26:1 Cap. 24 - Mărimea familiei
26:2 O greşeală dureroasă de pe urma căreia suferă mamele, copiii şi societatea. Există părinţi care, fără să ţină seama dacă vor putea sau nu să facă faţă unei familii mari, îşi umplu casele cu aceste fiinţe micuţe şi neajutorate, care sunt întrutotul dependente de părinţii lor în ce priveşte îngrijirea şi educaţia... Aceasta este o tristă greşeală, nu numai faţă de mamă, dar şi faţă de copii şi societate...
26:3 Părinţii trebuie să aibă întotdeauna în minte binele viitor al copiilor lor. Ei nu ar trebui să fie siliţi să-şi consacre fiecare oră în muncă împovărătoare pentru a putea asigura cele necesare vieţii. 1
26:4 Înainte de a-şi mări familia, ei ar trebui să aibă în vedere în ce măsură Dumnezeu va fi onorat sau dezonorat, dacă vor mai aduce copii pe lume. Ei trebuie să caute să aducă slavă lui Dumnezeu prin unirea lor din primul până la ultimul an al vieţii lor de căsătorie. 2
26:5 Sănătatea mamei este importantă. Având în vedere responsabilitatea pe care o au părinţii, trebuie să cugetăm serios dacă este bine să aducem copiii în familie. Are mama suficientă putere pentru a avea grijă de copiii ei? Iar tatăl, poate el pune la dispoziţie mijloacele necesare, astfel încât copiii să fie bine modelaţi şi educaţi? Cât de puţin este luat în atenţie destinul copilului! Se are în vedere doar satisfacerea poftei, iar asupra soţiei şi mamei sunt aduse poveri care îi slăbesc vitalitatea şi îi paralizează puterea spirituală. Cu sănătatea distrusă şi spiritul descurajat, ea se trezeşte înconjurată de o turmă mică de care nu poate avea grijă aşa cum ar dori. Nebeneficiind de educaţia necesară, ei
26:6 cresc dezonorând pe Dumnezeu şi transmiţând şi altora răul din propria lor fire şi astfel se ridică o armată de care Satana dispune după bunul său plac. 3
26:7 Alţi factori ce trebuie avuţi în vedere. Dumnezeu doreşte ca părinţii să acţioneze ca fiinţe înzestrate cu raţiune şi să îşi trăiască viaţa astfel, încât fiecare copil să fie educat în mod corespunzător, iar mama să poată avea putere şi timp pentru a-şi folosi puterile mintale în a-i educa pe cei mici, spre a fi primiţi în societatea îngerilor. Ea trebuie să aibă tăria de a-şi face în mod nobil partea sa şi a-şi face lucrarea în temere şi cu dragoste pentru Dumnezeu, astfel încât copiii ei să se poată dovedi o binecuvântare pentru familie şi societate.
26:8 Soţul şi tatăl trebuie să aibă în vedere toate aceste lucruri, pentru ca soţia şi mama copiilor săi să nu fie împovărată şi astfel copleşită de descurajare. El trebuie să aibă grijă ca mama copiilor lui să nu fie pusă în situaţia de a nu face faţă atâtor micuţi, care să fie nevoiţi să crească fără a beneficia de o educaţie corespunzătoare. 4
26:9 Părinţii nu trebuie să-şi mărească familia decât în măsura în care le pot asigura o bună îngrijire şi educaţie copiilor lor. Un copil în braţele mamei în fiecare an este o mare nedreptate faţă de ea. Această stare de lucruri îi micşorează şi uneori îi distruge plăcerea de a fi în societate şi o face să se simtă nenorocită în casa ei. De asemenea, îi jefuieşte pe copii de acea grijă, educaţie şi fericire pe care ar trebui să le dea părinţii. 5
26:10 Sfaturi pentru părinţii unei familii mari. Întrebarea pe care trebuie să v-o puneţi este aceasta: "Cresc eu copiii pentru a spori influenţa şi a mări rândurile puterilor întunericului sau pentru Domnul Hristos?"
26:11 Dacă nu vă educaţi copiii şi nu le modelaţi caracterele după cerinţele lui Dumnezeu, atunci, cu cât vor fi mai puţini copii care să sufere de pe urma educaţiei voastre deficiente, cu atât va fi mai bine pentru voi, părinţii lor, şi cu atât mai bine pentru societate. Dacă nu le puteţi oferi copiilor încă din pruncie o educaţie şi o creştere potrivită, printr-o mamă înţeleaptă şi chibzuită, conştiincioasă şi inteligentă şi care îşi conduce casa în temere de Domnul, modelând şi formând caracterele acestora pentru a ajunge standardul neprihănirii, atunci este un păcat acela de a creşte numărul membrilor familiei. Dumnezeu v-a dat judecată şi vă cere să o folosiţi. 6
26:12 Taţi şi mame, când ştiţi că sunteţi deficitari în privinţa cunoştinţelor educării copiilor pentru Domnul, de ce nu vă învăţaţi lecţiile? De ce continuaţi să aduceţi copii pe lume doar pentru a spori rândurile lui Satana? Este oare mulţumit Dumnezeu de această situaţie? Când vedeţi bine că o familie numeroasă vă epuizează toate resursele, când vedeţi că umplând braţele mamei cu copii ea nu are răstimpul necesar pentru a face acea lucrare pe care trebuie să o facă oricare mamă între naşteri, de ce nu luaţi în seamă urmările? Fiecare copil ia din vitalitatea mamei; şi când taţii şi mamele nu îşi folosesc raţiunea în această chestiune, ce şansă au părinţii sau copiii să fie crescuţi în mod corespunzător? Domnul face apel la părinţi să ia seama la această problemă în lumina realităţilor viitoare, veşnice. 7
26:13 Aspecte de ordin economic. Părinţii trebuie să aibă în vedere, cu calm, ce pot asigura copiilor lor. Ei nu au dreptul să aducă pe lume copii care să fie
26:14 o povară pentru alţii. Au ei o slujbă pe care se pot baza spre a-şi întreţine familia, astfel ca să nu fie o povară pentru alţii? Dacă nu au, ei comit o crimă, aducând pe lume copii care să sufere din lipsă de îngrijire corespunzătoare, hrană şi îmbrăcăminte. 8
26:15 În general, aceia care nu-şi găsesc de lucru, care nu se descurcă în lume, îşi umplu casele cu copii, în timp ce bărbaţii care au o meserie cu care să se descurce în viaţă nu au mai mulţi copii decât îi pot întreţine. Aceia care nu sunt în stare să-şi poarte singuri de grijă nu ar trebui să aibă copii. 9
26:16 Uneori, aceste situaţii încurcate sunt aduse în biserică. Mulţi dintre cei care de-abia îşi duc zilele, singuri fiind, aleg să se căsătorească şi să întemeieze o familie când ştiu bine că nu au nimic din care să se întreţină. Şi, mai rău decât atât, nu au abilitatea de a conduce o familie. Întregul mers al familiei lor este marcat de obiceiurile lor trândave. Nu se pot stăpâni pe ei înşişi, sunt stăpâniţi de poftă, sunt nerăbdători şi agitaţi. Când unii ca aceştia se ataşează soliei noastre, ei consideră că li se cuvine ajutor din partea fraţilor lor mai bogaţi; şi, dacă nu le sunt împlinite aşteptările, ei se plâng de biserică şi îi acuză pe membrii acesteia că nu-şi trăiesc credinţa. Cine trebuie să sufere în acest caz? Trebuie subminată oare cauza lui Dumnezeu şi golită vistieria în diferite locuri pentru a purta de grijă acestor familii numeroase de săraci? Nu. Părinţii trebuie să fie cei care suferă. De regulă, ei nu suferă mai mult după ce au primit Sabatul decât înainte. 10
26:17 Cum poate fi afectată lucrarea misionară. Când se trimit misionari în ţări depărtate, trebuie aleşi acei bărbaţi care ştiu să fie chibzuiţi cu banii, care nu au familii mari şi care, dându-şi seama de scurtimea
26:18 timpului şi de marea lucrare care trebuie adusă la îndeplinire, nu-şi vor umple braţele şi casele de copii şi vor avea grijă ca nimic să nu le distragă mintea de la marea lor lucrare pe care o au de îndeplinit. Soţia, dacă este consacrată şi dacă i se dă această libertate alături de soţul ei, trebuie să realizeze la fel de mult ca şi el. Dumnezeu a binecuvântat femeia cu multe daruri care să fie folosite spre slava Sa, aducând mulţi fii şi fiice la Dumnezeu; însă multe dintre cele care ar putea fi lucrătoare eficiente sunt reţinute acasă pentru a îngriji de cei mici.
26:19 Noi avem nevoie de misionari în adevăratul sens al cuvântului; care vor lăsa la o parte orice consideraţie egoistă şi vor pune cauza lui Dumnezeu pe primul plan; şi care, neavând altceva în vedere decât slava Sa, vor fi oameni de acţiune, pe care poţi conta oricând spre a merge acolo unde porunceşte El şi de a lucra din toate puterile pentru a răspândi cunoaşterea adevărului. În câmpul misionar, este nevoie de bărbaţi care au soţii care-L iubesc pe Dumnezeu şi se tem de El şi care îi pot ajuta. Mulţi dintre cei care au familii merg să lucreze, însă nu se consacră cu totul lucrării. Mintea lor este împărţită. Soţia şi copiii îi distrag de la lucru şi adesea ies din câmpul în care ar fi trebuit să lucreze, gândind că trebuie să fie mai aproape de casă. 11
26:20 1. Review and Herald, 24 iun. 1890.
26:21 2. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.380.
26:22 3. Review and Herald, 25 oct. 1892.
26:23 4. Review and Herald, 24 iun. 1890.
26:24 5. Solemn Appeal, p.110, 111.
26:25 6. Testimonies for the Church, Vol. 5, p.323, 324.
26:26 7. Letter 107, 1898.
26:27 8. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.380.
26:28 9. Solemn Appeal, p.103.
26:29 10. Testimonies for the Church, Vol. 1, p.273.
26:30 11. Review and Herald, 8 dec. 1885.