5:1 Cap. 3 - Căminul din Eden - un model
5:2 Dumnezeu a pregătit primul cămin al omului. Căminul din Eden al primilor noştri părinţi le-a fost pregătit de Însuşi Dumnezeu. După ce l-a înzestrat cu tot ce-şi putea dori omul, El a spus: "Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră..."
5:3 Domnul a fost mulţumit de această ultimă şi cea mai nobilă dintre toate creaturile Sale şi a avut în vedere ca omul să fie locuitorul desăvârşit al unei lumi desăvârşite. Însă scopul Său nu era ca omul să trăiască singur. El a spus: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el." 1
5:4 Dumnezeu Însuşi i-a dat lui Adam o tovarăşă. El i-a dat un "ajutor potrivit pentru el" - un ajutor corespunzător pentru el - o persoană potrivită, spre a-i fi tovarăşă - una care putea să fie una cu el în dragoste şi împreună simţire. Eva a fost creată dintr-o coastă a lui Adam, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie să stăpânească asupra lui (ca fiind capul) şi nici să fie călcată în picioare ca inferioară, ci să stea alături de el ca egală, să fie iubită şi protejată de el. O parte din om, os din oasele sale şi carne din carnea sa, ea era a doua identitate a lui; mărturie a apropierii şi ataşamentului plin de afecţiune, care trebuie să existe în această legătură. "Căci nici un om nu şi-a urât vreodată propriul trup; ci l-a hrănit şi i-a purtat de grijă." "De aceea va lăsa omul pe tatăl şi pe mama sa şi se va alipi de nevasta sa; şi vor fi un singur trup." 2
5:5 Prima căsătorie oficiată de Dumnezeu. Dumnezeu a sărbătorit prima căsătorie. Astfel, această instituţie Îl are la originea sa pe
5:6 Creatorul Universului. "Căsătoria este demnă de onoare"; ea a constituit unul dintre primele daruri ale lui Dumnezeu pentru om şi este una dintre cele două instituţii pe care, după cădere, Adam le-a dus cu sine dincolo de porţile Paradisului. Când sunt recunoscute principiile divine în cadrul acestei relaţii şi cei doi se supun acestora, căsătoria este o binecuvântare; ea apără curăţia şi fericirea neamului omenesc, asigură nevoile sociale ale omului, îl înalţă din punct de vedere fizic, intelectual şi moral. 3
5:7 Cel care a dăruit-o pe Eva lui Adam, ca un ajutor potrivit, a făcut prima minune la un ospăţ de nuntă. În sala împodobită de sărbătoare, acolo unde prieteni şi rude se bucurau împreună, Şi-a început Domnul Hristos lucrarea publică. Astfel El a consfinţit căsătoria, recunoscând-o ca pe o instituţie pe care El Însuşi a întemeiat-o...
5:8 Domnul Hristos a onorat căsătoria, făcând de asemenea din aceasta un simbol al legăturii dintre El şi cei răscumpăraţi ai Săi. El Însuşi este mirele; mireasa este biserica, despre care - ea fiind aleasa Sa - El spune: "Eşti frumoasă de tot, iubito; nu ai nici un cusur." 4
5:9 Fiecare dorinţă îndeplinită. Adam era înconjurat de tot ce-şi putea dori inima sa. Avea din belşug pentru îndeplinirea fiecărei dorinţe. Nu există păcat şi nici vreun semn de decădere în Edenul cel plin de slavă. Îngerii lui Dumnezeu conversau liber şi cu drag cu perechea sfântă. Fericiţii cântăreţi aduceau întruna slavă Creatorului prin cântecele lor vesele şi pline de naturaleţe. Animalele paşnice se jucau, în nevinovăţia lor fericită, în jurul lui Adam şi al Evei, supuse cuvântului lor. Adam era în plinătatea bărbăţiei, cea mai nobilă lucrare a Creatorului. 5
5:10 Nici o umbră nu se interpunea între ei şi Creatorul lor. Ei Îl cunoşteau pe Dumnezeu ca fiind Părintele lor binefăcător şi în toate lucrurile voinţa lor se conforma voinţei lui Dumnezeu.
5:11 Iar caracterul lui Dumnezeu era reflectat în caracterul lui Adam. Slava Sa era revelată de toate lucrurile din natură. 6
5:12 Munca a fost rânduită pentru fericirea omului. Dumnezeu iubeşte frumosul. O dovadă de netăgăduit a acestui fapt o constituie lucrarea mâinilor Sale. El a sădit pentru primii noştri părinţi o frumoasă grădină în Eden. Din pământ a făcut să crească pomi falnici, care aduceau roade şi împodobeau decorul. Flori frumoase, de o rară drăgălăşenie, de toate culorile şi toate nuanţele, parfumau aerul... Era planul lui Dumnezeu ca omul să-şi găsească fericirea cu ocupaţia de a avea grijă de lucrurile pe care El le crease şi ca nevoile sale să fie satisfăcute de fructele pomilor din grădină. 7
5:13 Lui Adam i-a fost dată ocupaţia de a avea grijă de grădină. Creatorul ştia că Adam nu putea fi fericit fără o ocupaţie. Frumuseţea grădinii îl încânta, însă acest lucru nu era îndeajuns. Avea nevoie de muncă pentru a-şi pune la lucru părţile minunat întocmite ale corpului său. Dacă fericirea ar fi constat în a nu face nimic, omul, în starea sa de sfântă inocenţă, ar fi rămas fără ocupaţie. Dar Acela care l-a creat pe om ştia ce era necesar pentru fericirea lui; şi, de îndată ce l-a creat, i-a dat lucrul pe care l-a desemnat pentru el. Făgăduinţa slavei viitoare şi sentinţa că omul trebuie să trudească pentru pâinea cea de toate zilele au venit de la aceeaşi autoritate supremă. 8
5:14 Dumnezeu este onorat prin căminul creştin. Taţii şi mamele care Îl pun pe Dumnezeu pe primul plan în familia lor, care îşi învaţă copiii că frica de Domnul este începutul înţelepciunii, Îi dau slavă lui Dumnezeu înaintea îngerilor şi a oamenilor prin faptul că prezintă lumii o familie ordonată, disciplinată, o familie care Îl iubeşte şi Îl ascultă pe Dumnezeu şi nu se răzvrăteşte împotriva Lui. Domnul Hristos nu este un străin în
5:15 căminele lor. Numele Lui este un nume drag în cămin, onorat şi slăvit. Îngerii îşi găsesc plăcere în căminul în care domneşte Dumnezeu, iar copiii sunt învăţaţi să preţuiască Biblia şi să se închine Creatorului lor. Astfel de familii se pot bucura de făgăduinţa: "Pe aceia ce Mă cinstesc îi voi cinsti." Dintr-o astfel de casă tatăl pleacă la datoriile zilnice cu spiritul înduioşat şi supus lui Dumnezeu. 9
5:16 Numai prezenţa lui Dumnezeu îi poate face fericiţi pe bărbaţi şi femei. Apa obişnuită poate fi transformată de Hristos în vin ceresc. Căminul devine atunci un Eden de fericire; iar familia, un simbol frumos al familiei din ceruri. 10
5:17 1. The Youth's Instructor, 10 aug. 1899.
5:18 2. Patriarhi şi profeţi, p.30, 31.
5:19 3. Ibid.
5:20 4. Divina vindecare, p.259.
5:21 5. Signs of the Times, 11 iun. 1874.
5:22 6. The Youth's Instructor, 2 iun. 1898.
5:23 7. The Health Reformer, iul. 1871.
5:24 8. The Youth's Instructor, 27 feb. 1902.
5:25 9. Testimonies for the Church, Vol. 5, p.424.
5:26 10. Manuscript 43, 1900.
5:27 Partea a II-a
5:28 O LUMINĂ ÎN LUME