37:1 Cap. 35 - Ducând împreună poverile
37:2 Datoria tatălui nu poate fi transferată. Datoria tatălui faţă de copiii săi nu poate fi transferată asupra mamei. Dacă îşi aduce la îndeplinire propria ei datorie, ea are suficientă povară de purtat. Doar lucrând la unison taţii şi mamele vor putea aduce la îndeplinire lucrarea încredinţată lor de Dumnezeu. 1
37:3 Tatăl nu trebuie să se sustragă de la împlinirea părţii sale în educaţia copiilor săi pentru viaţă şi nemurire. El trebuie să-şi aducă contribuţia în împărţirea responsabilităţii. Atât tatăl, cât şi mama au obligaţii. Părinţii să dovedească iubire şi respect unul faţă de celălalt, dacă vor să vadă aceste calităţi dezvoltându-se în copiii lor. 2
37:4 Tatăl trebuie s-o încurajeze şi să o sprijine pe mamă în noianul ei de griji, cu priviri plăcute şi cuvinte amabile. 3
37:5 Încercaţi să vă ajutaţi soţia în lupta care îi stă în faţă. Vegheaţi asupra cuvintelor rostite, cultivaţi rafinamentul în maniere, blândeţea, curtoazia şi veţi fi răsplătiţi, dacă veţi face astfel. 4
37:6 Un ajutor atent va uşura povara mamei. Oricare ar fi solicitările şi tulburările sale, tatăl trebuie să intre în casă cu acelaşi zâmbet de mulţumire cu care i-a întâmpinat pe vizitatori şi străini toată ziua. Soţia să simtă că se poate sprijini pe sentimentele mari ale soţului ei, că braţele lui o vor întări şi susţine în truda şi grijile ei, că tăria lui o va susţine pe a ei, iar povara ei o va simţi doar pe jumătate. Nu sunt copiii şi ai lui, aşa cum sunt ai ei? 5
37:7 Soţia poate acumula asupra ei poveri pe care ea le consideră de mare importanţă decât de a-şi ajuta soţul în împlinirea părţii sale de responsabilitate; şi acelaşi lucru este valabil şi în dreptul soţului. Ajutorul acordat cu tandreţe şi sensibilitate este de mare valoare. Există tendinţa ca soţul să plece şi să vină acasă când îi place, fiind mai degrabă un chiriaş decât un soţ în cercul familiei sale. 6
37:8 Datoriile gospodăreşti sunt sacre şi importante; totuşi, adesea, ele sunt împlinite într-o monotonie plictisitoare. Nenumăratele griji şi preocupări devin stânjenitoare fără contribuţia tatălui care, dacă doreşte, aduce o schimbare plăcută, o relaxare optimistă, şi acest lucru stă în puterea lui - depinde doar dacă el doreşte sau socoteşte că este necesar să facă acest lucru. Viaţa unei mame umile este una de sacrificiu necontenit; şi dacă soţul nu are o apreciere corespunzătoare a greutăţilor poziţiei ei şi nu îşi oferă ajutorul său, atunci viaţa ei este îngreunată şi mai mult. 7
37:9 Dovediţi înţelegere faţă de soţia mai firavă. Soţul trebuie să dovedească mult interes faţă de familia sa, în special trebuie să fie foarte grijuliu faţă de sentimentele unei soţii slabe, firave. El poate stăvili uşa împotriva pătrunderii multor boli. Cuvintele amabile, optimiste, încurajatoare, se vor dovedi mai eficiente decât cele mai bune medicamente pentru vindecare. Acestea vor aduce curaj inimii deznădăjduite şi descurajate, iar fericirea şi raza de soare aduse în familie de faptele amabile şi de cuvintele încurajatoare vor răsplăti înzecit efortul. Soţul nu trebuie să uite că o mare parte din povara creşterii copiilor stă asupra mamei, că ea are mult de-a face cu modelarea minţii lor. Acest lucru trebuie să-i trezească cele mai duioase sentimente şi să-i uşureze cu grijă poverile. El trebuie să o încurajeze să se sprijine pe sentimentele sale puternice şi să-i îndrepte mintea către cer, unde există tărie şi pace şi, în final,
37:10 odihnă pentru cel istovit. El nu trebuie să vină acasă cu fruntea încruntată, ci prezenţa lui trebuie să aducă seninătate în familie; el trebuie să-şi încurajeze soţia să privească în sus şi să se încreadă în Dumnezeu. Uniţi laolaltă, ei pot apela la făgăduinţele lui Dumnezeu şi pot aduce bogata Sa binecuvântare în familie. 8
37:11 "Încet, la pas". Mulţi soţi şi taţi pot învăţa o lecţie folositoare de la grija plină de atenţie a credinciosului păstor. Iacov, când a fost nevoit să facă o călătorie rapidă şi dificilă, a dat acest răspuns:
37:12 "Copiii sunt micşori, şi în turme şi cirezi avem miei şi viţei; dacă le-am sili la drum într-o singură zi, toată turma va pieri..." "Eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, atât cât pot ei suporta."
37:13 Pe calea plină de trudă a vieţii, soţul şi tatăl trebuie să meargă "încet, la pas" cu ceilalţi din casă, atât cât sunt aceştia în stare să suporte. În mijlocul grabei nestăvilite a lumii pentru bogăţie şi putere, el să meargă la pas, alinând şi susţinând pe cea care este chemată să meargă alături de el...
37:14 Soţul să-şi ajute soţia cu înţelegere şi afecţiune. Dacă vrea ca ea să fie mereu proaspătă şi mulţumită, ca să poată fi ca strălucirea soarelui în cămin, atunci s-o ajute în ducerea poverilor. Bunătatea şi curtoazia lui, pline de iubire, vor constitui pentru ea o preţioasă încurajare, iar fericirea pe care o împărtăşeşte el va aduce bucurie şi pace în propria sa inimă...
37:15 Dacă mama este lipsită de grija şi mângâierile care i se cuvin, dacă i se îngăduie să-şi epuizeze puterea prin muncă peste măsură sau prin tulburare şi tristeţe, copiii ei vor fi jefuiţi de forţa de viaţă, de tărie mintală şi de rezistenţa optimistă pe care ar trebui să le moştenească. Cu mult mai bine ar fi să se aducă seninătate şi optimism
37:16 în viaţa mamei, să fie protejată de lipsuri, muncă istovitoare şi grijă depresivă, iar copiii vor moşteni corpuri sănătoase, astfel ca ei să poată trece prin viaţă cu suficientă tărie. 9
37:17 1. Fundamentals of Christian Education, p.69.
37:18 2. Sign of the Times, 22 iul. 1889.
37:19 3. Signs of the Times, 13 sep. 1877.
37:20 4. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.84.
37:21 5. Christian Temperance and Bible Hygiene, p.70.
37:22 6. Manuscript 80, 1898.
37:23 7. Signs of the Times, 6 dec. 1877.
37:24 8. Testimonies for the Church, Vol. 1, p.306, 307.
37:25 9. Divina vindecare, p.272.