42:2 Mamele sunt tentate să creadă că lucrarea lor nu este importantă. Mamei i se pare adesea că lucrarea ei este lipsită de importanţă şi rareori apreciată. Ceilalţi din casă nu cunosc grijile şi poverile ei, multe la număr. Zilele ei sunt ocupate cu un cerc continuu de datorii mărunte, toate necesitând efort, răbdare, stăpânire de sine, tact, înţelepciune şi aceea dragoste care se sacrifică pe sine; şi totuşi, ea nu se poate mândri cu ceea ce a făcut, ca fiind o mare realizare. Ea a avut grijă ca treburile casei să meargă bine. Adeseori obosită, încearcă să le vorbească blând copiilor, pentru a-i ţine ocupaţi şi fericiţi şi a le călăuzi picioarele pe calea cea dreaptă. Dar simte că nu a realizat nimic. Însă nu este aşa. Îngerii cerului veghează asupra mamei copleşite de griji, consemnând poverile pe care le poartă zi de zi. Numele ei poate n-a fost auzit în lume, însă este scris în cartea vieţii Mielului. 1