39:1 Cap. 37 - Cum nu trebuie să fie tatăl
39:2 Soţul care aşteaptă ca soţia să ducă poveri duble. În majoritatea familiilor, există copii de vârste diferite, dintre care unii au nevoie nu doar de atenţia şi disciplina înţeleaptă a mamei, ci şi de grija mai hotărâtă şi totuşi plină de sensibilitate a tatălui. Puţini taţi iau în seamă acest lucru aşa cum ar trebui. Ei îşi neglijează propria lor datorie şi astfel adaugă poveri dureroase asupra mamei, în acelaşi timp simţindu-se liberi să-i critice sau să-i condamne acţiunile potrivit cu judecata lor. Sub această grea responsabilitate, şi criticată fiind, biata soţie şi mamă se simte uneori vinovată şi are remuşcări pentru ceea ce a făcut în mod nevinovat şi din neştiinţă, şi acest lucru se întâmplă frecvent atunci când a făcut tot ce a putut, în acele împrejurări. Totuşi, când eforturile ei istovitoare ar fi trebuit apreciate şi aprobate, iar inima ar fi trebuit să simtă mulţumire, ea este nevoită să meargă sub un nor întunecat de tristeţe şi condamnare, deoarece soţul ei, în timp ce îşi ignoră propria lui datorie, aşteaptă ca ea să facă şi partea ei, şi partea lui, spre satisfacerea lui, indiferent de împrejurări. 1
39:3 Mulţi soţi nu înţeleg şi nu apreciază în suficientă măsură grijile şi situaţiile dificile prin care trec soţiile lor, condamnate a se învârti neîncetat toată ziua printre datoriile gospodăreşti. Dacă mesele nu sunt gata la timp, soţia obosită - care este de regulă cea care face curăţenie în casă, soră medicală, bucătăreasă şi servitoare - şi toate acestea într-o singură persoană - este întâmpinată cu reproşuri. Soţul cel exigent
39:4 să catadicsească să ia copilul neliniştit din braţele istovite ale mamei şi ea va putea în grabă să termine pregătirile pentru masă; dacă copilul este neliniştit şi se agită în braţele tatălui său, acesta rareori va simţi că este datoria lui să facă pe sora medicală şi să-l împace. În loc să ia seama câte ore din zi a îndurat mama agitaţia micuţului, el strigă cu nerăbdare: "Vino aici, mamă, şi ia-ţi copilului." Nu este şi copilul lui, după cum este al ei? Nu este aceasta obligaţia lui naturală de a-şi face cu răbdare partea în povara creşterii copiilor? 2
39:5 Sfaturi pentru un soţ dictator şi dominator. Viaţa ta ar fi mult mai fericită dacă nu ai crede că ai autoritate absolută, deoarece eşti soţ şi tată. Viaţa ta practică dovedeşte că interpretezi greşit poziţia ta - aceea de a fi o legătură care să-i unească pe cei din cămin. Eşti nervos şi dictator şi adeseori dai dovadă de mari lipsuri în judecata ta, şi oricât ai dori să-ţi îndreptăţeşti purtarea, uneori aceasta nu poate apărea consecventă în ochii soţiei şi ai copiilor tăi. Când ai luat o poziţie, oricare ar fi ea, rareori eşti doritor să o retragi. Eşti hotărât să-ţi aduci la îndeplinire în mod hotărât planurile tale, când de multe ori nu urmezi cursul care ar trebui, şi ar trebui să vezi acest lucru. Ceea ce îţi lipseşte este mai multă, cu mult mai multă dragoste şi stăpânire de sine şi mai puţin din acea hotărâre de a avea propria ta cale, atât în cuvânt, cât şi în faptă. În felul în care procedezi acum, în loc să-i uneşti pe cei din familia ta, eşti mai degrabă ca o menghină care îi strânge şi îi chinue pe cei din casă.
39:6 În încercarea ta de a-i forţa pe ceilalţi să-ţi aducă la îndeplinire ideile, pe fiecare în parte, adeseori aduci mai multă vătămare în jur decât dacă ai renunţa la acele lucruri. Acest lucru este adevărat chiar când ideile tale sunt bune, însă în multe privinţe ele nu sunt corecte; ele sunt exagerate, ca urmare
39:7 a felului defectuos în care le organizezi, de aceea faci un lucru rău, într-un mod constrângător, nerezonabil. 3
39:8 Ai propriile tale vederi cu privire la administrarea familiei. Exerciţi o putere independentă, arbitrară, care nu îngăduie libertate de voinţă celor din jurul tău. Te consideri suficient de capabil pentru a fi capul familiei şi simţi că această funcţie este îndestulătoare pentru a-l pune în mişcare pe fiecare membru, aşa după cum o maşină este pusă în mişcare de mâinile mecanicului. Tu dictezi şi îţi asumi autoritate. Acest lucru nu place însă Cerului şi-i întristează pe îngerii plini de milă. Ţi-ai condus familia ca şi când tu însuţi eşti în stare să te autoconduci. Te-ai simţit ofensat când soţia ta a îndrăznit să aibă o părere diferită de a ta sau să pună sub semnul întrebării deciziile tale. 4
39:9 Soţi cicălitori şi plângăreţi, neliniştiţi. Soţilor, oferiţi soţiilor voastre o şansă pentru viaţa lor spirituală... În cazul multora, atitudinea de a cicăli este încurajată, până când aceştia devin ca nişte copii mari. Ei nu lasă în urma lor această parte a copilăriei. Aceste sentimente le fac plăcere până le paralizează şi micşorează toate capacităţile necesare în viaţă, datorită acestor plângeri şi văicăreli. Însă nu e paralizată doar viaţa lor, ci şi a altora. Ei aduc cu ei spiritul lui Ismael, a cărui mână era împotriva tuturor şi mâna tuturor împotriva lui. 5
39:10 Soţul egoist şi morocănos. Fratele B. nu are un temperament care să aducă seninătate în casa lui. Din acest loc, trebuie să înceapă el să lucreze. El este mai degrabă ca un nor, şi nu ca o rază de lumină. E prea egoist ca să rostească cuvinte de apreciere la adresa membrilor familiei sale, în special la adresa soţiei pentru care ar trebui să aibă dragoste şi respect, şi să fie plin de tandreţe; este morocănos, tiran şi dictator; cuvintele lui sunt de regulă tăioase şi lasă o rană
39:11 pe care nu încearcă să o vindece, îmblânzindu-şi spiritul, recunoscând-şi greşelile şi mărturisindu-le...
39:12 Fratele B. ar trebui să devină blând, să cultive rafinamentul şi curtoazia. El ar trebui să fie foarte tandru şi blând faţă de soţia sa, care este egala sa în orice privinţă; el nu trebuie să rostească nici un cuvânt care ar arunca vreo umbră asupra inimii sale. El trebuie să înceapă lucrarea de reformă în cămin; ar trebui să cultive iubirea şi să biruiască trăsăturile aspre, grosolane, lipsite de bun simţ şi generozitate ale caracterului său. 6
39:13 Soţul şi tatăl care este morocănos, egoist şi tiran nu numai că este nefericit el însuşi, însă aruncă tristeţe şi întunecime asupra tuturor celorlalţi din casă. El îşi va culege roadele când îşi va vedea soţia lipsită de vlagă şi bolnăvicioasă, iar pe copiii săi afectaţi de propriul său temperament rău. 7
39:14 Un soţ egoist şi intolerant. Aştepţi prea mult de la soţia şi copiii tăi. Critici prea mult. Dacă felul tău de a fi ar fi mai vesel, mai fericit, şi le-ai vorbi mai frumos, mai duios, ai aduce seninătate în casa ta, în loc de nori, necaz şi nefericire. Ţii prea mult la părerea ta; atitudinile tale sunt extreme şi nu au avut bunăvoinţă, pentru ca şi părerea soţiei tale să aibă greutatea care ar fi trebuit, în familie. Tu însuţi nu te-ai străduit să-i respecţi părerile, judecata, şi ai încurajat acest lucru şi în copii. Nu ai considerat-o egală cu tine, ci ai preluat frâiele stăpânirii în mâinile tale şi i-ai prins pe toţi într-o puternică strânsoare. Caracterul tău nu este afectuos, iubitor. Tu trebuie să cultivi aceste trăsături de caracter, dacă doreşti să fii un biruitor şi să ai binecuvântarea lui Dumnezeu în familia ta. 8
39:15 Celui care desconsideră curtoazia creştină. Ai socotit ca fiind o dovadă de slăbiciune să fii bun, duios şi înţelegător şi ai gândit că este mai prejos de demnitatea ta să vorbeşti duios, blând şi iubitor cu soţia ta. Ai o concepţie greşită cu privire la adevărata bărbăţie şi demnitate. Faptele lipsite de bunătate sunt o dovadă vădită de slăbiciune a caracterului tău. Ceea ce tu socoteşti slăbiciune Dumnezeu socoteşte a fi adevărata curtoazie creştină, care trebuie pusă în practică de orice creştin; acesta este spiritul pe care l-a dat pe faţă Domnul Hristos. 9
39:16 Soţii trebuie să merite iubire şi afecţiune. Dacă soţul este tiran, exigent şi critică acţiunile soţiei sale, el nu-i poate câştiga respectul şi afecţiunea, iar relaţia de căsătorie va fi odioasă pentru ea. Ea nu îşi va iubi soţul, deoarece el nu încearcă să se facă vrednic de iubit. Soţii trebuie să fie atenţi, grijulii, consecvenţi, credincioşi şi miloşi. Ei trebuie să dea dovadă de iubire şi înţelegere... Când soţul deţine nobleţe de caracter, curăţie a inimii, o minte înţeleaptă, însuşiri pe care creştinul adevărat trebuie să le posede, acestea vor fi vizibile în relaţia de căsătorie... El va căuta ca soţia să fie sănătoasă şi să o încurajeze. El va lupta să rostească cuvinte de apreciere, să creeze o atmosferă de pace în cercul familiei. 10
39:17 1. Signs of the Times, 6 dec. 1877.
39:18 2. Signs of the Times, 6 dec. 1877.
39:19 3. Letter 19a, 1891.
39:20 4. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.253.
39:21 5. Letter 107, 1898.
39:22 6. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.36, 37.
39:23 7. Divina vindecare, p.272.
39:24 8. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.255.
39:25 9. Id., p.256.
39:26 10. Manuscript 17, 1891.
39:27 Partea X-a
39:28 MAMA - REGINA CASEI