55:1 Cap. 53 - Un front unit
55:2 În conducerea familiei, responsabilităţile trebuie împărţite. În unire şi cu rugăciune, tatăl şi mama trebuie să poarte o serioasă responsabilitate a călăuzirii drepte a copiilor lor. 1
55:3 Părinţii trebuie să lucreze împreună ca o unitate. Nu trebuie să existe dezacord. Însă mulţi părinţi lucrează având scopuri diferite şi astfel copiii sunt răsfăţaţi printr-o educaţie necorespunzătoare... Se întâmplă uneori că, dintre tată şi mamă, unul este prea indulgent, iar celălalt prea sever. Această neconcordanţă nu poate da rezultate bune în formarea caracterelor copiilor lor. Nu trebuie folosită forţa, asprimea, pentru a face reforme, însă în acelaşi timp nu trebuie arătată nici îngăduinţa bolnăvicioasă. Mama nu trebuie să caute să orbească ochii tatălui faţă de defectele copiilor şi nici să-i influenţeze pe aceştia să facă acele lucruri pe care tatăl le interzice. Mama nu trebuie să sădească nici o sămânţă de îndoială în minţile copiilor cu privire la capacitatea tatălui de a conduce familia. Ea nu trebuie, prin acţiunile ei, să contracareze lucrarea tatălui. 2
55:4 Dacă tatăl şi mama sunt la poli opuşi, lucrând unul împotriva celuilalt pentru a-şi contracara influenţa, familia va ajunge într-o stare demoralizată şi nici tatăl, nici mama nu vor primi respectul şi nu se vor bucura de încrederea care sunt esenţiale pentru o familie bine cârmuită... Copiii discern foarte repede orice se răsfrânge, orice aruncă umbre asupra regulilor şi rânduielilor din cămin, în special asupra acelora care le restrâng acţiunile. 3
55:5 Tatăl şi mama trebuie să fie uniţi în disciplinarea copiilor; fiecare trebuie să poarte o parte din responsabilitate, recunoscând că ei înşişi se află sub solemna obligaţie faţă de Dumnezeu de a-şi creşte copiii, astfel încât să le asigure, în măsura în care este posibil, o bună stare de sănătate fizică şi caractere frumos dezvoltate. 4
55:6 Cum se dau lecţii de înşelare. Unele mame iubitoare îngăduie copiilor lor anumite rele care nu ar trebui îngăduite în acel moment. Relele făcute de copii sunt uneori tăinuite faţă de tată. Articole de îmbrăcăminte sau alte îngăduinţe sunt acordate de către mamă în ideea că tatăl nu trebuie să ştie nimic despre aceasta, pentru că el ar respinge aceste lucruri.
55:7 În acest caz, copiii sunt învăţaţi efectiv o lecţie de înşelăciune. Iar, dacă tatăl descoperă acele rele, sunt aduse scuze, însă doar jumătate din adevăr este spus. Mama nu este sinceră. Ea nu îşi dă seama aşa cum ar trebui că pe tatăl îl interesează copiii în aceeaşi măsură ca şi pe ea şi el nu ar trebui să fie în necunoştinţă de relele sau de acele trăsături ale copiilor, care ar trebui corectate cât aceştia sunt încă mici. Lucrurile au fost muşamalizate. Copiii ştiu că părinţii nu sunt uniţi, şi lucrul acesta îşi are efectul său. Copiii încep încă de mici să înşele, să ascundă, să spună lucruri într-altă lumină decât cea reală atât mamei, cât şi tatălui. Exagerarea devine obicei şi ajung să fie spuse minciuni sfruntate aproape fără nici o remuşcare de conştiinţă.
55:8 Aceste rele au început când mama a început să tăinuiască lucruri faţă de tata, care este la fel de mult interesat de caracterele pe care le vor avea copiii. Tatăl trebuie consultat în mod deschis. Totul trebuie să i se înfăţişeze clar. Însă cursul opus al lucrurilor,
55:9 apucat pentru a tăinui greşelile copiilor, încurajează în caracterele acestora predispoziţia de a înşela, lipsa cinstei şi a sincerităţii. 5
55:10 În creşterea copiilor, părinţii credincioşi trebuie să aibă principiul de neclintit de a fi uniţi. În această privinţă, există lipsuri la unii părinţii - lipsa unirii. Greşeala e uneori la tată, însă mai des la mamă. Mama, iubitoare, îi răsfaţă şi este îngăduitoare faţă de copii. Munca îl ţine pe tată adesea departe de cămin şi de societatea copiilor săi. Influenţa mamei vorbeşte. Exemplul ei contează mult în formarea caracterului copiilor. 6
55:11 Copiii sunt puşi în încurcătură când părinţii nu sunt consecvenţi. Familia este un nucleu ce trebuie bine organizat. Împreună, tatăl şi mama trebuie să-şi asume responsabilităţile şi să-şi preia sarcinile, fiindu-le clar ceea ce au de făcut. Nu trebuie să existe lipsă de consecvenţă. Tatăl şi mama nu trebuie să critice niciodată planurile sau judecata celuilalt în prezenţa copiilor.
55:12 Dacă mama nu are experienţă în ceea ce priveşte cunoaşterea de Dumnezeu, ea ar trebui să judece de la cauză la efect, căutând să descopere dacă disciplina pe care o foloseşte ea sporeşte dificultăţile pe care le are tatăl, în timp ce lucrează pentru mântuirea copiilor. Sunt eu pe calea Domnului? Aceasta ar trebui să fie cea mai importantă întrebare. 7
55:13 Dacă părinţii nu sunt de acord într-o anumită privinţă, un timp să nu stea în prezenţa copiilor, până ce ajung la o înţelegere. 8
55:14 Prea adesea se întâmplă că părinţii nu sunt uniţi în conducerea familiilor lor. Tatăl, care este foarte puţin timp acasă cu copiii şi nu le cunoaşte particularităţile caracterului şi temperamentului, este aspru şi sever. El nu îşi stăpâneşte firea, însă îi corectează pe alţii cu patimă. Copilul ştie acest lucru şi,în loc să fie supus, pedeapsa îl umple de mânie.
55:15 Mama îngăduie, cu anumite ocazii, anumite abateri pe care alteori le pedepseşte aspru. Copiii nu ştiu niciodată exact la ce să se aştepte şi sunt ispitiţi să vadă cât de departe pot merge cu încălcarea libertăţii. Astfel, sunt semănate seminţele răului, care răsar şi apoi aduc roade. 9
55:16 Dacă părinţii ar fi uniţi în această lucrare de disciplinare, copilul ar înţelege ce i se cere. Însă dacă tatăl, prin cuvânt sau priviri, arată că nu aprobă disciplina pe care o foloseşte mama, dacă el simte că ea este prea strictă şi socoteşte că el trebuie să compenseze prin răsfăţ şi indulgenţă, copilul va fi distrus. El va învăţa curând că poate face ce îi place. Părinţii care comit acest păcat faţă de copiii lor vor da socoteală pentru ruina sufletelor lor. 10
55:17 Îngerii privesc cu interes la fiecare familie pentru a vedea cum sunt trataţi copiii de către părinţi, cei care îi au în grijă şi prieteni. Şi ce conducere nesăbuită văd ei în familiile în care tatăl şi mama nu sunt deopotrivă! Tonul vocii tatălui şi mamei, privirile lor, cuvintele lor - toate dovedesc că ei nu sunt uniţi în creşterea şi educaţia copiilor lor. Tatăl aruncă umbră asupra mamei şi îi conduce pe copii să trateze fără respect duioşia şi afecţiunea mamei faţă de cei mici. Iar mama socoteşte că este nevoită să dovedească multă afecţiune faţă de copii, să-i mulţumească şi să fie îngăduitoare faţă de ei, pentru că, tatăl fiind aspru şi nerăbdător - gândeşte ea - trebuie să se poarte în aşa fel pentru a contracara influenţa severităţii sale. 11
55:18 Este nevoie de multă rugăciune şi cugetare înţeleaptă. Dragostea nu poate să dăinuiască, chiar în cercul familiei, dacă nu există o conformare a voinţei şi caracterului cu voia lui Dumnezeu. Toate facultăţile şi simţămintele trebuie aduse în
55:19 armonie cu însuşirile Domnului Isus Hristos. Dacă tatăl şi mama şi-ar uni interesele, în dragoste şi teamă de Dumnezeu, pentru a avea autoritate în cămin, ei ar simţi nevoia de mai multă rugăciune şi cugetare serioasă, înţeleaptă. Şi, în timp ce Îl caută pe Dumnezeu, ochii lor vor fi deschişi spre a vedea solii cereşti, prezenţi pentru a-i apăra, ca răspuns la rugăciunea credinţei. Ei vor birui slăbiciunile din caracterul lor şi vor merge înainte spre desăvârşire. 12
55:20 Inimile să fie legate prin funia de mătase a iubirii. Tată şi mamă, legaţi-vă inimile în cea mai strânsă şi cea mai fericită unire. Nu creşteţi separat fiecare, ci legaţi-vă mai strâns unul de celălalt; atunci sunteţi pregătiţi să legaţi inimile copiilor de ale voastre cu funia de mătase a iubirii. 13
55:21 Continuaţi să semănaţi sămânţa atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru veşnicie. Tot cerul priveşte eforturile pe care le face părintele creştin. 14
55:22 1. Counsels to Teachers, Parents, and Students, p.127.
55:23 2. Review and Herald, 30 mar. 1897.
55:24 3. Review and Herald, 13 mar. 1894.
55:25 4. Pacific Health Journal, apr. 1890.
55:26 5. Testimonies for the Church, Vol. 1, p.156, 157.
55:27 6. Id., p.156.
55:28 7. Manuscript 79, 1901.
55:29 8. Review and Herald, 30 mar. 1897.
55:30 9. Signs of the Times, 11 mar. 1886.
55:31 10. Review and Herald, 27 iun. 1899.
55:32 11. Review and Herald, 13 mar. 1894.
55:33 12. Manuscript 36, 1899.
55:34 13. Review and Herald, 15 sep. 1891.
55:35 14. Review and Herald, 15 sep. 1891.