aşa cum cere Dumnezeu; şi oricât de înaltă ar fi chemarea lor, oricât de talentaţi ar fi, Domnul va consemna nelegiuirea în dreptul lor şi îi va socoti cu mult mai vinovaţi şi vrednici de mânia Lui decât aceia care au mai puţine talente, mai puţină lumină, mai puţină influenţă. 27
57:40 Bărbaţilor căsătoriţi le spun: Respect şi dragoste datoraţi soţiilor voastre, mamelor copiilor voştri. Atenţia voastră trebuie îndreptată către ele, iar gândurile voastre trebuie să zăbovească asupra unor planuri făcute pentru fericirea lor. 28
57:41 Mi-au fost arătate familii în care soţul şi tatăl nu şi-a păstrat acea bărbăţie demnă, rezervată, de bărbat asemenea lui Dumnezeu, care îi stă bine unui urmaş al lui Hristos. El nu a fost bun, amabil şi curtenitor faţă de soţia sa aşa cum ar fi trebuit să fie, căci a promis înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor să o iubească, să o cinstească atâta timp cât vor trăi. Fata angajată pentru treburile gospodăriei se simţea în largul ei, liberă, îndrăzneaţă în înfăţişare şi avansuri afective, iar el era încântat, până la a-şi pierde capul. Faţă de soţia sa nu mai manifesta iubire şi nu mai era atent cu ea ca înainte. Cu siguranţă, Satana era la lucru acolo. Respectaţi-vă persoanele angajate la lucru, trataţi-le cu bunătate, consideraţie, însă nu mergeţi mai departe. Comportamentul să vă fie de o aşa manieră, încât să nu stârnească avansuri spre familiaritate din partea lor. 29
57:42 Menţineţi intimitatea familiei. Oh, cât de multe vieţi sunt amărâte prin dărâmarea zidurilor care împrejmuiesc intimitatea fiecărei familii, care au menirea să-i apere curăţia şi sfinţenia! Soţia acordă încredere unei a treia persoane,
57:43 căreia îi destăinue lucruri care ţin de intimitatea familiei ei. Aceasta este o invenţie a lui Satana de a înstrăina inimile soţului şi soţiei. Oh, de ar înceta aceasta! De câte necazuri ar fi scutită lumea! Fiecare să zăvorască în inima sa greşelile celuilalt. Spuneţi-vă necazurile numai lui Dumnezeu. El vă poate da sfaturi drepte şi o consolare sigură, care este curată, fără amărăciune. 30
57:44 Când o femeie vorbeşte despre necazurile familiei ei sau se plânge de soţul ei unui alt bărbat, ea încalcă legământul căsătoriei; ea îşi dezonorează soţul şi îndepărtează zidul ridicat pentru a apăra sfinţenia căsătoriei; ea deschide larg uşa şi îl invită pe Satana să intre cu ispitirile lui ascunse. Aceasta este tocmai ceea ce vrea Satana. Atunci când o femeie merge la un frate creştin cu toată povestea necazurilor, dezamăgirilor şi suferinţelor ei, acesta trebuie să o sfătuiască întotdeauna ca, dacă simte că trebuie să vorbească despre necazurile ei cuiva, atunci să aleagă drept persoane confidente femei, şi atunci nu va fi nici o aparenţă de rău care să pună cauza lui Dumnezeu într-o lumină nepotrivită. 31
57:45 Cum să ne ferim de abateri. Mă adresez poporului nostru. Dacă vă apropiaţi tot mai mult de Isus şi căutaţi să vă faceţi bine profesia, printr-o viaţă ordonată şi o conversaţie cuviincioasă, picioarele voastre vor fi ferite de a se abate pe cărări greşite. Dacă aţi veghea, dacă aţi veghea mereu cu rugăciune, dacă aţi face totul ca şi când aţi fi în prezenţa lui Dumnezeu, nu veţi ajunge să cedaţi în faţa ispitei şi puteţi nădăjdui că veţi fi păstraţi curaţi, fără pată, fără mânjitură, până la sfârşit. Dacă vă păstraţi încrederea neclintită de la început până la sfârşit, căile voastre vor fi întotdeauna întemeiate pe Dumnezeu; şi ceea ce harul a început, slava va încununa în Împărăţia Dumnezeului nostru. Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine,
57:46 credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor; împotriva acestor lucruri nu este lege. Dacă Domnul Hristos locuieşte în noi, vom răstigni firea cu poftele şi patimile ei. 32
57:47 1. Patriarhi şi profeţi, p.339.
57:48 2. Id., p.470.
57:49 3. Review and Herald, 17 mai 1887.
57:50 4. Review and Herald, 17 mai 1887.
57:51 5. Review and Herald, 17 mai 1887.
57:52 6. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.346, 347.
57:53 7. Manuscript 19a, 1890.
57:54 8. Manuscript 8, 1894.
57:55 9. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.459.
57:56 10. Id., Vol. 5, p.141.
57:57 11. Id., p.142, 143.
57:58 12. Id., Vol. 2, p.459.
57:59 13. Manuscript 19a, 1890.
57:60 14. Testimonies for the Church, Vol. 5, p.601, 602.
57:61 15. Manuscript 4a, 1889.
57:62 16. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.455.
57:63 17. Id., Vol. 5, p.596, 597.
57:64 18. Medical Ministry, p.145.
57:65 19. Testimonies for the Church, Vol. 5, p.146, 147.
57:66 20. Manuscript 4a, 1885.
57:67 21. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.456.
57:68 22. Id., p.458.
57:69 23. Id., p.561.
57:70 24. Id., Vol. 5, p.595.
57:71 25. Id., Vol. 2, p.458, 459.
57:72 26. Id., p.457.
57:73 27. Id., Vol. 5, p.594, 595.
57:74 28. Letter 231, 1903.
57:75 29. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.461.
57:76 30. Id., p.462.
57:77 31. Id., p.306,.
57:78 32. Id., Vol. 5, p.148.