47:1 Cap. 45 - Prima datorie a mamei este aceea de a face educaţia copiilor
47:2 Perspectivele copiilor educaţi în mod corespunzător. Dumnezeu cunoaşte toate posibilităţile pe care le au aceşti prichindei ai omenirii. El ştie că, printr-o educaţie corespunzătoare, copilul va putea deveni o putere spre bine în lume. El urmăreşte cu interes aprins să vadă dacă părinţii vor aduce la îndeplinire planul Lui sau dacă, printr-o bunătate greşit înţeleasă, ei nimicesc scopul Său, fiind îngăduitori faţă de copil,spre ruina lui prezentă şi veşnică. A face din această fiinţă neajutorată, în aparenţă fără însemnătate, o binecuvântare în lume şi o onoare la adresa lui Dumnezeu constituie o lucrare măreaţă. Părinţii nu ar trebui să îngăduie să se interpună ceva între ei şi obligaţia pe care o au faţă de copiii lor. 1
47:3 O lucrare pentru Dumnezeu şi ţară. Cei care păzesc Legea lui Dumnezeu privesc asupra copiilor lor cu simţăminte de speranţă şi, totodată, cu teamă de nedescris, întrebându-se ce rol vor juca aceştia în marele conflict ce se află în faţa lor. Mama grijulie se întreabă: "Ce poziţie vor lua? Ce pot face eu pentru a-i pregăti să acţioneze bine, pentru a putea fi vase ale slavei veşnice?" Mari răspunderi aveţi, mamelor. Deşi nu aveţi un loc în consiliile naţionale..., voi puteţi face o lucrare mare pentru Dumnezeu şi pentru ţara voastră. Voi puteţi să-i educaţi pe copiii voştri. Îi puteţi ajuta să-şi formeze caractere care nu pot fi atrase sau influenţate spre rău, ci spre a face binele. Prin rugăciunile fierbinţi ale credinţei, voi puteţi pune în mişcare braţul care conduce lumea. 2
47:4 Educaţia se face în copilărie şi în tinereţe. Copiii trebuie crescuţi spre a fi utili. Ei trebuie învăţaţi să facă acele lucruri care sunt trebuincioase în viaţa din cămin, iar părinţii trebuie să facă tot ce le stă în putere ca aceste datorii să li se pară plăcute, rostind cuvinte amabile şi apreciate. 3
47:5 Mulţi părinţi neglijează educaţia în cămin. În ciuda metodelor avansate, educaţia copiilor este în prezent întristător de deficitară. Educaţia din cămin este aceea care se neglijează. Părinţii, şi în special mamele, nu-şi dau seama de responsabilitatea pe care o au. Ei nu au nici răbdarea de a face educaţia copiilor, nici înţelepciunea de a-i ţine în frâu pe cei mici, încredinţaţi grijii lor. 4
47:6 Este atât de adevărat că mamele nu stau la postul datoriei, credincioase chemării lor de a fi mame. Dumnezeu nu ne cere nici un lucru pe care să nu-l putem aduce la îndeplinire prin puterea Sa, nici un lucru care să nu fie spre binele nostru şi al copiilor noştri. 5
47:7 Mamele să caute ajutorul divin. Dacă şi-ar da seama de importanţa misiunii lor, mamele ar petrece mai mult timp în rugăciune, prezentându-şi copiii Domnului Isus, implorând binecuvântarea Sa asupra lor şi înţelepciunea de a şti să îndeplinească aşa cum trebuie datoriile sacre pe care le au.
47:8 Mama să caute să facă orice îmbunătăţire cu putinţă, în vederea modelării caracterului şi formării unor deprinderi bune în copiii ei. Să vegheze cu grijă dezvoltarea caracterului lor, stăpânind acele trăsături care sunt prea pronunţate şi încurajându-le pe cele deficitare. Propria ei viaţă să fie un exemplu curat şi nobil pentru preţioasa fiinţă pe care o are în grijă. 6
47:9 Mama trebuie să-şi ia lucrarea în primire cu curaj şi energie, bazându-se continuu pe ajutorul divin în toate
47:10 strădaniile ei. Să nu găsească niciodată odihnă până nu vede o creştere continuă în caracterul copiilor ei, până când aceştia nu ajung să dobândească un ţel mai înalt în viaţă decât doar acela de a căuta propria lor plăcere.
47:11 Este cu neputinţă de estimat influenţa unei mame care se roa-gă. Ea Îl recunoaşte pe Dumnezeu în toate căile ei. Ea îşi duce copiii în faţa harului şi îi prezintă înaintea Domnului Isus, implorând binecuvântarea Sa asupra lor. Influenţa acelor rugăciuni este pentru copii ca "un izvor de viaţă". Aceste rugăciuni, înălţate cu credinţă, constituie sprijinul şi tăria mamei creştine. A neglija datoria de a ne ruga împreună cu copiii noştri înseamnă a pierde una dintre cele mai mari binecuvântări care se află la îndemâna noastră, unul dintre cele mai mari ajutoare în mijlocul frământărilor, grijilor şi poverilor vieţii. 7
47:12 Puterea rugăciunilor mamei nu poate fi estimată. Ea, care îngenunchează lângă fiul şi fiica ei în perioada plină de greutăţi a copilăriei, în tinereţe, când sunt atâtea primejdii, nu va cunoaşte niciodată până în ziua judecăţii influenţa pe care au avut-o rugăciunile sale în viaţa copiilor ei. Dacă este legată prin credinţă de Fiul lui Dumnezeu, mâna duioasă a mamei îl poate trage înapoi pe fiu din calea ispitei, iar pe fiică de a nu îngădui păcatul. Când pasiunea şi pofta se războiesc, cerând supremaţie, puterea iubirii, a influenţei restrângătoare, serioase şi hotărâte a mamei poate echilibra sufletul şovăielnic, punându-l de partea cea dreaptă. 8
47:13 Când ne întrerup vizitatorii. Trebuie să vă luaţi timp să vorbiţi şi să vă rugaţi împreună cu micuţii voştri şi nu trebuie să îngăduiţi ca cineva să întrerupă momentele de comuniune cu Dumnezeu şi cu copiii voştri. Puteţi spune vizitatorilor voştri: "Dumnezeu mi-a dat o lucrare de făcut, nu am timp pentru flecării." Trebuie într-adevăr să simţiţi că aveţi o lucrare de făcut pentru
47:14 această viaţă şi pentru veşnicie. Cea dintâi datorie a voastră este faţă de copiii voştri. 9
47:15 Înainte de vizitatori, înainte de orice altceva, pe primul plan sunt copiii voştri... Lucrarea pe care o aveţi de făcut faţă de copilul vostru în primii ani nu admite nici un fel de neglijare. Nu există nici o perioadă în viaţa acestuia, când această regulă să fie uitată. 10
47:16 Nu îi trimiteţi afară ca să puteţi sta cu vizitatorii voştri, ci învăţaţi-i să fie liniştiţi şi respectuoşi în prezenţa musafirilor. 11
47:17 Mamele să fie modele de bunătate şi nobleţe. Mamelor, fiţi înţelepte în privinţa preţioaselor momente pe care le aveţi. Nu uitaţi, copiii voştri au posibilităţi deosebite, ei pot trece dincolo de ceea ce le oferiţi prin educaţie şi instruire. Voi puteţi fi pentru ei întruchiparea modelului a tot ceea ce poate fi bun, curat şi nobil. Identificaţi-vă interesele cu ale lor. 12
47:18 Puteţi eşua în orice altceva, însă în acest punct fiţi meticuloase, eficiente. Dacă copiii voştri sunt curaţi, virtuoşi, în urma educaţiei pe care o primesc în cămin, dacă ei ocupă cel puţin cel mai umil loc în marele plan al lui Dumnezeu pentru binele omenirii, viaţa voastră nu va putea fi numită niciodată un eşec şi nu va trebui să aveţi vreodată remuşcări. 13
47:19 Pruncii sunt o oglindă pentru mamă, în care ea îşi poate vedea propriile-i obiceiuri şi comportamentul său. Cât de atentă ar trebui să fie ea atunci în privinţa limbajului şi a comportamentului, în prezenţa acestor mici învăţăcei! Toate trăsăturile de caracter pe care doreşte să le vadă formându-se în ei, trebuie să le cultive ea însăşi mai întâi. 14
47:20 Ţintiţi mai sus decât standardul lumii. Mama nu trebuie să se ghideze după opinia lumii şi nici să dorească să atingă standardul acesteia. Ea trebuie să decidă pentru ea însăşi care este marele scop şi ţel al vieţii şi apoi să depună tot efortul posibil pentru a atinge acest ţel. Ea poate,
47:21 din lipsă de timp, să neglijeze multele lucruri în privinţa gospodăriei, fără rezultate prea grave; însă nu-şi poate neglija, fără urmări, educarea corespunzătoare a copiilor ei. Caracterele lor deficitare vor da pe faţă necredincioşia ei. Lucrurile rele, pe care ea le îngăduie să treacă fără a le corecta, manierele aspre, grosolane, lipsa de respect şi neascultarea, obiceiul de a lenevi şi de a nu fi atent, toate acestea o vor dezonora şi îi vor amărî viaţa. Mamelor, destinul copiilor voştri este în mare măsură în mâinile voastre. Dacă daţi greş în a vă face datoria, s-ar putea ca voi înşivă să-i aşezaţi în rândurile oştirii lui Satana şi să faceţi din ei agenţii lui pentru ruinarea şi a altor suflete. Însă disciplina aplicată cu credincioşie şi exemplul vostru de evlavie îi poate conduce la Hristos, iar ei,la rândul lor, îi vor influenţa şi pe alţii, şi în acest fel multe suflete pot fi salvate prin intermediul vostru. 15
47:22 Cultivaţi binele, respingeţi răul. Părinţii trebuie să coopereze cu Dumnezeu în a-şi creşte copiii în iubire şi frică de Domnul. În nici un fel nu Îl pot întrista mai mult decât neglijând educaţia corespunzătoare a copiilor... Ei trebuie să vegheze cu grijă asupra cuvintelor şi acţiunilor celor mici, dacă nu, cel rău îi prinde în mreaja lui. El doreşte cu ardoare să facă acest lucru, ca să poată contracara planul lui Dumnezeu. Cu bunătate, devotament şi duioşie, părinţii trebuie să lucreze pentru copiii lor, cultivând orice lucru bun şi respingând orice lucru rău care se dezvoltă în caracterele celor mici. 16
47:23 Bucuria lucrului îndeplinit. Copiii sunt moştenirea Domnului, iar noi suntem răspunzători în faţa Lui de felul cum administrăm proprietatea Sa. Creşterea şi educarea copiilor spre a fi creştini constituie cel mai mare serviciu pe care părinţii îl pot face pentru Dumnezeu. Este o lucrare care necesită muncă, răbdare - un efort stăruitor, consecvent, pe toată durata vieţii.
47:24 Neglijarea acestei sarcini ne dovedeşte a fi ispravnici necredincioşi...
47:25 Părinţii să lucreze cu iubire, credinţă şi rugăciune pentru căminele lor, până când, cu bucurie, se pot înfăţişa înaintea lui Dumnezeu, spunând: "Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul." 17
47:26 1. Signs of the Times, 25 sep. 1901.
47:27 2. Review and Herald, 23 apr. 1889.
47:28 3. Manuscript 12, 1898.
47:29 4. Signs of the Times, 11 mar. 1886.
47:30 5. Signs of the Times, 9 feb. 1882.
47:31 6. Signs of the Times, 25 mai 1882.
47:32 7. Good Health, iulie 1880.
47:33 8. Signs of the Times, 16 mar. 1891.
47:34 9. Signs of the Times, 22 iul. 1889.
47:35 10. Counsels to Teachers, Parents, and Students, p.129.
47:36 11. Signs of the Times, 23 aug. 1899
47:37 12. Review and Herald, 15 sep. 1891.
47:38 13. Testimonies fot the Church, Vol. 5, p.44.
47:39 14. Signs of the Times, 9 sep. 1886.
47:40 15. Signs of the Times, 9 feb. 1882.
47:41 16. Manuscript 49, 1901.
47:42 17. Parabolele Domnului Hristos, p.151.