52:1 Cap. 50 - Cinstea datorată părinţilor
52:2 Obligaţia copilului faţă de părinţi. Copiii trebuie să simtă că sunt datori faţă de părinţii lor, care au vegheat asupra lor în pruncie şi i-au îngrijit când au fost bolnavi. Ei ar trebui să nu uite că părinţii lor s-au îngrijorat mult pe seama lor. În special părinţii conştiincioşi, credincioşi, şi-au dat tot interesul ca odraslele lor să apuce pe o cale bună. Când copiii lor greşeau, cât de împovărate le erau inimile! Dacă fiii şi fiicele care au provocat acele dureri de inimă ar putea vedea efectul purtării lor, ei ar fi cu siguranţă mai uşor de înduplecat. Dacă ar putea vedea lacrimile mamei şi auzi rugăciunile înălţate către Dumnezeu în favoarea lor, suspinele ei înăbuşite, inimile lor ar fi mai sensibile şi şi-ar mărturisi mai în grabă greşelile, cerând iertare. 1
52:3 Copiii, când ajung maturi, îşi vor lăuda părintele care a lucrat cu credincioşie şi nu le-a îngăduit să nutrească simţăminte negative sau să-şi formeze obiceiuri dăunătoare. 2
52:4 O poruncă pentru toţi. "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău." Aceasta este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă. Este valabilă pentru copii, tineri, maturi şi oameni în vârstă. Nu există în viaţă nici o perioadă în care copiii să se poată scuza că nu şi-au cinstit părinţii. Această obligaţie solemnă revine fiecărui fiu, fiecărei fiice şi constituie una dintre condiţiile pentru prelungirea vieţii lor în ţara pe care Domnul o dă celor credincioşi. Acesta nu este un subiect nedemn de luat în seamă, ci unul de o importanţă vitală.
52:5 Făgăduinţa este împlinită, cu condiţia ascultării. Dacă vei asculta, vei trăi mult în ţara pe care ţi-o va da Domnul Dumnezeul tău. Dacă nu vei asculta, nu te vei bucura de zile multe în această ţară. 3
52:6 Părinţilor li se cuvine o măsură de dragoste şi respect care nu se cuvine nici unei alte persoane. Însuşi Dumnezeu, care a aşezat asupra lor responsabilitatea pentru sufletele încredinţate grijii lor, a rânduit ca, în anii de început ai vieţii, părinţii să-L reprezinte pe Dumnezeu faţă de copiii lor, iar acela care respinge autoritatea îndreptăţită a părinţilor respingeautoritatea lui Dumnezeu. Porunca a cincea cere de la copii nu numai respect, supunere şi ascultare faţă de părinţii lor, dar şi iubire, duioşie, dorinţa de a le uşura sarcinile, de a le păstra bunul nume şi de a-i ajuta la bătrâneţe. 4
52:7 Dumnezeu nu-i poate face să prospere pe aceia care merg în direcţie opusă datoriei clar specificate în cuvântul Său, datoria copiilor faţă de părinţii lor... Dacă ei îşi necinstesc şi dezonorează părinţii pământeşti, ei nu-L vor respecta şi iubi nici pe Creatorul lor. 5
52:8 În cazul în care copiii au părinţi necredincioşi şi poruncile acestea vin în contradicţie cu cerinţele Domnului Hristos, atunci, oricât de dureros ar fi, ei trebuie să asculte de Dumnezeu şi să lase urmările pe seama Lui. 6
52:9 Mulţi calcă porunca a cincea. În aceste vremuri de pe urmă, copiii sunt atât de neascultători şi lipsiţi de respect, iar Dumnezeu a consemnat acest lucru în mod special, el constituind un semn că sfârşitul este aproape. Aceasta denotă că Satana are stăpânire aproape deplină asupra minţilor celor tineri. Mulţi nu-i mai respectă pe cei în vârstă. 7
52:10 Există mulţi copii care susţin faptul că ei cunosc adevărul, dar nu le acordă părinţilor lor onoarea şi dragostea
52:11 pe care li le datorează, care nu dovedesc decât puţină iubire faţă de tatăl şi mama lor, necinstindu-i, neţinând seama de dorinţele lor şi necăutând să le uşureze poverile. Mulţi dintre cei ce mărturisesc a fi creştini nu ştiu ce înseamnă să-ţi "cinsteşti tatăl şi mama", în consecinţă ştiu la fel de puţin ce înseamnă "să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău." 8
52:12 În acest veac la răzvrătirii, acei copii care nu au beneficiat de o educaţie şi o disciplină corespunzătoare au doar în mică măsură simţul că au obligaţii faţă de părinţii lor. Adesea se întâmplă următoarea situaţie: cu cât părinţii fac mai mult pentru copiii lor, cu atât aceştia sunt mai neascultători şi îi respectă mai puţin. Copiii care au fost favorizaţi, giugiuliţi şi cocoloşiţi aşteaptă întotdeauna acest lucru; şi dacă aşteptările lor nu sunt îndeplinite, ei sunt dezamăgiţi şi se descurajează. Aceeaşi tendinţă se va putea vedea apoi de-a lungul întregii lor vieţi; ei se vor simţi neajutoraţi, se vor bizui pe alţii pentru ajutor, aşteptând ca ceilalţi să le acorde favoruri şi să cedeze în faţa lor. Şi dacă cineva li se opune, chiar după ce au ajuns la vârsta maturităţii, ei se simt nedreptăţiţi; şi astfel calea vieţii li se pare grea, se îngrijorează, de-abia îşi pot duce poverile, adesea murmură şi sunt nervoşi, pentru că nimic nu le este pe voie. 9
52:13 În ceruri nu este loc pentru copii nerecunoscători. Am văzut că Satana a orbit minţile celor tineri, pentru ca ei să nu înţeleagă adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu. Simţurile lor sunt atât de tocite, încât ei nu iau în seamă îndemnurile sfântului apostol:
52:14 "Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă, ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ (cel nou)."
52:15 "Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului." Copiii care îşi necinstesc părinţii, nu îi ascultă şi nu ţin seama de sfaturile şi îndemnurile lor nu pot avea parte de pământul cel nou. Pământul cel nou, curăţit, nu va fi un loc pentru fiul sau fiica răzvrătită şi nerecunoscătoare. Dacă aceştia nu învaţă ascultarea şi supunerea aici, nu o vor învăţa niciodată; pacea celor răscumpăraţi nu va fi tulburată de copiii neascultători, nestăpâniţi şi nesupuşi. Nici un călcător al poruncii nu poate moşteni Împărăţia cerurilor. 10
52:16 Să se manifeste iubire. Am văzut copii care par a nu avea dragoste pentru părinţii lor, care nu-şi exprimă afecţiune faţă de aceştia, lucru pe care ei li-l datorează şi ar fi apreciat; în schimb, dovedesc afecţiune din belşug pentru anumite persoane pe care ei le preferă. Aşa vrea Dumnezeu? Nu, nu. Aduceţi toate razele de soare, de iubire şi afecţiune în cercul familiei. Tatăl şi mama voastră vor aprecia aceste mici atenţii pe care li le puteţi oferi. Eforturile tale de a uşura poverile, de a respinge orice cuvânt nechibzuit şi de nemulţumire, arată că tunu eşti un copil neatent şi că apreciezi grija şi dragostea care ţi-au fost acordate pe când erai doar un prunc şi un copil neajutorat. 11
52:17 Copii, este necesar ca mamele voastre să vă iubească, altfel aţi fi foarte nefericiţi. Dar nu este oare, de asemenea, drept ca şi copiii să-şi iubească părinţii şi să-şi dovedească această iubire prin priviri, cuvinte plăcute şi printr-o cooperare voioasă, din inimă, ajutându-l pe tata la treburile din afara casei, iar pe mama lacele din interiorul ei? 12
52:18 Fapte considerate a fi fost făcute pentru Isus. Dacă sunteţi convertiţi cu adevărat, dacă sunteţi copii ai lui Isus, vă veţi cinsti
52:19 părinţii, nu doar făcând ceea ce vă spun ei, ci căutând ocazii de a-i ajuta. Făcând astfel, lucraţi pentru Domnul Isus. El consideră că aceste fapte bune, această purtare de grijă sau atenţie, sunt făcute Lui Însuşi. Aceasta este cea mai importantă lucrare misionară; iar aceia care sunt credincioşi în aceste mici datorii de zi cu zi dobândesc o experienţă valoroasă. 13
52:20 1. Testimonies for the Church, Vol. 1, p.395, 396.
52:21 2. Signs of the Times, 13 iul. 1888.
52:22 3. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.80, 81.
52:23 4. Patriarhi şi profeţi, p.307.
52:24 5. Testimonies for the Church, Vol. 3, p.232.
52:25 6. Review and Herald, 15 noi. 1892.
52:26 7. Testimonies for the Church, Vol. 1, p.217, 218.
52:27 8. Solii pentru tineret, p.255.
52:28 9. Testimonies for the Church, Vol. 1, p.392, 393.
52:29 10. Id., Vol. 1, p.497, 498.
52:30 11. The Youth's Instructor, 21 aprilie 1886.
52:31 12. Manuscript 129, 1898.
52:32 13. The Youth's Instructor, 30 ian. 1884.