22:29 Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.
Iscusit. [Sârguincios, KJV]. Hărnicia nu e suficientă în ea însăşi ca să ajute un om să ocupe o slujbă mai importantă, cu toate că este o calitate foarte necesară în orice domeniu. Cuvântul ebraic are şi sensul de "iscusit" (vezi Ezra 7,6). Luate la un loc, ideea sugerată este a unui om ager, iscusit şi gata să slujească.
Poate sta lângă împăraţi. Naraţiunea biblică prezintă rapoarte strălucite de vieţi de oameni în care a fost exemplificat adevărul afirmat aici. Creştinul nu poate găsi exemple omeneşti mai bune ca acelea ale unor oameni precum Iosif, Daniel şi Pavel.
Notă suplimentară la capitolul 22
În 1922 lumea savanţilor a aflat printr-un anunţ preliminar că fusese descoperită o altă lucrare de literatură didactică egipteană, care se adăuga cunoscute ca provenind din Egiptul antic. Acest document scris pe un sul de papirus şi achiziţionat de Muzeul Britanic în 1888, a fost publicat de Sir Ernest A.W. Budge în 1923. El cuprindea o colecţie de proverbe al căror autor purta numele de Amenemope. În 1924, prof. A. Erman a publicat un studiu în care arăta că există numeroase paralele între această carte egipteană de proverbe şi proverbele lui Solomon, îndeosebi cu cele din capitolele 22 şi 23. De atunci au apărut multe tratate ştiinţifice asupra acestui subiect, iar comentatorii biblici moderni susţin, în general, că Solomon a împrumutat anumite proverbe de la Amenemope.
Este evident faptul că există câteva paralele strânse, dar aceasta nu dovedeşte direcţia dependenţei. Întrucât faima înţelepciunii lui Solomon a ajuns până la popoare îndepărtate, s-ar putea ca Amenemope să fi preluat unele din proverbele lui Solomon tot aşa cum se poate şi invers, adică Solomon să fi preluat de la Amenemope. Soluţionarea problemei priorităţii depinde de timpul apariţiei celor două colecţii de proverbe.
Istoria lui Israel cunoaşte doar un singur autor posibil al Proverbelor din Vechiul Testament, şi acela a fost Solomon, care a trăit în secolul al 10-lea î.Hr., aşa cum toţi istoricii sunt de acord. Pe de altă parte, perioada când a trăit Amenemope nu este cunoscută. Un studiu al documentului în cauză prezintă următorul tablou. Experţii care datează manuscrisele egiptene antice după forma scrisului de mână spun că sunt şanse puţine ca acesta să fi fost scris înainte de regele egiptean Takelot I (cam pe la 893-870 î.Hr.) al dinastiei a 22-a, dar s-ar putea să fi fost scris şi cam până în secolul al IV-lea î.Hr. Numele găsite în document apar în Egipt din 1100-600 î.Hr., iar gramatica şi vocabularul folosit corespund cu aproximaţie perioadei 800-500 î.Hr. Astfel, studierea tipului scrisului de mână, a numelor de persoane, a gramaticii şi a vocabularului arată că aceste patru criterii folosite pentru datarea lucrării lui Amenemope acoperă perioada între 800-600 î.Hr. Aceasta duce la concluzia că proverbele lui Amenemope îşi au obârşia în această perioadă şi că ele sunt cu cel puţin 150 de ani mai târzii decât acelea ale lui Solomon.
Doar învăţaţii care nu acceptă obârşia solomonică a cărţii biblice a Proverbelor, susţinând că ea a apărut câteva secole mai târziu de vremea lui Solomon, pot argumenta în favoarea întâietăţii lui Amenemope. Dar cercetătorii Bibliei care îl acceptă pe Solomon ca autor al Proverbelor explică paralelele dintre această carte şi aceea a lui Amenemope susţinând că unele din proverbele lui Solomon şi-au croit drum în Egipt şi au fost folosite de către Amenemope în colecţia lui de proverbe, unde se află acum într-un veşmânt egiptean.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 AH 404; 4T 588, 656; 5T 595
2 �
DA 403 6�
AH 184, 205, 235, 264, 317; CG 38, 39; CT 108, 143, 161; FE 57; ML 261; 3T 131; 4T 429; 5T 320, 424
7 �
AH 391; Ed 136
11 �
Ed 237; MB 44
15 �
CG 87
16 �
Ed 136
17-19 �
MH 447
20.21�
MH 448
26 �
1T 200
29 �
AH 391; Ed 135; FE 199; ML 104; 4T 459; 5T 178