9:5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
Patriarhii. [,,Părinţii”, KJV]. Avraam, Isaac şi Iacov erau în mod deosebit priviţi ca ,,părinţi” (Fapte 3,13; 7,32). Iudeii considerau ca o chestiune de mare merit de a fi descendenţi ai unor asemenea nobili strămoşi (vezi Mat. 3,9; cf. Ioan 8,39.53; 2 Cor. 11,22). Mai târziu, în epistola aceasta, Pavel vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu pentru Israel ,,din pricina părinţilor lor” (Rom. 11,28).
Şi din ei. [,,Din care”, KJV]. Mai degrabă, ,,din care” sau ,,intre care”. Ultimul şi cel mai mare din toate privilegiile acordate israeliţilor era că Mesia a apărut din neamul lor. Tocmai către acest cel mai înalt privilegiu atrăseseră atenţia toate celelalte binecuvântări.
După trup. [,,În ce priveşte carnea”, KJV]. Pavel limitează originea iudaică a lui Isus la natura Lui omenească, aşa ca în cap. 1,3.
Hristosul. [,,Hristos”, KJV]. Literal, ,,Hristosul”, referindu-se la titlul şi poziţia sa ca ,,Mesia”.
Care este. Interpretarea ultimei jumătăţi a vers. 5 a fost dezvăluită pe larg. Discuţia a atins culmea după apariţia NT şi RV în 1881. Spaţiu considerabil a fost devotat chestiunii în revistele religioase ale timpului. Problema este una de punctuaţie, şi întrucât manuscrisele originalului grec au fost scrise fără nici o formă de punctuaţie, soluţia devine o chestiune de interpretare (cf. cele de la Luca 23,43).
Cu diferite schimbări de punctuaţie patru interpretări posibile ale acestui pasaj au fost susţinute (vezi RV şi marginalele). Una este de a nu pune nici o punctuaţie, sau o virgulă dup ,,trup” [carne] şi să se refere întregul pasaj la Hristos ca o afirmare a divinităţii Lui. Aceasta a fost vederea tradiţională şi este interpretarea oferiră de KJV şi de cele mai multe versiuni. O a doua posibilitate este de a pune o virgulă după ,,trup” şi un punct după ,,toate”. Pasajul atunci ar spune: ,,Din care e Hristos în ce priveşte trupul, care este peste toate. Dumnezeu să fie în veci binecuvântat.
O a treia posibilitate este de a pune un punct după ,,trup” şi de a traduce restul versetului: ,,El care este Dumnezeu peste toate să fie în veci binecuvântat”. Sau ,,Dumnezeu care este peste toate să fie în veci binecuvântat”. Aceasta este exprimarea preferată de RSV şi de câteva alte versiuni. O a patra posibilitate este de a folosi aceeaşi punctuaţie ca în soluţia a patra şi a traduce: ,,El care este peste tot este Dumnezeu binecuvântat în veci”. Pentru o tratare mai detaliată a problemei vezi Sanday şi Headleam, Comentariul critic Internaţional, la Romani, p. 233-238.
Întrebarea fundamentală este dacă pasajul trebuie să fie interpretat ca o afirmare a dumnezeirii lui Hristos. A o privi în felul acesta este interpretarea cea mai simplă şi cea mai naturală a construcţiei gramaticale a versetului. Ea este cea mai corespunzătoare contextului. Pavel relatase multele beneficii şi privilegii pe care Dumnezeu le încredinţase lui Israel ca popor ales. Ca o culminare a acestor binecuvântări, Pavel menţionează descendenţa lui Mesia din propriul lor neam. Dar descendenţa aceasta e limitată la natura lui fizică. Mesia are altă natură care nu e ,,carne” [trup] şi Pavel se referă mai departe la Hristos, ,,care este mai pe sus de toate, Dumnezeu binecuvântat în veci”. Exprimarea de către Pavel a naturii omeneşti a lui Hristos pare să ceară ca o antiteză această clară afirmare a dumnezeirii Lui (cf. Rom. 1,3.4). Că Hristos este cu adevărat divin şi Cel care este ,,peste toate” e arătat în multe pasaje ale NT (vezi Ioan 1,1-3; Ef. 1,20-22; Fil. 2,10.11; Col. 1,16.17:2,9; notă adiţională la Ioan 1). În ce priveşte o tratare în plus a acestui text vezi The Minstry, sept. 1954, p. 19-21; Probleme de traducere biblică, p. 218-222.
Peste toate. Comparaţi cap. 11,36. Această descriere a puterii şi demnităţii supreme a Aceluia care era un israelit prin descendenţă omenească serveşte ca să intensifice caracterul privilegiat al neamului iudaic. Ce binecuvântări mai mari ce ocazii mai mari, ar fi putut să acorde Domnul vreunui popor decât acelea prezentate în aceste două versete?
Prin enumerarea acestor privilegii, Pavel a arătat cauza ,,durerii” sale ,,necurmate”. Fiecare privilegiu numit îi reaminteşte de scopul original al lui Dumnezeu pentru Israel şi al destinului glorios promis lor (vezi Vol. IV Pavel, 25-38). Dar cât de mult contrastează aceasta cu starea lor prezentă decăzută!