17:8 Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.
Fiara pe care ai văzut-o. Adică fiara din v. 8. Lui Ioan nu i s-a arătat fiara aceea nici în starea exprimată de verbul ,,era”, nici în cea exprimată de cuvintele ,,nu mai este”, ci în starea refăcută, urmând după perioada ,,nu mai este”. Totuşi, îngerul povesteşte pe scurt viaţa din trecut a acestei făpturi înspăimântătoare, identificând fiara, aşa cum a văzut-o Ioan (vezi comentariul de la v. 8–11).
În introducerea viziunii (v. 1, 2) şi în cuprinsul ei (v. 3–6), atenţia lui Ioan a fost îndreptată aproape exclusiv către femeie, iar fiara este amintită numai întâmplător. În versiunea greacă, în v 1–6, după textul lui Nestle, o sută două cuvinte sunt dedicate femeii şi numai douăsprezece fiarei. Dar în explicaţie (v. 7–18) îngerul se ocupă aproape cu totul numai de fiară şi de capetele şi coarnele ei. În versiunea greacă, în v. 7–18, numai treizeci şi şase de cuvinte sunt dedicate femeii, iar două sute patruzeci şi trei fiarei. Această deosebire remarcabilă dintre viziune şi explicaţia ei poate sugera că deşi se anunţă că subiectul viziunii este osânda divină rostită asupra Babilonului mistic şi deşi ea este prezentată ca personalitatea principală a evenimentelor prezentate în viziune, scurtul ei triumf şi brusca ei cădere pot fi înţelese numai printr-un studiu atent al contribuţiei aduse de această fiară, atât la succesul ei de moment cât şi la înfrângerea ei finală.
Era şi nu mai este. Cândva în trecut fiara a fost activă, dar apoi a dispărut. Aceste cuvinte sunt repetate la sfârşitul v. 8 şi apar şi în v. 11. Unii identifică perioada reprezentată de verbul ,,era” cu cea a Romei păgâne, perioada reprezentată de cuvintele ,,nu mai este” cu cea a scurtului interval dintre sfârşitul persecuţiei păgâne şi începutul persecuţiei papale, iar perioada reprezentată de predicatul ,,va veni” cu cea a Romei papale. Alţii susţin că prin verbul ,,era” se face referire la perioada reprezentată de această fiară şi de cele şapte capete ale ei, iar prin cuvintele ,,nu mai este” se face referire la intervalul dintre rănirea celui de al şaptelea cap şi reînvierea fiarei, drept ,,al optulea”. Cei care susţin prima opinie pun astfel semnul egal între perioada reprezentată de verbul ,,era” şi balaurul din cap. 12, în timp ce aceia care susţin a doua opinie includ aici şi fiara care semăna cu un leopard, din cap. 13. Timpul prezent, ,,nu mai este”, accentuează succesiunea în timp.
Are să se ridice. Sau ,,este gata să se urce”. Îngerul povesteşte încă întâmplările din viaţa fiarei înainte de ridicarea ei din ,,Adânc”. Pe vremea când a văzut Ioan această fiară în viziune, ea se şi ridicase din ,,Adânc”.
Când la sfârşitul v. 8 sunt repetate cuvintele ,,era şi nu mai este”, predicatul ,,va veni” – de preferat ,,urmează să fie”– apare în locul cuvintelor ,,are să se ridice din Adânc”, folosite mai devreme în acest verset (vezi mai jos, comentariul de la ,,va veni”). Ca atare, fiara ,,va veni” atunci când se va ridica ,,din Adânc”. Cuvintele comparabile din această întreită succesiune, aşa cum apar în v. 11, sunt ,,ea însăşi este al optulea”. De aceea, atunci când fiara se ridică ,,din Adânc”, atunci când ,,va veni”, ea există ca ,,al optulea”, literal ,,o optime”. În v. 8 fiara se duce ,,la pierzare”, după ce s-a ridicat ,,din Adânc” şi a existat timp de o perioadă nespecificată ca ,,al optulea”.
Când fiara va exista din nou, ca ,,al optulea”, ,,locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea fiara”. O declaraţie foarte asemănătoare se face în cap. 13,3.8 (compară cu v. 4), cu privire la atitudinea lumii faţă de fiara din acest capitol, când rana ei de moarte se va vindeca. ,,Şi tot pământul se mira după fiară … Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat”. Dacă aceste versete din cap. 13 se referă la acelaşi eveniment ca şi cap. 17,8 înseamnă că propoziţia ,,rana de moarte fusese vindecată” (cap. 13,3) este echivalentă cu propoziţia ,,se va ridica din Adânc” (cap. 17,8; vezi şi cap. 20,3.7). La fel, cuvântul ,,trăia” (cap. 13,14) ar fi atunci echivalent cu propoziţiile ,,totuşi este” şi ,,ea însăşi este al optulea” (cap. 17,8.11); rănirea capului (cap. 13,3), ducerea ,,în robie” şi ,,rana de sabie” (cap. 13,10–14) ar avea echivalent în coborâre implicită a ,,fiarei” în ,,Adânc” (cap. 17,8); iar ,,moartea” (cap. 13,3) ar fi echivalentul acelei etape din viaţa fiarei reprezentată de ,,Adânc”. Aceste similarităţi tind să identifice capul al şaptelea al fiarei cu papalitatea (capul papal) (vezi comentariul de la cap. 17,9.10). Totuşi, similaritatea aceasta nu dovedeşte neapărat identitatea. În ce priveşte legătura dintre fiara din cap. 17 şi cea din cap. 13, vezi comentariul de la cap. 17,3.
Adânc. Gr. abussos, literal, ,,abis”, sugerând un spaţiu imens, nemăsurat (vezi comentariul de la Marcu 5,10; Apocalipsa 9,1). În LXX acest cuvânt face referire fie la adâncimile mării, fie la apele subterane. În LXX, la Psalmi 71,20 şi în Romani 10,7 el este folosit pentru lumea de sub pământ, sau sălaşul morţilor, în general numit Hades (vezi comentariul de la Matei 11,23; vezi şi comentariul de la 2 Samuel 12,23; Proverbe 15,11; Isaia 14,9). Coborârea în ,,Adânc” ar fi astfel un termen foarte potrivit pentru a reprezenta moartea unei fiare ce pare că a fost ucisă.
Pierzare. Gr. apoleia, ,,nimicire deplină”, ,,nimicire” (vezi comentariul de la Ioan 17,12). Acest cuvânt indică sfârşitul definitiv al fiarei (compară cu Apocalipsa 17,11; vezi comentariul de la cap. 19,20; 20,10).
Locuitorii pământului. Adică cei pe care ,,şade” curva (v. 1) şi care ,,s-au îmbătat de vinul curviei ei” (v. 2). Vezi şi cap. 13,3.4.7.8.12.14; vezi comentariul de la cap. 17,1.2.
N-au fost scrise. Adică nu sunt puse pe listă împreună cu cei pe care Dumnezeu îi acceptă drept candidaţi ai împărăţiei Sale.
De la întemeierea. Din versiunea greacă poate reieşi ideea că numele din cartea vieţii au fost scrise acolo ,,de la întemeierea lumii”, sau pur şi simplu că însăşi cartea a existat din acel moment. Aici este intenţionat al doilea înţeles. Vezi şi comentariul de la cap. 13,8.
Cartea vieţii. Vezi comentariul de la Filipeni 4,3.
Mira. Gr. thaumazo, ,,a fi uimit”, ,,a se minuna” (vezi comentariul de la v. 6). Locuitorii pământului sunt extrem de surprinşi să o privească pe fiară, pe care au văzut-o coborând în ,,Adânc” (v. 8) şi care acum se ridică şi îşi reia vechea activitate. Mai întâi ei se miră, apoi se închină fiarei (vezi cap. 13,3.4.8.12.14), adică o sprijină de bunăvoie în împlinirea planurilor ei hulitoare. În ce priveşte legătura dintre fiara din cap. 17 şi cea din cap. 13, vezi comentariul de la cap. 17,3.
Va veni. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,urmează să fie” sau ,,urmează să vină”. Vezi mai sus, comentariul de la ,,era şi nu mai este” şi ,,are să se ridice”.