49:3 Pe când mamele treceau pe drumul prăfuit, apropiindu-se de Mântuitorul, El a văzut lacrimile lor neşterse şi buzele tremurânde, când acestea rosteau rugăciunea tăcută pentru copiii lor. El a auzit cuvintele de mustrare ale ucenicilor şi a contramandat imediat porunca. Inima Sa mare, plină de iubire, era deschisă pentru a-i primi pe copii. Unul câte unul, i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, în timp ce unul mai micuţ, lăsându-se pe pieptul lui Isus, a adormit imediat. Domnul Isus a rostit cuvinte de încurajare către mame, în legătură cu lucrarea lor, şi, of, ce uşurare a constituit aceasta pentru sufletele lor! Cu câtă bucurie aveau să se bizuie pe bunătatea şi îndurarea Domnului Isus, amintindu-şi de acea ocazie memorabilă! Cuvintele Lui