50:1 Cap. 48 - Cum preţuieşte cerul copiii
50:2 Copiii sunt răscumpăraţi prin sângele Domnului Hristos. Domnul Hristos îi preţuieşte atât de mult pe copiii voştri, încât Şi-a dat viaţa pentru ei. Trataţi-i ca pe o valoare cumpărată cu sângele Său. Educaţi-i cu răbdare şi hotărâre pentru El. Disciplinaţi-i cu iubire şi stăpânire de sine. Dacă veţi face astfel, ei vor deveni o cunună de slavă pentru voi şi vor străluci ca nişte lumini în lume. 1
50:3 Cel mai mic copil, care Îl iubeşte pe Dumnezeu şi se teme de El, este mai mare în ochii Lui decât cel mai talentat şi învăţat om, care neglijează o mântuire aşa de mare. Copiii care îşi consacră inimile şi vieţile lui Dumnezeu s-au aşezat, prin aceasta, în legătură cu Izvorul înţelepciunii supreme şi al desăvârşirii. 2
50:4 "Căci împărăţia cerurilor este a unora ca ei." Sufletul copilului mic, care se încrede în Domnul Hristos, este tot atât de preţios pentru El ca şi îngerii din jurul tronului Său. Ei trebuie aduşi la Hristos şi formaţi pentru El. Ei trebuie călăuziţi pe cărarea ascultării, nu a îngăduirii poftei şi vanităţii. 3
50:5 Dacă noi am dori să învăţăm minunatele lecţii pe care Domnul Isus a vrut să le ofere ucenicilor printr-un copilaş, cât de multe lucruri, care acum ni se par greutăţi de netrecut, ar dispărea cu totul! Când ucenicii au venit la Isus, întrebând: "Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?", Domnul Isus a chemat la El un copilaş, l-a aşezat în mijlocul lor şi le-a spus: "Adevărată spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
50:6 De aceea oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor." 4
50:7 Proprietatea lui Dumnezeu, încredinţată părinţilor. Copiii dobândesc viaţa, fiinţa, de la părinţii lor şi, totuşi, copiii voştri se bucură de viaţă prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Dătătorul vieţii. Fie ca acest lucru să nu se uite niciodată, şi anume: copiii nu trebuie trataţi ca şi când ar fi proprietatea noastră personală. Copiii sunt moştenirea Domnului, iar planul de mântuire include şi salvarea lor pe lângă salvarea noastră. Ei au fost încredinţaţi părinţilor pentru a fi crescuţi în învăţătura şi după îndemnurile Domnului, pentru a fi calificaţi pentru lucrarea pe care o au de făcut în această viaţă şi în veşnicie. 5
50:8 Mamelor, trataţi-i cu blândeţe pe cei micuţi. Şi Domnul Hristos a fost odată copil! De dragul Lui, onoraţi-i pe copii. Priviţi asupra lor ca la o misiune sacră, încredinţată nu pentru a-i răsfăţa şi idolatriza, ci pentru a-i învăţa să trăiască o viaţă curată, nobilă. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu; El îi iubeşte şi vă adresează chemarea de a colabora cu El spre a-i ajuta să-şi formeze caractere desăvârşite. 6
50:9 Dacă vreţi să vă întâlniţi cu Dumnezeu în condiţii de pace, hrăniţi turma Sa cu hrană spirituală; căci fiecare copil are posibilitatea să ajungă la mântuire. Copiii sunt comoara deosebită a lui Dumnezeu. 7
50:10 Copiilor trebuie să li se aducă la cunoştinţă adevărul că talentele lor nu le aparţin. Puterea, timpul, intelectul sunt comori doar împrumutate. Ele aparţin lui Dumnezeu şi este datoria oricărui tânăr de a le folosi cât mai mult cu putinţă. El este un lăstar de la care Dumnezeu aşteaptă roade; un ispravnic al cărui capital trebuie să fie în creştere; o lumină care să lumineze în întunericul lumii. Fiecare tânăr, fiecare copil are o lucrare de făcut pentru onoarea lui Dumnezeu în înnobilarea omenirii. 8
50:11 Cărarea către ceruri este potrivită capacităţii copiilor. Am văzut că Domnul Isus ne cunoaşte neputinţele şi a împărtăşit experienţa noastră în toate lucrurile, cu excepţia păcatului; de aceea, El ne-a pregătit o cărare potrivită puterii şi capacităţii noastre şi, ca şi Iacov, a mers încet şi la pas cu copiii, atât cât au putut ei suporta, ca să putem beneficia de mângâierea companiei Sale şi să ne fie o călăuză continuă. El nici nu dispreţuieşte, nici nu neglijează şi nici nu părăseşte copiii turmei. El nu ne-a poruncit să mergem înainte şi să-i lăsăm. El nu o ia înainte, lăsându-ne pe noi în urmă cu copiii noştri. Oh, nu; ci El a netezit cărarea vieţii, chiar şi pentru copii. Iar părinţilor li se cere, în Numele Său, să-i conducă pe copii pe calea cea strâmtă. Dumnezeu a lăsat o cărare potrivită şi pentru puterea şi capacitatea copiilor. 9
50:12 1. Signs of the Times, 3 apr. 1901.
50:13 2. Solii pentru tineret, p.254.
50:14 3. Review and Herald, 30 mar. 1897.
50:15 4. Manuscript 13, 1891.
50:16 5. Signs of the Times, 10 sep. 1894.
50:17 6. Signs of the Times, 23 aug. 1899.
50:18 7. Letter 105, 1893.
50:19 8. Educaţie, p.53.
50:20 9. Testimonies for the Church, Vol. 1, p.388, 389.