15:23 Viitorul soţ trebuie să fie econom şi harnic. În vechime, obiceiul vremii cerea ca mirele, înainte de ratificarea legământului căsătoriei, să plătească o sumă de bani sau echivalentul acesteia într-un anumit produs, după posibilităţile lui, tatălui viitoarei sale soţii. Acest lucru era privit ca o garanţie pentru viitoarea căsătorie. Taţii considerau că nu prezintă siguranţă să încredinţeze fericirea fiicelor lor unor bărbaţi neprevăzători în ce priveşte susţinerea unei familii. Dacă aceştia nu erau suficient de chibzuiţi şi energici în a se ocupa de afaceri şi a dobândi vite sau pământ, exista teama că viaţa lor se va dovedi fără valoare. Însă exista prevederea de a fi puşi la probă aceia care nu aveau nimic pentru a plăti pentru viitoarea lor soţie. Li se îngăduia să lucreze pentru tatăl fiicei pe care o iubeau, durata de timp fiind stabilită în funcţie de valoarea zestrei cerute. Când pretendentul era credincios în lucrul prestat şi se dovedea valoros şi din alte puncte de vedere, el primea fiica de soţie; şi, în general, zestrea pe care o primise tatăl îi era dată acesteia la nuntă...