27:1 Cap. 25 - Îngrijirea copiilor în nevoie
27:2 Copii orfani. Mulţi dintre taţii care au murit în credinţă, trecând la odihnă, având în inimă făgăduinţele lui Dumnezeu, au lăsat în urmă pe cei iubiţi cu deplină încredere că Domnul le va purta de grijă. Şi cum poartă Domnul de grijă acestora? El nu face minuni trimiţând mană din cer; El nu trimite corbi spre a le duce hrană; însă El lucrează minuni în inimile oamenilor, înlăturând egoismul din suflet şi descătuşând izvoarele bunăvoinţei. El pune la încercare iubirea celor care mărturisesc a fi urmaşii Săi, încredinţând milei lor pe cei îndureraţi şi lipsiţi.
27:3 Fie ca cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să-şi deschidă inimile şi casele spre a-i primi pe aceşti copii...
27:4 Există un vast câmp de lucru pentru cei care vor să lucreze pentru Domnul, purtând de grijă acestor copii şi tineri care au fost lipsiţi de călăuzirea atentă a părinţilor şi de anturajul unui cămin creştin. Mulţi dintre ei au moştenit trăsături rele de caracter; iar dacă sunt lăsaţi să crească în ignoranţă, ei vor fi atraşi spre tovărăşii care îi vor conduce spre viciu şi crimă. Aceşti copii nepromiţători trebuie aşezaţi într-un mediu prielnic formării unui caracter drept, pentru a putea deveni copii ai lui Dumnezeu. 1
27:5 Răspunderea Bisericii. Copiii fără tată şi fără mamă sunt aruncaţi în braţele bisericii, iar Domnul Hristos le spune urmaşilor Săi: "Luaţi aceşti copii nevoiaşi, creşteţi-i pentru Mine şi vă veţi primi plata". Am văzut mult egoism manifestat în aceste lucruri. Dacă nu există vreun motiv special,
27:6 ca ei înşişi să fie cei care să beneficieze de pe urma adoptării acelora care au nevoie de un cămin, mulţi se întorc şi răspund: nu. Se pare că nu ştiu sau nu le pasă dacă unii ca aceştia vor fi salvaţi sau pierduţi. Aceasta, gândesc ei, nu este treaba lor. Ei spun împreună cu Cain: "Sunt eu păzitorul fratelui meu?" Ei nu vor să intre în necaz sau să facă vreun sacrificiu pentru orfani şi, cu indiferenţă, îi aruncă pe unii ca aceştia în braţele lumii care, uneori, este mai doritoare a-i primi decât cei ce mărturisesc a fi creştini. În ziua lui Dumnezeu, ei vor fi judecaţi pentru aceia care ar fi putut fi salvaţi. Însă ei se scuză şi nu se angajează în această lucrare bună decât dacă pot avea vreun profit. Mi-a fost arătat că aceia care refuză aceste ocazii de a face bine vor auzi din partea lui Isus: "Ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut". Citiţi, vă rog, Isaia 58,5-11. 2
27:7 Un apel către cuplurile fără copii. Cei care nu au copii ar trebui să se pregătească pentru a iubi şi îngriji de copiii altora. S-ar putea să nu fie chemaţi să lucreze în vreun câmp străin, însă să fie chemaţi să lucreze chiar în localitatea în care trăiesc. În loc să dea atâta atenţie animalelor de casă, să se ataşeze de animale fără glas, aceştia ar trebui să-şi pună în lucru darurile cu fiinţele umane, care au un cer de câştigat şi un iad de evitat. Să dea atenţie copilaşilor ale căror caractere le pot modela după asemănarea divină. Oferiţi-vă dragostea celor micuţi, lipsiţi de un cămin, care sunt în jurul vostru. În loc să vă închideţi inima faţă de membrii familiei umane, căutaţi să vedeţi pe câţi dintre aceşti orfani îi puteţi creşte în învăţătura Domnului. Există lucru din belşug
27:8 pentru toţi cei ce vor să lucreze. Angajându-se în acest domeniu de efort creştinesc, biserica poate creşte ca număr de membri şi se poate îmbogăţi în spirit. Lucrarea de a-i mântui pe cei fără părinţi este o lucrare care îi priveşte pe toţi. 3
27:9 Dacă aceia care nu au copii şi pe care Dumnezeu i-a pus ispravnici peste anumite bunuri şi-ar devota inimile pentru îngrijirea copiilor care au nevoie de iubire, atenţie, afecţiune şi ajutor material, ei ar fi cu mult mai fericiţi decât sunt astăzi. Atâta timp cât există copii care nu beneficiază de grija plină de milă a unui tată şi de iubirea duioasă a unei mame, fiind expuşi influenţelor vătămătoare ale acestor zile de pe urmă, este datoria cuiva de a suplini locul tatălui şi al mamei. Învăţaţi să le dăruiţi dragoste, afecţiune, milă. Toţi cei care mărturisesc că au un Tată în ceruri şi speră că le poartă de grijă, iar în final îi va lua în căminul pe care El l-a pregătit pentru ei, ar trebui să simtă solemna obligaţie de a fi prieteni cu cei lipsiţi de prieteni şi taţi pentru cei orfani, de a le ajuta pe văduve şi de a fi de ajutor practic în această lume în folosul omenirii. 4
27:10 Soţiile predicatorilor ar trebui să înfieze copii? S-a pus întrebarea dacă este bine ca soţia unui predicator să înfieze copii. Eu răspund: Dacă nu are înclinaţie sau nu este potrivită a se angaja în lucrarea misionară în afara căminului ei şi simte că ar fi de datoria ei să ia copii orfani, pe care să-i îngrijească, poate face o lucrare bună. Copiii să fie aleşi în primul rând dintre cei rămaşi orfani ai căror părinţi au fost păzitori ai Sabatului. Dumnezeu îi va binecuvânta pe bărbaţii şi pe femeile care, cu inimi binevoitoare, vor împărţi căminul lor cu cei fără cămin. Însă, dacă soţia pastorului poate lucra în activitatea de educare a altora, ea ar trebui să-şi consacre puterile lui Dumnezeu, ca lucrătoare
27:11 creştină. Ea trebuie să fie un adevărat ajutor pentru soţul ei, sprijinindu-l în lucrarea lui, cultivându-şi intelectul şi contribuind la ducerea soliei. Calea este deschisă pentru femei umile, consacrate, înnobilate de harul Domnului Hristos, pentru a-i vizita pe cei ce au nevoie de ajutor şi a aduce lumină sufletelor descurajate. Ele îi pot ridica pe cei doborâţi, rugându-se cu ei şi îndreptându-i spre Hristos. Astfel de femei nu trebuie să-şi consacre timpul şi puterea acelor micuţi ne-ajutoraţi, care necesită îngrijire şi atenţie continuă. Ele nu trebuie să-şi întrerupă în mod voit buna lucrare pe care o pot face. 5
27:12 Deschideţi casele celor orfani şi lipsiţi de prieteni. Atât cât vă stă în putinţă, oferiţi un cămin celor fără cămin. Fiecare să-şi aducă contribuţia la această lucrare. Domnul i-a spus lui Petru: "Paşte mieluşeii Mei". Această poruncă ne este adresată şi nouă şi, deschizându-ne casele celor orfani, o putem împlini. Nu lăsaţi ca Domnul Isus să fie dezamăgit de voi.
27:13 Luaţi-i pe aceşti copii şi oferiţi-i Domnului Isus ca pe o jertfă de bun miros. Cereţi binecuvântarea Lui asupra lor şi apoi modelaţi-i şi creşteţi-i potrivit cu rânduiala Domnului Hristos. Va accepta oare poporul nostru această sfântă misiune încredinţată [Pentru mai multe sfaturi la acest capitol, vezi lucrarea Welfare Ministry.] ? 6
27:14 Un test pentru poporul lui Dumnezeu. Ani de-a rândul, mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu va fi pus la probă asupra acestui punct, de a oferi un cămin celor fără cămin; căci aveau să fie mulţi fără cămin, ca urmare a ataşării lor de adevăr. Opoziţia şi persecuţia îi vor lipsi pe cei credincioşi de căminele lor şi este datoria celor ce au cămin să deschidă larg uşa acelora care nu au. Mai recent, mi-a fost arătat că Dumnezeu îi va pune în mod special la încercare pe cei care mărturisesc a alcătui poporul Său în legătură cu această problemă.
27:15 Domnul Hristos a devenit sărac de dragul nostru, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să ne putem îmbogăţi. El S-a sacrificat pentru a putea oferi un cămin pentru cei străini şi călători pe acest pământ, în căutarea unei patrii mai bune, a uneia cereşti. 7
27:16 1. Mărturii, Vol. 6, p.284, 285.
27:17 2. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.33.
27:18 3. Manuscript 38, 1895.
27:19 4. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.329.
27:20 5. Mărturii, Vol. 6, p.288.
27:21 6. Id., p.287.
27:22 7. Testimonies, Vol. 2, p.27, 28.