17:1 Cap. 15 - Făgăduinţe solemne
17:2 Scopul lui Dumnezeu pentru bărbat şi femeie. Dumnezeu a făcut din bărbat o femeie, care să-i fie tovarăş şi ajutor, care să fie una cu el, să-l înveselească, să-l încurajeze, să-i fie o binecuvântare, iar el, la rândul lui, să-i fie un ajutor puternic. Toţi aceia care păşesc în relaţie de căsătorie, având un scop sfânt - soţul de a dobândi sentimentele curate ale unei inimi de femeie, femeia de a înmuia şi îmbunătăţi caracterul soţului ei şi de a-l desăvârşi - îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ei.
17:3 Domnul Hristos nu a venit să distrugă această instituţie, ci s-o readucă la sfinţenia şi nobleţea sa originală. El a venit să restaureze chipul moral al lui Dumnezeu în om, şi această lucrare a început-o punându-Şi aprobarea asupra căsătoriei. 1
17:4 El, care a dat-o pe Eva lui Adam ca ajutor, a înfăptuit prima Sa minune la un ospăţ de nuntă. În sala de ospăţ, acolo unde prietenii şi rudele se bucurau împreună, a fost locul unde Şi-a început Domnul Hristos lucrarea publică. În acest fel, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca pe o instituţie pe care El Însuşi o întemeiase. El poruncise ca bărbaţii şi femeile să se unească prin sfânta legătură a căsătoriei, să întemeieze familii ai căror membri, încoronaţi cu onoare, aveau să fie recunoscuţi ca membri ai familiei de sus. 2
17:5 Domnul Isus doreşte căsătorii fericite. Iubirea divină, ce emană de la Hristos, nu distruge niciodată iubirea omenească, ci o include. Prin aceasta, dragostea omenească este rafinată şi curăţită, înălţată şi înnobilată. Iubirea omenească nu poate aduce niciodată fructe preţioase, dacă nu este unită cu natura divină şi dacă nu este cultivată pentru ceruri. Domnul Isus doreşte să vadă căsătorii fericite, vieţi tihnite. 3
17:6 Ca oricare dintre darurile lui Dumnezeu pentru omenire, căsătoria a fost pervertită de păcat; harul Domnului Hristos, şi numai acesta, poate face din această instituţie ceea ce Dumnezeu a desemnat ca ea să fie - un agent spre binecuvântarea şi înălţarea omenirii. Şi astfel, familiile de pe pământ, în unitate, pace şi iubire, pot reprezenta familia din ceruri.
17:7 Starea societăţii prezintă o realitate tristă, dacă ne gândim la idealul cerului cu privire la această relaţie sacră. Totuşi, chiar şi pentru aceia care n-au găsit decât amărăciune şi dezamăgire acolo unde speraseră să găsească părtăşie şi bucurie, Evanghelia Domnului Hristos oferă o mângâiere. 4
17:8 O ocazie de bucurie. Scripturile arată că, atât Domnul Isus, cât şi ucenicii Lui au fost chemaţi la acest ospăţ de nuntă (în Cana). Domnul Isus nu le-a interzis creştinilor să participe la nunţi, care sunt ocazii de bucurie. Participând la această sărbătoare, Domnul Hristos ne-a învăţat că El doreşte ca noi să ne bucurăm cu cei ce se bucură, păzind rânduielile pe care El le-a lăsat. El nu a oprit niciodată sărbătorile nevinovate ale oamenilor, atunci când acestea s-au desfăşurat în armonie cu legile cerului. La o adunare onorată de prezenţa Domnului Hristos, este drept ca urmaşii Săi să participe. După ce a participat la această sărbătoare, Domnul Hristos a mai participat la multe altele, aprobându-le astfel pe acestea, prin prezenţa şi învăţătura Sa. 5
17:9 Etalarea, extravaganţa şi ilaritatea sunt nepotrivite la nunţi. Nunţile au ajuns ocazii de etalare, extravaganţă şi răsfăţ. Însă, dacă cele două părţi sunt de acord în ce priveşte credinţa şi practica religioasă şi dacă se manifestă consecvenţă, iar
17:10 ceremonia se desfăşoară fără etalare şi extravaganţă, căsătoria nu are motive să nu-I fie pe plac lui Dumnezeu. 6
17:11 Nu există nici un motiv să facem paradă sau etalare, chiar dacă cei doi se potrivesc perfect. 7
17:12 Mi s-a părut întotdeauna atât de nepotrivită asocierea nunţii cu ilaritatea, veselia peste măsură şi pretenţia că suntem cineva. Nu, ci aceasta este o rânduială lăsată de Dumnezeu, care trebuie privită cu cea mai mare solemnitate. Relaţia de familie care se formează aici, pe pământ, trebuie să fie o demonstrare a ceea ce va trebui să fie ca familie a cerului. Slava lui Dumnezeu trebuie pusă întotdeauna pe primul plan. 8
17:13 O nuntă în casa Elenei White. Marţi, sufrageria noastră, o cameră mare, a fost pregătită pentru ceremonia nunţii. Fratele B. a ţinut serviciul divin, care s-a desfăşurat frumos. S-a adresat rugămintea ca... sora White să rostească rugăciunea de după serviciul divin. Domnul m-a făcut să mă simt cu totul liberă. Inima mi-a fost înduioşată şi supusă de Duhul lui Dumnezeu. Cu această ocazie, nu s-au rostit glume sau cuvinte uşuratice; totul a fost solemn şi sfânt la această nuntă. Totul a fost de un caracter înălţător şi foarte impresionant. Domnul a sfinţit această căsătorie, iar cei doi şi-au unit acum interesele în lucrare, în câmpul misionar, pentru a căuta şi salva pe cei pierduţi. Dumnezeu îi va binecuvânta în lucrarea lor, dacă vor umbla în umilinţă cu El, sprijinindu-se pe făgăduinţele Sale. 9
17:14 Unirea a două vieţi. [Observaţii ale sorei E. G. White cu ocazia unei sărbători de nuntă la Sanitarium, California, în 1905.] Aceasta este o perioadă importantă din viaţa acelora care au stat în faţa ta,
17:15 pentru a-şi pune laolaltă interesele, simpatiile, dragostea, munca unul cu celălalt în lucrarea de salvare a sufletelor. În legătura de căsătorie, se face un pas foarte important - unirea, îmbinarea a două vieţi într-una singură... Este în acord cu voia lui Dumnezeu ca bărbatul şi femeia să fie uniţi în această lucrare, pe care să o aducă la îndeplinire cu integritate şi sfinţenie. Ei pot face acest lucru.
17:16 Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi în casa unde va exista această unire asemenea razei soarelui ceresc, pentru că este voinţa hotărâtă a lui Dumnezeu ca soţul şi soţia să fie uniţi prin legături sfinte, în Isus Hristos, care are stăpânirea, iar Duhul Său cel Sfânt - călăuzirea.
17:17 Dumnezeu doreşte ca familia să fie locul cel mai fericit de pe pământ, însuşi simbolul căminului din ceruri. Purtând responsabilităţile căsătoriei în cămin, legându-şi interesele cu Domnul Isus Hristos, bizuindu-se pe braţul şi asigurarea Sa, soţul şi soţia împărtăşesc în această unire o fericire pe care îngerii lui Dumnezeu o omagiază.
17:18 Căsătoria nu diminuează utilitatea lor, ci o sporeşte. Ei pot face din această viaţă de căsătorie o lucrare de câştigare a sufletelor la Hristos; şi eu ştiu despre ce vorbesc, pentru că, timp de treizeci şi şase de ani, soţul meu şi cu mine am fost uniţi şi ne-am dus pretutindeni unde Domnul ne-a spus să mergem. În această privinţă, ştim că posedăm trimiterea divină în relaţia căsătoriei. De aceea, aceasta este o poruncă solemnă...
17:19 Şi acum, pot să iau de mână pe acest frate al nostru; şi te luăm de mână şi pe tine, soţia sa, şi vă îndemnăm să duceţi mai departe, uniţi, această lucrare a lui Dumnezeu. Vreau să vă spun aceasta: Faceţi din Dumnezeu sfătuitorul vostru. Fiţi uniţi, fiţi uniţi! 10
17:20 Sfaturi pentru o pereche proaspăt căsătorită. Dragul meu frate, draga mea soră: V-aţi unit printr-un legământ
17:21 pe viaţă. Educaţia voastră în ce priveşte viaţa de căsătorie a început. Primul an din viaţa de căsătorie este un an de experienţă, un an în care soţul şi soţia vor cunoaşte, fiecare în parte, trăsăturile de caracter ale celuilalt, după cum şi copilul îşi învaţă lecţiile la şcoală pentru a le şti. De aceea, faceţi ca în primul an din viaţa voastră împreună să nu existe capitole care să dăuneze fericirii voastre viitoare.
17:22 Fratele meu, timpul, tăria şi fericirea soţiei tale sunt acum legate cu ale tale. Influenţa ta asupra ei poate fi o mireasmă de viaţă spre viaţă sau de moarte spre moarte. Fii foarte atent să nu-i distrugi viaţa.
17:23 Sora mea, tu trebuie să înveţi acum primele lecţii practice cu privire la responsabilităţile vieţii de căsătorie. Asigură-te că înveţi aceste lecţii cu credincioşie, zi de zi... Păzeşte-te necontenit să nu-i faci loc egoismului.
17:24 În unirea voastră, care este pe viaţă, sentimentele voastre trebuie să contribuie la fericirea celuilalt. Fiecare trebuie să slujească în vederea fericirii celuilalt. Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Totuşi, deşi sunteţi uniţi, ca şi când aţi fi o singură persoană, nici unul dintre voi nu trebuie să-şi piardă individualitatea în celălalt. Dumnezeu este stăpânul individualităţii voastre. Pe El trebuie să-L întrebaţi: Ce este bine? Ce este rău? Cum mi-aş aduce cel mai bine contribuţia (cum mi-aş îndeplini cel mai bine rolul)? 11
17:25 Angajament în faţa martorilor cereşti. Dumnezeu a dorit să existe iubire şi armonie desăvârşită între cei care se căsătoresc. Fie ca mirele şi mireasa să se angajeze în faţa universului ceresc, să se iubească aşa cum a rânduit Dumnezeu... Soţia să-şi respecte soţul, iar soţul să-şi iubească soţia. 12
17:26 La începutul vieţii în doi, bărbaţii şi femeile ar trebui să se consacre din nou lui Dumnezeu. 13
17:27 Fiţi fermi, ca oţelul, faţă de legământul căsătoriei, refuzând ca, prin gând, cuvânt sau faptă, să vă alteraţi raportul care vi se face, de om care se teme de Dumnezeu şi ascultă de poruncile Sale. 14
17:28 1. Manuscript 16, 1899.
17:29 2. Divina vindecare, p.259.
17:30 3. Bible Echo, 4 sep. 1899.
17:31 4. Review and Herald, 10 dec. 1908.
17:32 5. Manuscript 16, 1899.
17:33 6. Review and Herald, 25 sept. 1888.
17:34 7. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.515.
17:35 8. Manuscript 170, 1905.
17:36 9. Manuscript 23, 1894.
17:37 10. Manuscript 170. 1905.
17:38 11. Testimonies for the Church, Vol. 7, p.45.
17:39 12. Bible Echo, 4 sep. 1899.
17:40 13. Manuscript 70, 1903.
17:41 14. Letter 231, 1903.