56:1 Cap. 54 - Religia în familie
56:2 Definiţia religiei în familie. Religia în familie constă în creşterea copiilor în sfatul şi învăţătura Domnului. Fiecare membru al familiei trebuie hrănit cu lecţiile Domnului Hristos şi fiecare suflet trebuie protejat, apărat cu grijă, pentru ca Satana să nu-l înşele şi să-l ispitească, îndepărtându-l de Hristos. Acesta este standardul pe care fiecare familie ar trebui să-l aibă ca ţintă de atins şi membrii familiei ar trebui să fie hotărâţi să nu dea greş sau să se descurajeze. Când părinţii sunt serioşi şi consecvenţi în educaţia pe care o dau, când îşi cresc copiii doar pentru slava lui Dumnezeu, ei cooperează cu Dumnezeu şi Dumnezeu cooperează cu ei pentru salvarea sufletelor copiilor pentru care a murit Hristos. 1
56:3 Educaţia religioasă înseamnă mult mai mult decât educaţia care se face în mod obişnuit. Înseamnă să vă rugaţi împreună cu copiii voştri, învăţându-i cum să se apropie de Domnul Isus şi să-I spună toate dorinţele lor. Înseamnă să arătaţi în viaţa voastră că Domnul Isus este totul pentru voi şi că iubirea Lui este cea care vă face să fiţi răbdători, buni, iertători şi totuşi hotărâţi în a porunci copiilor, aşa cum a făcut Avraam. 2
56:4 În cărţile din ceruri, sunteţi înregistraţi exact cum vă stăpâniţi în viaţa de cămin. Cine doreşte să ajungă un sfânt în ceruri trebuie să fie mai întâi un sfânt în propria sa familie. Dacă taţii şi mamele sunt adevăraţi creştini în familie, ei vor fi membri utili în biserică şi vor fi capabili să ocupe posturi de conducere în biserică şi în societate, tot aşa după cum îşi conduc propria familie. Părinţilor, nu vă mulţumiţi ca religia voastră să fie o simplă profesie, ci faceţi ca aceasta să devină o realitate. 3
56:5 Religia să facă parte din educaţia din cămin. Religia în cămin este înfricoşător de mult neglijată. Sunt bărbaţi şi femei care manifestă mult interes pentru lucrarea misionară în ţări străine. Ei oferă în mod generos pentru aceasta, căutând să-şi satisfacă astfel conştiinţa şi gândind că, dacă dau pentru cauza lui Dumnezeu, îşi ispăşesc astfel neglijenţa de a fi un bun exemplu în cămin. Însă căminul este câmpul lor special de lucru, şi Dumnezeu nu acceptă nici o scuză pentru neglijarea acestui câmp. 4
56:6 Acolo unde religia este un lucru practic în cămin, este o mare realizare. Religia îi va conduce pe părinţi să facă chiar acea lucrare pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru cămin. Copiii vor fi crescuţi în temere de Domnul şi potrivit cu învăţătura Lui. 5
56:7 Motivul pentru care tinerii din veacul prezent nu sunt mai mult înclinaţi spre religie este acela că educaţia lor este deficitară. Nu se dovedeşte iubire adevărată faţă de copii, în timp ce li se permite să îngăduie patima sau când neascultarea faţă de cerinţele voastre este lăsată nepedepsită. Aşa cum este aplecată rămurica, aşa va fi aplecat şi pomul. 6
56:8 Pentru a avea influenţă în societate, religia trebuie să aibă mai întâi influenţă în cercul familiei. Dacă copiii ar fi educaţi în temere de Dumnezeu şi iubindu-L pe El, când merg în lume, ei ar fi pregătiţi să-şi instruiască familiile lor pentru Dumnezeu şi astfel principiile adevărului ar fi implantate în societate şi ar exercita o influenţă eficientă în lume. Religia nu trebuie despărţită de educaţia din cămin. 7
56:9 Religia din cămin o precede pe cea din biserică. În cămin se pune temelia pentru prosperitatea bisericii. Factorii care influenţează viaţa de familie intervin şi în biserică; de aceea, cele dintâi îndatoriri ale bisericii trebuie să înceapă în cămin. 8
56:10 Când avem o religie bună în cămin, vom avea o religie excelentă în cadrul adunărilor noastre. Aveţi grijă de tot ceea ce înseamnă cămin. Consacraţi-vă familia lui Dumnezeu, iar apoi vorbiţi şi acţionaţi în cămin ca un creştin. Fiţi buni, iertători şi răbdători în cămin, ştiind că voi sunteţi învăţătorii. Fiecare mamă este un învăţător şi fiecare mamă ar trebui să fie un învăţăcel în şcoala lui Hristos, ca să poată şti cum să înveţe, ca să poată fi un exemplu bun, acel caracter-model pentru copiii ei. 9
56:11 Acolo unde lipseşte religia în cămin, declararea credinţei este fără valoare... Mulţi se amăgesc pe ei înşişi gândind că, la venirea lui Hristos, caracterul le va fi transformat, însă, când va veni El, inima nu va fi convertită. Noi trebuie să ne pocăim de defectele din caracterul nostru, aici, şi, prin harul lui Dumnezeu, trebuie să le biruim până la încheierea timpului de probă. Acesta este locul în care trebuie să corespundem pentru familia de sus. 10
56:12 Este mare nevoie de religie în cămin, iar cuvintele pe care le rostim în cămin trebuie să fie corespunzătoare, altfel mărturia noastră în biserică nu valorează nimic. Dacă nu dovediţi blândeţe, bunătate şi curtoazie în cămin, religia voastră va fi în zadar. Dacă ar fi existat mai multă religie autentică în cămin, biserica ar fi avut mai multă putere. 11
56:13 Amânarea instruirii religioase - o greşeală teribilă. Unul dintre cele mai triste lucruri este acela de a lăsa copiii să crească fără cunoaşterea lui Dumnezeu. 12
56:14 Părinţii fac cea mai teribilă greşeală când neglijează lucrarea de a da o educaţie religioasă copiilor lor, gândind că vor ajunge bine în viitor şi că, pe măsură ce înaintează în vârstă, aceştia vor avea ei înşişi dorinţa de a avea o experienţă religioasă. Nu vedeţi voi, părinţilor, că, dacă voi nu sădiţi preţioasele seminţe ale adevărului, iubirii şi însuşirilor cereşti în inimă, Satana va semăna pe pământul inimii gunoaiele sale? 13
56:15 Prea adesea li se îngăduie copiilor să crească fără religie, părinţii lor considerând că sunt prea mici pentru datorii creştine...
56:16 Problema datoriei copiilor în chestiuni religioase trebuie hotărâtă în mod absolut şi fără ezitare, atâta vreme cât ei sunt membri ai familiei. 14
56:17 Părinţii stau în locul lui Dumnezeu pentru copiii lor, în a le spune ceea ce trebuie să facă şi ceea ce nu trebuie să facă, cu hotărâre şi în desăvârşită stăpânire de sine. Orice efort făcut pentru ei, cu bunătate şi stăpânire de sine, va cultiva în caracterele lor elementele hotărârii şi ale deciziei... Taţii şi mamele sunt legaţi prin datorie să rezolve această chestiune de timpuriu, în aşa fel încât copilul să nu se mai gândească să calce Sabatul, să neglijeze momentele de închinare şi rugăciune în cămin, şi nici să fure. Părinţii trebuie să construiască bariera cu propriile lor mâini. 15
56:18 Încă de la cea mai fragedă vârstă trebuie începută şi îndeplinită o înţeleaptă educaţie creştină. Atunci când inimile copiilor sunt impresionabile, ei trebuie învăţaţi despre realităţile veşnice. Părinţii trebuie să nu uite că ei trăiesc, vorbesc şi acţionează în prezenţa lui Dumnezeu. 16
56:19 Părinţilor, ce cale urmaţi voi? Acţionaţi călăuziţi de gândul că, în chestiuni religioase, copiii voştri trebuie lăsaţi complet liberi de orice îngrădire? Îi lăsaţi voi fără sfat şi învăţătură pe toată durata copilăriei şi tinereţii? Îi lăsaţi voi să facă ce le place? Dacă faceţi astfel, neglijaţi responsabilităţile încredinţate vouă de Dumnezeu. 17
56:20 Educaţia adaptată vârstei copilului. Celor mici, de îndată ce sunt în stare să înţeleagă, părinţii ar trebui să le spună istoria lui Isus, pentru ca ei să se poată adăpa din preţiosul adevăr cu privire la Pruncul din Betleem. Sădiţi în minţile copiilor sentimente simple
56:21 de evlavie, adaptate vârstei şi capacităţii lor. Prezentaţi-i pe copiii voştri în rugăciune lui Isus, căci El a făcut posibil ca ei să înveţe religia tot aşa cum pot învăţa să vorbească. 18
56:22 Când sunt foarte mici, copiii sunt sensibili la influenţa divină. Domnul îi ia pe aceşti copii în mod deosebit în grija Sa; iar când sunt crescuţi în sfatul şi învăţătura Domnului, ei constituie un ajutor, şi nu o oprelişte pentru părinţii lor. 19
56:23 Părinţii susţin împreună religia în cămin. Tatăl şi mama sunt răspunzători pentru susţinerea religiei în cămin. 20
56:24 Mama să nu-şi adune atâtea treburi şi griji, încât să nu poată acorda timp nevoilor spirituale ale familiei. Părinţii să caute călăuzirea lui Dumnezeu în lucrarea lor. Doar pe genunchi, plecaţi înaintea Lui, ei vor dobândi o adevărată înţelegere a marilor lor responsabilităţi, şi acolo ei îşi pot încredinţa copiii Aceluia care niciodată nu dă greş în sfat şi îndemnare...
56:25 Tatăl nu trebuie să lase asupra mamei toată grija privind educaţia spirituală. Taţii şi mamele au o mare lucrare de făcut şi fiecare dintre ei trebuie să-şi facă partea ce îi revine în pregătirea copiilor lor pentru marele moment al judecăţii. 21
56:26 Părinţilor, luaţi-vă alături de voi copiii pentru clipele spirituale. Aruncaţi împrejurul lor armele credinţei voastre şi consacraţi-i Domnului Hristos. Nu îngăduiţi să existe ceva care să vă facă să înlăturaţi răspunderea pe care o aveţi, de a-i educa pe calea cea dreaptă; nu lăsaţi ca vreun interes lumesc să vă determine să-i lăsaţi pe ei la o parte. Nu îngăduiţi ca vreodată viaţa voastră creştină să-i izoleze de voi. O dată cu voi, aduceţi-i Domnului; familiarizaţi-le mintea cu adevărul divin. Aveţi grijă să se asocieze cu aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu. Aduceţi-i în
56:27 poporul lui Dumnezeu - copii pe care voi căutaţi să-i ajutaţi să-şi formeze caractere corespunzătoare pentru veşnicie. 22
56:28 Religia în cămin - oare ce va putea îndeplini aceasta? Va îndeplini chiar acea lucrare pe care Dumnezeu a desemnat-o pentru fiecare familie. Copiii vor fi crescuţi în sfatul şi învăţătura Domnului. Ei vor fi educaţi şi instruiţi nu doar pentru a fi persoane devotate ale societăţii, ci membri ai familiei lui Dumnezeu. 23
56:29 Copiii privesc la părinţi pentru un exemplu de viaţă consecventă. Orice lucru îşi pune amprenta asupra minţilor tinere. Este studiată înfăţişarea, vocea îşi are influenţa ei, iar comportamentul este imitat îndeaproape de către copii. Părinţii nervoşi, ţâfnoşi, dau uneori astfel de lecţii copiilor pentru care ar da toată lumea, dacă ar fi a lor, ca să-i poată dezvăţa. Copiii trebuie să vadă în vieţile părinţilor lor acea consecvenţă care este în conformitate cu credinţa lor. Ducând o viaţă consecventă şi dovedind stăpânire de sine, părinţii pot modela caracterele copiilor lor. 24
56:30 Dumnezeu onorează familiile ordonate. Taţii şi mamele care Îl pun pe Dumnezeu pe primul loc în căminul lor, care îşi învaţă copiii că frica de Domnul este începutul înţelepciunii, aduc slavă lui Dumnezeu înaintea îngerilor şi a oamenilor, prezentând lumii o familie ordonată, disciplinată, o familie care Îl iubeşte şi este supusă lui Dumnezeu, şi nu răzvrătită împotriva Lui. Domnul Hristos nu este un străin în casa lor; Numele Lui este un nume ce face parte din familie, un nume amintit cu reverenţă, un nume căruia I se aduce slavă. Îngerii îşi găsesc plăcerea în căminul în care domneşte Dumnezeu ca persoană supremă, iar copiii sunt învăţaţi să respecte religia, Biblia şi pe Creatorul lor. Aceste familii pot face apel la făgăduinţa: "Voi cinsti pe cei ce Mă cinstesc." 25
56:31 Cum este adus Domnul Hristos în cămin. Când Domnul Hristos îşi are locul în inimă, El este adus în familie. Tatăl şi mama simt importante trăiri în ascultare de Duhul Sfânt, astfel ca îngerii cereşti, care slujesc acelora care vor moşteni mântuirea, să-i slujească şi pe ei ca învăţători în cămin, educându-i şi instruindu-i pentru lucrarea de învăţare a copiilor lor. În cămin este posibil a avea o mică biserică ce va cinsti şi onora pe Răscumpărătorul. 26
56:32 Faceţi ca religia să fie atractivă. Faceţi în aşa fel ca viaţa creştină să fie atrăgătoare. Vorbiţi despre ţara în care urmaşii lui Hristos trebuie să-şi asigure cămine. Dacă faceţi astfel, Dumnezeu vă va călăuzi copiii în tot adevărul, va sădi în ei dorinţa de a corespunde pentru locuinţele pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc. 27
56:33 Părinţii nu trebuie să-şi oblige copiii să aibă o formă de religie, ci ei trebuie să aşeze în faţa lor principiile veşnice într-o lumină atrăgătoare. 28
56:34 Părinţii trebuie să facă din religia Domnului Hristos un lucru atractiv prin voioşia lor, curtoazia lor creştină şi împreuna lor simţire duioasă, plină de milă; totuşi, ei trebuie să fie hotărâţi în a cere respect şi ascultare. Principiile cele drepte trebuie aşezate în mintea copilului. 29
56:35 Noi trebuie să prezentăm copiilor stimulente pentru a face binele. Argintul şi aurul nu sunt suficiente pentru aceasta. Să le descoperim iubirea, îndurarea şi harul lui Hristos, valoarea Cuvântului Său şi bucuriile celui care biruieşte. Prin eforturile de acest fel veţi îndeplini o lucrare cu rezultate veşnice. 30
56:36 De ce dau greş unii părinţi. Unii părinţi, deşi se consideră oameni religioşi, nu-i fac pe copiii lor conştienţi de faptul că Dumnezeu aşteaptă slujirea şi ascultarea
56:37 noastră, că plăcerea, confortul şi înclinaţiile noastre nu trebuie să se interpună între cerinţele Lui şi ei. "Frica de Domnul este începutul înţelepciunii." Lucrul acesta trebuie urzit în fiecare viaţă, în fiecare caracter. Concepţia corectă referitoare la Dumnezeu, prin cunoaşterea Domnului Hristos, care a murit pentru ca noi să putem fi salvaţi, trebuie imprimată în minţile lor. 31
56:38 Poate gândiţi că nu aveţi timp să faceţi toate acestea, însă trebuie să vă faceţi timp pentru a vă face lucrarea în familie, altfel Satana va suplini el lipsa. Îndepărtaţi din viaţa voastră orice vă împiedică să faceţi această lucrare şi educaţi-i pe copiii voştri după porunca lui Dumnezeu. Neglijaţi cele vremelnice, mulţumiţi-vă în cele materiale cu puţin, însă, de dragul lui Hristos, nu neglijaţi educaţia religioasă a voastră şi a copiilor voştri. 32
56:39 Fiecare membru al familiei să fie consacrat lui Dumnezeu. Rânduielile date de Moise, privind sărbătoarea Paştelui, sunt pline de semnificaţie şi se aplică atât părinţilor, cât şi copiilor din acest veac al lumii...
56:40 Tatăl era rânduit să fie preot al casei, iar dacă tatăl deceda, fiul cel mai mare în viaţă trebuia să aducă la îndeplinire acel act solemn de stropire a uşiorilor casei cu sânge. Acesta constituie un simbol al lucrării care trebuie făcute în fiecare familie. Părinţii trebuie să-şi adune copiii în casă şi să-L prezinte înaintea lor pe Domnul Hristos ca fiind Paştele lor. Tatăl trebuie să consacre pe fiecare individ din casa sa lui Dumnezeu şi să facă acea lucrare reprezentată prin sărbătoarea Paştelui. Este primejdios a lăsa această solemnă datorie pe seama altora. 33
56:41 Fie ca părinţii creştini să se hotărască să fie credincioşi lui Dumnezeu, să-şi adune copiii în jurul lor, în casă,
56:42 şi să stropească uşiorii cu sânge, recunoscându-L astfel pe Domnul Hristos, ca singurul care poate apăra şi salva, astfel ca îngerul nimicitor să treacă mai departe peste acel cămin păstrat cu grijă şi apărat. Faceţi ca lumea să vadă că o influenţă mai presus de ce ţine de cele omeneşti este la lucru în cămin. Fie ca părinţii să întreţină o legătură vie cu Dumnezeu, să se aşeze ei înşişi de partea lui Dumnezeu şi să arate prin harul Său ce mare bine poate fi adus la îndeplinire de către Dumnezeu prin părinţi. 34
56:43 1. Manuscript 24b, 1894.
56:44 2. Letter 8a, 1896.
56:45 3. Manuscript 53, nedatat.
56:46 4. Signs of the Times, 23 aug. 1899.
56:47 5. Review and Herald, 13 mar. 1894.
56:48 6. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.701.
56:49 7. Signs of the Times, 8 apr. 1886.
56:50 8. Signs of the Times, 1 sep. 1898.
56:51 9. Manuscript 70, nedatat.
56:52 10. Signs of the Times, 14 noi. 1892.
56:53 11. Solii pentru tineret, p.252.
56:54 12. Signs of the Times, 23 apr. 1894.
56:55 13. Signs of the Times, 6 aug. 1912.
56:56 14. Review and Herald, 13 apr. 1897.
56:57 15. Manuscript 119, 1899.
56:58 16. Review and Herald, 13 mar. 1894.
56:59 17. Review and Herald, 13 mar. 1894.
56:60 18. Signs of the Times, 27 aug. 1912.
56:61 19. Signs of the Times, 23 apr. 1912.
56:62 20. Manuscript 47, 1908.
56:63 21. Letter 90, 1911.
56:64 22. Signs of the Times, 23 apr. 1912.
56:65 23. Manuscript 7, 1899.
56:66 24. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.621.
56:67 25. Id., Vol.5, p.424.
56:68 26. Manuscript 102, 1901.
56:69 27. Review and Herald, 29 ian. 1901.
56:70 28. Signs of the Times, 27 aug. 1912.
56:71 29. Review and Herald, 27 iun. 1899.
56:72 30. Manuscript 93, 1909.
56:73 31. Review and Herald, 24 iun. 1890.
56:74 32. Manuscript 12, 1898.
56:75 33. Review and Herald, 21 mai 1895.
56:76 34. Review and Herald, 19 feb. 1895.