46:8 În general, încă din leagăn, copiii sunt crescuţi, fiind învăţaţi să-şi îngăduie apetitul şi că ei trăiesc pentru a mânca. Mama are o mare contribuţie în formarea caracterului copiilor ei încă din copilărie. Ea îi poate învăţa să-şi stăpânească pofta sau îi poate învăţa să-şi îngăduie apetitul şi să devină lacomi. Mama îşi face de obicei planul de a realiza anumite lucruri în decursul unei zile; iar când copiii o întrerup, în loc să-şi ia timp şi să-i aline în micile lor necazuri, şi să le distragă atenţia, ea le dă ceva de mâncare pentru a-i potoli, lucru care are efect pentru puţin timp, însă în cele din urmă situaţia se înrăutăţeşte mai mult. Stomacul copiilor a fost îndopat cu mâncare, atunci când ei nu au avut deloc nevoie de aceasta. Tot ce aveau ei nevoie nu era nimic altceva decât puţin din timpul şi atenţia mamei. Însă ea şi-a socotit timpul mult prea preţios pentru a-l dedica înveselirii copiilor ei. S-ar putea ca aranjarea casei într-o manieră rafinată, pentru a se lăuda cu ea oaspeţilor, şi pregătirea mesei în stil modern să conteze pentru ea mai