20:29 Când soţia îşi lasă trupul şi mintea în stăpânirea soţului ei, lăsându-se în voia dorinţelor lui, în toate lucrurile, sacrificându-şi conştiinţa, demnitatea şi chiar propria ei identitate, ea pierde ocazia de a exercita acea puternică influenţă spre bine, pe care ar trebui s-o aibă pentru a-şi înnobila soţul. Ea îi poate înmuia firea dură, iar influenţa ei sfinţitoare poate fi folosită pentru a-l rafina şi curăţi, conducându-l astfel ca el însuşi să se lupte cu seriozitate pentru a-şi stăpâni patimile şi a fi mai spiritual, pentru ca amândoi împreună să poată fi părtaşi de natură divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte. Puterea influenţei poate fi mare spre a conduce mintea asupra unor subiecte nobile, înălţătoare, în ciuda îngăduinţelor josnice, senzuale, pe care inima nerenăscută prin har le caută în mod firesc. Dacă soţia simte că, pentru a-i fi pe plac soţului ei, trebuie să coboare la acest nivel - patima animalică fiind temelia dragostei şi acţiunilor lui - atunci ea nu Îi este pe plac lui Dumnezeu ; pentru că ea greşeşte prin a nu exercita o influenţă sfinţitoare asupra soţului ei. Dacă ea simte că trebuie să se supună patimilor lui animalice, fără vreun cuvânt de obiecţie, înseamnă că nu îşi înţelege datoria faţă de el şi faţă de Dumnezeu. 18