19:1 Cap. 17 - Obligaţii reciproce
19:2 Fiecare are responsabilităţile lui. Cei doi, care îşi unesc interesele pentru o viaţă întreagă, au trăsături caracteristice distincte şi responsabilităţi individuale. Fiecare are lucrul său, însă femeile nu trebuie evaluate după cantitatea lucrului pe care îl pot face, precum animalele de povară. Soţia trebuie să împodobească cercul familiei, în calitate de soţie şi companie pentru un soţ înţelept. La fiecare pas, ea trebuie să-şi pună întrebarea: "Este acesta standardul pe care trebuie să-l ating ca femeie?" "Cum Îl pot reprezenta pe Hristos în căminul meu?" Soţul trebuie să-i facă cunoscut soţiei că el apreciază lucrul ei. 1
19:3 Soţia trebuie să-şi respecte soţul. Soţul trebuie să-şi iubească soţia, să aibă grijă de ea; după cum prin legământul căsătoriei au devenit una, la fel prin credinţa în Hristos vor fi una în El. Ce ar putea fi mai plăcut pentru Dumnezeu decât să vadă că cei ce păşesc în relaţia de căsătorie caută să-L cunoască pe Domnul Hristos şi să fie umpluţi tot mai mult cu Duhul Său? 2
19:4 Acum aveţi de îndeplinit datorii pe care nu le aveaţi înainte de căsătorie. "Îmbrăcaţi-vă, de aceea... cu bunătate, umilinţă a minţii, blândeţe, îndelungă răbdare". "Umblaţi în dragoste, aşa după cum ne-a iubit şi Hristos pe noi". Studiaţi cu atenţie următorul îndemn: "Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri cum se cuvine în Domnul. Căci bărbatul este capul nevestei, după cum Hristos este capul bisericii... Şi după cum biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea." 3
19:5 Sfatul lui Dumnezeu către Eva. Evei i s-a spus despre necazul şi suferinţa care aveau să fie partea ei. Şi Domnul a spus: "Dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău şi el va stăpâni peste tine." La creaţiune, Dumnezeu a făcut-o egală cu Adam. Dacă ar fi continuat să rămână ascultători de Dumnezeu - în armonie cu marea Sa lege a iubirii - ei aveau să fie pentru totdeauna în armonie unul cu celălalt; însă păcatul a adus discordie, iar acum unirea lor putea fi menţinută şi păstrată în armonie numai prin supunerea uneia sau alteia dintre cele două părţi. Eva a fost cea care a păcătuit prima; şi a căzut în ispită pentru că s-a despărţit de tovarăşul ei, contrar îndemnului divin. La solicitarea ei, a păcătuit şi Adam, acum ea devenind supusă faţă de bărbatul ei. Dacă principiile cuprinse în Legea lui Dumnezeu ar fi păstrate cu grijă de către neamul căzut în păcat, atunci această sentinţă, urmare a păcătuirii, s-ar fi dovedit o binecuvântare pentru ei; însă abuzarea de supremaţia care i s-a dat bărbatului a făcut adeseori atât de amară viaţa femeii, o adevărată povară.
19:6 Eva fusese cu totul fericită alături de soţul ei în grădina Edenului; dar, ca şi neastâmpăratele Eve moderne, ea a fost flatată cu tentaţia de a intra într-o sferă mai înaltă decât aceea pe care i-o desemnase Dumnezeu. În încercarea de a se ridica mai presus de poziţia sa originală, ea a căzut cu mult mai jos decât aceasta. În mod asemănător se va întâmpla cu toţi aceia care nu doresc să-şi îndeplinească cu plăcere datoriile vieţii, potrivit cu planul lui Dumnezeu. 4
19:7 Soţiile să fie supuse; bărbaţii să iubească. Se pune adesea întrebarea: "Oare trebuie ca soţia să nu aibă voinţa ei proprie?" Biblia afirmă cu claritate că bărbatul este capul familiei. "Soţiilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri". Dacă această poruncă s-ar opri aici, noi am putea spune
19:8 că poziţia femeii nu este de invidiat; este o poziţie foarte dificilă, una care pune la încercare, în foarte multe cazuri, şi ar fi mai bine dacă ar fi mai puţine căsătorii. Mulţi soţi citesc doar cuvintele: "Soţiilor, fiţi supuse", şi se opresc aici; însă vom citi mai departe concluzia, finalul, aceleiaşi porunci: "Cum se cuvine în Domnul."
19:9 Dumnezeu cere ca soţia să aibă mereu în faţa ei teama de Dumnezeu şi slava Lui. O supunere deplină trebuie să fie oferită numai Domnului Isus Hristos, care a răscumpărat-o pe ea ca pe propriul Lui copil, cu preţul infinit al vieţii Sale. Dumnezeu i-a dat o conştiinţă pe care ea nu o poate încălca la bunul plac. Individualitatea ei nu poate fi absorbită de cea a soţului ei, pentru că ea este achiziţia lui Hristos. Este o greşeală dacă ne închipuim că, printr-o devoţiune oarbă, ea trebuie să facă exact tot ce spune soţul ei, în toate lucrurile, când ea ştie că făcând astfel îşi va vătăma trupul şi spiritul, care au fost răscumpărate din robia lui Satana. Există Cineva care este mai presus decât soţul pentru soţie; este Răscumpărătorul ei, iar supunerea faţă de bărbatul ei trebuie să fie aşa cum a îndrumat Dumnezeu: "cum se cuvine în Domnul."
19:10 Atunci când soţii pretind supunerea totală din partea soţiilor lor, susţinând că femeile nu au voie să vorbească sau să aibă voinţa lor în familie, ci trebuie să fie cu totul supuse, ei îşi aşează soţiile într-o poziţie care nu este în armonie cu Scriptura. Interpretând Scriptura în acest mod, ei atentează cu violenţă asupra instituţiei căsătoriei. Această interpretare este simplificată, ei considerând că pot exercita o stăpânire arbitrară, şi aceasta nu este atribuţia lor. Însă mai departe citim: "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu purtaţi necaz pe ele". De ce ar avea necaz soţul pe soţia lui? Dacă soţul ar descoperi că ea greşeşte, face o mulţime de greşeli, acest spirit de pică nu ar îndepărta răul. 5
19:11 Soţiile să fie supuse numai în măsura în care soţii sunt supuşi lui Hristos. Domnul Isus nu a fost corect reprezentat în relaţia Sa faţă de biserică de către relaţia multor bărbaţi faţă de soţiile lor, pentru că ei nu ţin calea Domnului. Ei susţin că soţiile lor trebuie să le fie supuse în toate lucrurile. Însă scopul lui Dumnezeu nu a fost ca bărbatul să stăpânească, în calitate de cap al familiei, atunci când el însuşi nu este supus lui Hristos. El trebuie să fie sub conducerea Domnului Hristos, ca să poată reprezenta relaţia dintre Hristos şi biserica Sa. Dacă bărbatul este grosolan, dur, furtunos, egoist, aspru şi tiran, atunci el nu ar trebui să rostească niciodată cuvintele: "Soţul este capul nevestei" şi că ea trebuie să i se supună în toate lucrurile; căci nu el este Domnul, el nu este bărbatul în adevăratul sens al cuvântului ...
19:12 Soţii trebuie să studieze modelul şi să caute să înţeleagă semnificaţia simbolului prezentat în Efeseni, relaţia pe care o are Domnul Hristos cu biserica. Soţul trebuie să fie ca un Mântuitor în familia sa. Va sta el în poziţia nobilă, de bărbăţie, dată lui de Dumnezeu, căutând continuu să-şi ridice, să-şi înnobileze soţia şi copiii? Va răspândi el în jurul lui o atmosferă curată, dulce? Nu va căuta el oare să cultive cu tot atâta asiduitate iubirea lui Isus, făcând din aceasta un principiu ce domneşte în căminul său, în măsura în care îşi susţine pretenţiile de autoritate?
19:13 Fiecare soţ şi tată trebuie să studieze pentru a putea înţelege cuvintele lui Hristos, nu într-o manieră părtinitoare, insistând doar asupra supunerii soţiei faţă de soţ, ci în lumina crucii de pe Calvar; să studieze care ar trebui să fie poziţia sa în cercul familiei. "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele exact aşa cum a iubit Hristos biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea; ca s-o poată sfinţi şi curăţi cu o apă curată prin cuvânt". Domnul Isus S-a dat pe Sine la moarte pe cruce, ca să ne poată
19:14 curăţi de orice păcat şi necurăţie prin influenţa Duhului Sfânt. 6
19:15 Este nevoie de îngăduinţă reciprocă. Trebuie să avem Spiritul lui Dumnezeu, altfel nu vom avea niciodată armonie în cămin. Soţia, dacă are Spiritul lui Hristos, va fi atentă la cuvintele ei; ea îşi va stăpâni spiritul, va fi supusă; cu toate acestea, nu se va simţi sclavă, ci un tovarăş al soţului ei. Dacă soţul este un slujitor al lui Dumnezeu, atunci el nu va domni asupra soţiei sale; el nu va fi arbitrar şi sever, cu pretenţii. Nu putem nutri dragoste în cămin, fiind prea pretenţioşi; deoarece căminul, dacă Duhul lui Dumnezeu domneşte în el, este un tip al cerului... Dacă unul greşeşte, celălalt va da pe faţă răbdare, îngăduinţă, asemenea lui Hristos, şi nu-l va îndepărta cu răceală. 7
19:16 Nici soţul şi nici soţia nu trebuie să încerce să exercite asupra celuilalt o stăpânire arbitrară. Nu încercaţi să-l siliţi pe celălalt să cedeze dorinţelor voastre. Nu puteţi face astfel şi să vă bucuraţi încă de dragostea celuilalt. Fiţi buni, răbdători, îngăduitori, atenţi şi curtenitori. Prin harul lui Dumnezeu, puteţi izbuti în a vă face unul pe altul fericit, aşa cum aţi promis prin legământul căsătoriei. 8
19:17 Fiecare să cedeze cu mulţumire. În căsnicie, bărbaţii şi femeile se poartă uneori precum copiii răi şi neascultători. Soţul doreşte calea lui, soţia calea ei şi nici unul nu vrea să cedeze. O asemenea stare nu poate aduce decât cea mai mare nefericire. Atât soţul, cât şi soţia trebuie să fie binevoitori a ceda în ce priveşte calea sau părerea proprie. Nu există posibilitatea de a fi fericiţi, dacă amândoi persistă în a face ceea ce le place. 9
19:18 Dacă bărbaţii şi femeile nu învaţă blândeţea şi umilinţa de la Hristos, atunci ei vor da pe faţă un spirit iraţional, atât de ades prezent la copii. Voinţa puternică, nedisciplinată, va căuta să conducă. Unii ca aceştia trebuie
19:19 să studieze cuvintele lui Pavel: "Când eram copil gândeam ca un copil, vorbeam ca un copil, înţelegeam ca un copil; când am devenit mare am lepădat ce era copilăresc." 10
19:20 Cum se rezolvă greutăţile familiale. Este dificil să faci faţă greutăţilor familiale, chiar atunci când soţul şi soţia caută să se înţeleagă în privinţa nenumăratelor lor datorii, în cazul în care au eşuat în ce priveşte supunerea inimii faţă de Dumnezeu. Cum este posibil ca soţul şi soţia să-şi împartă treburile căminului şi totuşi să fie iubitori, hotărâţi unul faţă de celălalt? Interesele lor în tot ce priveşte gospodăria lor trebuie să fie unite, iar soţia, dacă este o creştină, va acţiona alături de soţul ei ca o tovarăşă a lui; căci soţul trebuie să fie capul casei. 11
19:21 Sfat pentru familiile în dezacord. Spiritul tău este greşit. Când iei o anumită poziţie, nu cântăreşti bine chestiunea respectivă şi nu ţii cont de efectul pe care îl are menţinerea vederilor tale şi, într-o manieră independentă, le împleteşti în rugăciunile şi conversaţiile tale, când ştii bine că soţia ta nu are aceleaşi vederi cu tine. În loc să respecţi sentimentele soţiei tale şi să eviţi în mod binevoitor, aşa cum ar face-o un gentleman, acele subiecte despre care ştii că aveţi păreri diferite, tot insişti asupra punctelor şi manifeşti o îndărătnicie în a-ţi exprima propriile vederi, în ciuda tuturor din preajma ta. Greşeşti socotind că cei din jurul tău nu au dreptul să vadă lucrurile diferit de cum le vezi tu. Aceste roade nu cresc în pomul numit creştinism. 12
19:22 Fratele meu, sora mea, deschideţi uşa inimii voastre spre a-L primi pe Isus. Invitaţi-L în templul sufletului vostru. Ajutaţi-vă unul pe celălalt să învingeţi obstacolele care există în căsniciile tuturor. Veţi avea o luptă teribilă împotriva
19:23 adversarului - diavolul - şi, dacă aşteptaţi ca Dumnezeu să vă ajute în această bătălie, amândoi trebuie să fiţi uniţi în hotărârea de a birui, de a vă pecetlui buzele pentru a nu rosti nici un cuvânt rău, chiar dacă va trebui să cădeţi pe genunchi şi să strigaţi tare: "Doamne, mustră-l tu pe adversarul sufletului meu." 13
19:24 Hristos prezent în fiecare inimă va aduce unitate. Dacă este adusă la îndeplinire voia lui Dumnezeu, atunci soţul şi soţia se vor respecta unul pe celălalt şi vor cultiva iubirea şi încrederea. Orice ar dăuna păcii şi unităţii familiei va fi respins cu hotărâre şi se va da pe faţă bunătate şi iubire. Cel care dovedeşte un spirit blând, răbdător şi iubitor va descoperi că acelaşi spirit se va reflecta şi asupra lui. Acolo unde domneşte Spiritul lui Dumnezeu, nu vor exista cuvinte nepotrivite legăturii de căsătorie. Dacă chipul lui Hristos, nădejdea slavei, se conturează în cămin, atunci va fi unitate şi dragoste, Hristos care locuieşte în inima soţiei va fi în acord cu Hristos care locuieşte în inima soţului. Ei ar lupta împreună pentru acele locaşuri pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei ce-L iubesc. 14
19:25 1. Manuscript 17, 1891.
19:26 2. Manuscript 36, 1899.
19:27 3. Testimonies for the Church, Vol. 7, p.46.
19:28 4. Patriarhi şi profeţi, p.44, 45.
19:29 5. Letter 18, 1891.
19:30 6. Manuscript 17, 1891.
19:31 7. Letter 18, 1891.
19:32 8. Divina vindecare, p.262.
19:33 9. Manuscript 31, 1911.
19:34 10. Letter 55, 1902.
19:35 11. Manuscript 31, 1911.
19:36 12. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.418.
19:37 13. Letter 105, 1893.
19:38 14. Signs of the Times, 14 noi. 1892.