42:1 Cap. 40 - Concepţii greşite cu privire la lucrarea mamei
42:2 Mamele sunt tentate să creadă că lucrarea lor nu este importantă. Mamei i se pare adesea că lucrarea ei este lipsită de importanţă şi rareori apreciată. Ceilalţi din casă nu cunosc grijile şi poverile ei, multe la număr. Zilele ei sunt ocupate cu un cerc continuu de datorii mărunte, toate necesitând efort, răbdare, stăpânire de sine, tact, înţelepciune şi aceea dragoste care se sacrifică pe sine; şi totuşi, ea nu se poate mândri cu ceea ce a făcut, ca fiind o mare realizare. Ea a avut grijă ca treburile casei să meargă bine. Adeseori obosită, încearcă să le vorbească blând copiilor, pentru a-i ţine ocupaţi şi fericiţi şi a le călăuzi picioarele pe calea cea dreaptă. Dar simte că nu a realizat nimic. Însă nu este aşa. Îngerii cerului veghează asupra mamei copleşite de griji, consemnând poverile pe care le poartă zi de zi. Numele ei poate n-a fost auzit în lume, însă este scris în cartea vieţii Mielului. 1
42:3 Adevărata soţie şi mamă... îşi va îndeplini datoriile cu demnitate şi voioşie, fără a considera o înjosire să facă ea însăşi cu mâinile ei ceea ce este necesar într-o casă bine organizată. 2
42:4 Considerată ca fiind inferioară în lucrarea misionară. Ce lucrare importantă! Şi totuşi, auzim mame suspinând după lucrare misionară! Dacă ar putea merge în vreo ţară străină - gândesc ele - ar putea face ceva ce ar merita. Însă a prelua zi de zi datoriile gospodăriei şi a le îndeplini li se pare o sarcină epuizantă şi nerăsplătită. 3
42:5 Mamele care suspină după un câmp misionar au unul la îndemână în propriul lor cămin... Oare sufletele copiilor lor nu au aceeaşi valoare ca şi sufletele păgânilor? Cu câtă grijă şi duioşie ar trebui să vegheze asupra dezvoltării minţii lor şi să-i lege de Dumnezeu! Cine ar putea face acest lucru mai bine decât o mamă iubitoare, temătoare de Dumnezeu! 4
42:6 Sunt unii care gândesc că, dacă nu sunt implicaţi direct într-o lucrare religioasă activă, nu fac voia lui Dumnezeu; însă aceasta este o greşeală. Fiecare are o lucrare de făcut pentru Domnul; este un lucru minunat să faci din cămin un loc plăcut şi toate să fie aşa cum ar trebui. Cele mai umile talente, dacă Îi sunt dăruite din inimă lui Dumnezeu, vor face ca viaţa de familie să fie tot ceea ce ar dori Dumnezeu. O lumină strălucitoare va fi urmarea slujirii lui Dumnezeu din toată inima. Bărbaţii şi femeile Îl pot sluji pe Dumnezeu la fel de bine ca şi pastorul care îşi face lucrarea la amvon, dând o serioasă atenţie lucrurilor pe care le aud şi educându-şi copiii spre a trăi pentru Dumnezeu şi cu teamă de Dumnezeu. 5
42:7 Aceste femei care fac cu tragere de inimă tot ce găseşte mâna lor să facă, ajutându-şi cu voioşie soţii să-şi poarte poverile şi educându-şi copiii pentru Dumnezeu, sunt misionari în cel mai înalt sens al cuvântului. 6
42:8 Activităţile religioase nu trebuie să înlocuiască grija pentru familie. Dacă tu nu ţii cont de datoria ta ca soţie şi mamă şi întinzi şi oferi mâinile tale Domnului, dar faci o altă lucrare cu ele, fii sigură că El nu Se va contrazice pe Sine Însuşi; El îţi arată datoria pe care o ai în cămin. Dacă gândeşti că ţi-a fost încredinţată o altă lucrare mai mare şi mai sfântă decât aceasta, te înşeli. Fiind credincioasă în propriul tău cămin, lucrând pentru sufletele care sunt cel mai aproape de tine, poate Domnul Hristos te va găsi potrivită spre
42:9 a lucra pentru El într-un câmp mai mare. Însă fii sigură că aceia care îşi neglijează datoria în propriul lor cămin nu sunt pregătiţi spre a lucra cu alte suflete. 7
42:10 Domnul nu te-a chemat ca să-ţi neglijezi căminul, soţul şi copiii. El nu lucrează niciodată în acest mod; şi nu va lucra niciodată astfel... Niciodată, nici măcar pentru o clipă, să nu crezi că Dumnezeu ţi-a încredinţat o lucrare care ar necesita ca tu să te desparţi de mica ta turmă. Nu-i lăsa să ajungă imorali datorită unor prietenii nepotrivite şi să-şi împietrească inimile faţă de mama lor. Aceasta ar însemna, la urma urmei, să laşi ca lumina ta să strălucească pe o altă cale - pe o cale greşită; tu îi împiedici pe copiii tăi să devină ceea ce Dumnezeu ar dori şi să câştige cerul în cele din urmă. Dumnezeu Se îngrijeşte de ei şi aşa trebuie să faci şi tu, dacă pretinzi că eşti copilul Lui. 8
42:11 Primii ani din vieţile lor este timpul când este nevoie de lucru, veghe şi rugăciune pentru a se încuraja orice tendinţă spre bine. Această lucrare trebuie să continue fără întrerupere. S-ar putea să fiţi solicitate să participaţi în diferite asociaţii ale mamelor sau cercuri de croitorie, cu scopul de a face lucrare misionară; însă, dacă nu găsiţi o persoană credincioasă, înţelegătoare, pe care să o lăsaţi cu copiii dvs., este datoria dvs. de a răspunde, căci Domnul v-a încredinţat o altă lucrare pe care cu nici un chip nu o puteţi neglija. Nu se poate să munciţi peste măsură într-un alt domeniu fără a vă descalifica din lucrarea de educare a micuţilor voştri şi de a-i face să devină ceea ce Dumnezeu ar dori. În calitate de conlucrător al lui Hristos, trebuie să-i aduceţi pe copii la El, disciplinaţi şi educaţi. 9
42:12 Multe dintre malformaţiile caracterului unui copil educat greşit se datorează mamei. Mama nu trebuie să accepte slujbe în biserică ce ar sili-o să-şi neglijeze copiii. Cea mai bună lucrare în care se poate angaja o mamă este aceea în care vede că nimic nu s-ar interpune în educaţia copiilor ei...
42:13 Pe nici o altă cale nu poate fi mai de folos o mamă bisericii decât aceea de a-şi dedica timpul acelora care depind de ea în privinţa creşterii şi educaţiei. 10
42:14 Aspiraţiile pentru un câmp misionar mai mare sunt zadarnice. Unele mame tânjesc să se angajeze în lucrarea misionară, în timp ce îşi neglijează cele mai simple datorii pe care le au. Copiii sunt neglijaţi, căminul nu este înveselit şi făcut fericit pentru familie, cicălelile şi plângerile sunt frecvente, iar copiii cresc în simţământul că familia, căminul, este locul cel mai neprimitor dintre toate. Drept urmare, ei aşteaptă cu nerăbdare timpul când îl vor părăsi şi fără prea multă ezitare ei se aruncă în braţele lumii, nereţinuţi de influenţa căminului şi de sfatul duios al vetrei părinteşti.
42:15 Părinţii, al căror ţel ar fi trebuit să fie acela de a lega inimile acestora de ale lor şi de a le călăuzi drept, irosesc ocaziile date lor de Dumnezeu, sunt orbi faţă de cele mai importante datorii din vieţile lor şi aspiră în zadar să lucreze într-un câmp misionar mai mare. 11
42:16 1. Counsels to Teachers, Parents, and Students, p.144.
42:17 2. Signs of the Times, 9 sep. 1886.
42:18 3. Review and Herald, 9 iul. 1901.
42:19 4. Manuscript 43, 1900.
42:20 5. Manuscript 32, 1899.
42:21 6. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.466.
42:22 7. Review and Herald, 15 sep. 1891.
42:23 8. Letter 28, 1890.
42:24 9. Manuscript 32, 1899.
42:25 10. Manuscript 75, 1901.
42:26 11. Health Reformer, oct. 1876.