48:1 Cap. 46 - Mama vitregă
48:2 Sfat către o mamă vitregă. Căsătoria ta cu unul care este tată de copii se va dovedi o binecuvântare pentru tine... Erai în primejdia de a fi prea preocupată de persoana ta. Ai preţioase trăsături de caracter care trebuia trezite şi puse la lucru... Prin noile relaţii, vei dobândi o experienţă prin care vei învăţa cum să abordezi mintea omului. Prin îngrijirea copiilor, se dezvoltă afecţiunea, dragostea şi blândeţea. Responsabilitatea pe care o ai în familia ta poate fi un mijloc pentru primirea unor mari binecuvântări. Aceşti copii vor fi pentru tine un preţios manual de studiu. Dacă ştii să citeşti corect în el, aceasta îţi va aduce multe binecuvântări. Grija faţă de ei trezeşte mintea, o educă şi pune în acţiune duioşia, dragostea, împreuna simţire. Deşi aceşti copii nu sunt carne din carnea ta şi sânge din sângele tău, totuşi, prin căsătoria ta cu tatăl lor, ei au devenit ai tăi spre a fi iubiţi, mângâiaţi, educaţi şi formaţi de tine. Legătura ta cu ei va pune la lucru gânduri şi planuri care îţi vor fi de un real folos... Prin experienţa pe care o vei câştiga în cămin, ideile egoiste, care ameninţau lucrarea ta, vor dispărea şi îţi vei schimba planurile făcute, căci ele necesită îmbunătăţiri...
48:3 Aveai nevoie de mai multă duioşie şi afecţiune, ca să te poţi apropia de cei care tânjesc după cuvinte amabile, pline de iubire. Copiii tăi îţi vor deştepta aceste trăsături de caracter şi te vor ajuta să-ţi dezvolţi judecata. Prin legătura aceasta de afecţiune cu ei, vei învăţa mai bine împreuna simţire cu omenirea în suferinţă. 1
48:4 Reproş faţă de mama vitregă, lipsită de iubire. Ţi-ai iubit soţul şi te-ai căsătorit cu el. Aţi convenit ca, prin căsătoria cu el, să devii mama copiilor lui. Însă eşti deficitară în această privinţă. Ai atât de multe lipsuri, este trist. Nu iubeşti copiii soţului tău şi, dacă nu se va produce o transformare totală în tine, o adevărată reformă în felul tău de a fi, de a conduce lucrurile, aceste giuvaere preţioase vor fi distruse. Iubirea, manifestarea afecţiunii, nu constituie o parte a disciplinei tale...
48:5 Ai amărât foarte mult viaţa acestor scumpi copii, mai ales a fiicei lui. Unde este dragostea, mângâierea duioasă, îndelunga răbdare? În inima ta nesfinţită este mai degrabă ură decât iubire. Buzele tale rostesc doar critici, şi nu cuvinte de laudă şi încurajare. Manierele tale, felul tău de a fi aspră, firea ta lipsită de afecţiune sunt pentru această fiică sensibilă ca o grindină nedorită asupra unei plante firave; ea se apleacă la fiecare răbufnire, până ce viaţa i se spulberă şi zace lovită şi distrusă.
48:6 Felul tău de a fi seacă acel canal al iubirii, speranţei şi bucuriei în copiii tăi. Deşi pe faţa fetei s-a instalat tristeţea, acest lucru, în loc să-ţi stârnească simpatie, afecţiune, îţi stârneşte nerăbdare şi neplăcere voită. Dacă vrei, îi poţi schimba această expresie a feţei în voioşie, vitalitate...
48:7 Copiii citesc expresia feţei mamei; ei înţeleg dacă acolo este iubire sau nu. Tu ştii ce lucrare faci. Faţa aceea mică şi tristă, suspinul oftat, ce răzbate dintr-o inimă ce tânjeşte după iubire, nu îţi trezeşte milă? 2
48:8 Urmările severităţii exagerate. Cu câtva timp în urmă, mi-a fost arătat cazul lui J. Greşelile şi relele pe care le-a făcut au fost prezentate
48:9 în amănunt; însă, în ultima viziune pe care am avut-o, am văzut că acele rele încă persistă, ea fiind încă rece şi lipsită de iubire faţă de copiii soţului ei. Îi corectează şi pedepseşte nu numai pentru greşeli grave, dar şi pentru nimicuri ce ar trebui să treacă neobservate. Căutarea continuă de greşeli este un lucru rău, iar Duhul lui Dumnezeu nu poate sălăşlui în inima în care există aceasta. Tendinţa ei este ca, atunci când copiii fac bine,să nu rostească nici un cuvânt de apreciere, dar totdeauna să doboare cu mustrări şi critică atunci când aceştia greşesc. Acest lucru îi descurajează întotdeauna pe copii şi îi determină să fie nepăsători. Stârneşte răul în inimă şi face ca acesta să împrăştie praf şi pulbere în jur. În copiii care sunt în mod continuu criticaţi, se dezvoltă un spirit de "Nu-mi pasă", pasiunile rele se vor manifesta frecvent, în ciuda consecinţelor...
48:10 Doamna J. trebuie să cultive iubire şi împreună simţire. Ea trebuie să manifeste o afecţiune plină de duioşie faţă de copiii fără mamă, care se află în grija ei. Aceasta va fi o binecuvântare a dragostei lui Dumnezeu pentru aceşti copii şi se va întoarce şi asupra ei cu afecţiune şi iubire. 3
48:11 Când este nevoie de grijă îndoită. Copiii care au pierdut-o pe cea de la al cărei sân a curs dragoste au suferit o pierdere care nu poate fi niciodată compensată. Iar atunci când cineva se aventurează să stea în locul mamei pentru turma cea mică şi speriată, îşi ia asupra ei o grijă şi o povară dublă pentru a fi, dacă se poate, chiar mai iubitoare, mai iertătoare decât ar fi putut fi propria lor mamă, şi numai în acest fel suplineşte pierderea pe care mica turmă a suferit-o. 4
48:12 1. Letter 329, 1904.
48:13 2. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.56-58.
48:14 3. Id., Vol. 3, p.531, 532.
48:15 4. Id., Vol. 2, p.58.