5:13 Lui Adam i-a fost dată ocupaţia de a avea grijă de grădină. Creatorul ştia că Adam nu putea fi fericit fără o ocupaţie. Frumuseţea grădinii îl încânta, însă acest lucru nu era îndeajuns. Avea nevoie de muncă pentru a-şi pune la lucru părţile minunat întocmite ale corpului său. Dacă fericirea ar fi constat în a nu face nimic, omul, în starea sa de sfântă inocenţă, ar fi rămas fără ocupaţie. Dar Acela care l-a creat pe om ştia ce era necesar pentru fericirea lui; şi, de îndată ce l-a creat, i-a dat lucrul pe care l-a desemnat pentru el. Făgăduinţa slavei viitoare şi sentinţa că omul trebuie să trudească pentru pâinea cea de toate zilele au venit de la aceeaşi autoritate supremă. 8