4:44 Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
Galileii. Dovezile textuale sunt împărţite (cf. p. 146) între expresia aceasta şi ,,Iudea”. Luca pare să fi întrebuinţat termenul ,,Iudea” ca echivalent pentru ,,Palestina”. Întrucât Luca scria în primul rând pentru Neamuri, se poate să fi considerat termenul ,,Iudea” ca mai plin de înţeles pentru ei şi suficient de exact pentru scopurile sale (vezi p. 664).
NOTĂ ADIŢIONALĂ LA CAPITOLUL 4
Există o oarecare diferenţă de opinie cu privire la faptul dacă întâia respingere din Nazaret a avut loc înainte sau după Paştele anului 29 d.Hr. Potrivit cu un punct de vedere, vizita aceasta la Nazaret şi alte evenimente până la includerea primei călătorii galileene a avut loc înainte de Paşte. La concluzia aceasta se ajunge prin egalizarea retragerii lui Hristos din Iudea în Galileea, menţionată în Matei 4,12 şi Marcu 1,14 (datorită întemniţării lui Ioan Botezătorul) cu retragerea Sa menţionată în Ioan 4,1-3 (care a rezultat pe urma neînţelegerii dintre ucenicii lui Isus şi ucenicii lui Ioan).
În sprijinul acestui punct de vedere se face referire la: 1) O afirmaţie a lui A.T. Olmstead (Jesus in the Light of History, p. 281) atribuind citirea de către Hristos a pasajului din Isaia 61,1-3 cu ocazia aceasta la al 62-lea Seder al Ciclului trienal al lecturilor sinagogale din Lege şi Prooroci, care Seder, afirmă el, ,,a fost citit la 18 decembrie anul 28 d.Hr.” 2) Faptul că altminteri ar fi o tăcere neobişnuită din partea scriitorilor sinoptici cu privire la evenimentele dintre Paştele anului 28 d.Hr. şi 29 d.Hr., comparate cu un raport complet al evenimentelor dintre Paştele anului 29 d.Hr. şi 30 d.Hr. 3) Tăcerea lui Luca cu privire la prezenţa ucenicilor cu Isus la data vizitei la Nazaret. Se susţine că după întâlnirea cu omul de neam mare din Cana, Isus S-a dus singur la Nazaret, după ce trimisese pe ucenicii Săi la Capernaum să nu fie martori la respingerea din Nazaret. Vezi diagramele de la p. 230, 231.
Dificultăţile care însoţesc punctul acesta de vedere sunt următoarele:
1. Susţinerea lui Olmstead că Isus a citit din Isaia 61,1-3 pentru că aceasta era legătura regulată din Ciclul trienal pentru acel Sabat anumit este bazată pe o listă de lecturi din Ciclul trienal datând de prin anul 600 d.Hr. şi aflată în genizah (un depozit de suluri uzate) a sinagogii Fustat din Cairo. Se ştie că un Ciclu trienal a fost cândva folosit în Palestina, dar nu sunt dovezi că anumite lecturi din Profeţi erau rânduite pentru citirea în Sabat în sinagogi înainte de distrugerea Templului în anul 70 d.Hr. Mai departe, Olmstead citează pe Iacov Mann (the Bible as Read and Preached in the Old Synagogue, p. 481, 569, 573) în sprijinul folosirii pasajului din Isaia 61,1-3 ca lectură din Profeţi pentru al 62-lea Seder, când de fapt Mann trage concluzia că lectura din Isaia 61,1-3 nu a fost lectura din Ciclul trienal din Profeţi pentru al 62-lea Seder decât la multă vreme după timpurile NT (p. 481-487). Argumentul că al 62-lea Seder procură un temei valabil pentru datarea celei dintâi respingeri de la Nazaret este deci fără confirmare. În plus, potrivit cu 2 SP 110, ,,la sfârşitul slujbei” după obişnuita lectură a Profeţilor (vezi p. 57) şi a cuvintelor de îndemn din partea prezbiterului, ,,Isus S-a ridicat cu calmă demnitate şi le-a cerut să-I aducă cartea proorocului Isaia”. Se pare că alegerea a fost a Lui (vezi vol. V, p. 57, 58). Vezi intrarea bibliografică la Olmstead, p. 265.
1. 2. Argumentul că tăcerea scriitorilor sinoptici care fixează incidentele din lucrarea galileană între prima respingere la Nazaret şi prima călătorie galileană, inclusiv până la Paştele din anul 28-29 d.Hr. este, în cel mai bun caz, un argument în favoarea tăcerii şi ca atare neconvingător. Ioan tace tot atât de mult cu privire la lucrarea galileană ca şi scriitorii sinoptici în ce priveşte lucrarea din Iudea. După câte ştim nici unul din scriitorii sinoptici nu a fost martor ocular la lucrarea iudeană. Poate că faptul că lucrarea iudeană a fost neproductivă în comparaţie cu lucrarea galileană (vezi DA 194, 232) i-a determinat pe scriitorii sinoptici să vadă că nu are rost să dea o relatare extinsă a perioadei anterioare. Vezi la cap. 4,23.
2. 3. A treia susţinere este la fel întemeiată pe un argument din tăcere şi deci neconcludent. În felul acesta primul punct de vedere este lipsit de dovezi pozitive.
Motivele pentru fixarea primei respingeri de la Nazaret în primăvara anului 29 d.Hr., după Paşte, sunt următoarele:
1. 1. Ioan afirmă clar că retragerea din Iudea în Galileea pe care el o relatează în cap. 4,1-3 a avut loc ca urmare a disputei dintre ucenicii lui Ioan şi ucenicii lui Isus (vezi cap. 3,25-36; 4,1.2) şi lasă să se înţeleagă cu tărie că Ioan nu era în închisoare la data când a avut loc această neînţelegere (cap. 3,23-26). Dacă Ioan ar fi fost la închisoare şi în felul acesta lucrarea lui ar fi fost oprită, pentru ce s-ar fi ivit discuţie asupra faptului că ,,[Isus] face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan” (Ioan 4,1)”? Ioan nu ar mai fi botezat dacă ar fi fost la închisoare şi atunci ucenicii nu s-ar mai fi certat cu privire la cine era mai mare (Ioan 3,23.26.30; cf. 4,1). Potrivit cu DA 179, când ,,ucenicii lui Ioan au venit la el cu plângerile lor”, ,,misiunea lui părea că este pe sfârşite”, dar ,,încă mai era cu putinţă ca să pună piedici lucrării lui Hristos” dacă ar fi ales să facă aşa ceva. El încă predica şi boteza. În închisoare nu ar prea fi putut face ceva pentru ca ,,să pună piedici lui Hristos”. Pentru motivele acestea pare dificil să egalizăm retragerea sinoptică din Matei 4,12 şi Marcu 1,14 cu aceea din Ioan 4,1-3. Inspiraţia a legat pe cea dintâi exclusiv cu întemniţarea lui Ioan, după cum a legat pe cea din urmă cu cearta dintre cele două grupe de ucenici.
2. 2. Retragerea sinoptică din Matei 4,12 şi Marcu 1,14 şi începutul lucrării galileene sunt în mod specific amplasate de DA 231, 232 şi MB 2 după evenimentele din Ioan 5, care au avut loc la Paştele anului 29 d.Hr. În lumina acestor referinţe din Spiritul Profeţiei retragerea menţionată de scriitorii sinoptici poate fi egalizată cu cea din Ioan 4,1-3 numai dacă întâia respingere de la Nazaret, lucrarea timpurie de la Capernaum, chemarea de la lac şi întâia călătorie galileană nu sunt considerate ca aparţinând lucrării galileene.
3. 3. Isus S-a referit din nou la solia din Isaia 61,1-3 cu câteva săptămâni mai târziu în sinagoga din Capernaum (DA 255) şi pare să fi folosit cuvinte asemănătoare celor pe care le-a spus la Nazaret în numeroase ocazii de mai târziu (vezi DA 237; cf. 242). Astfel, se pare că lectura pasajului din Isaia 61,1-3 la Nazaret şi predica întemeiată pe el erau o alegere proprie a lui Isus (vezi p. 57; 2 SP 110) şi că El predica în mod obişnuit din textul acesta pentru a scoate în evidenţă natura şi obiectivele lucrării Sale.
Deci pare preferabil să fixăm prima respingere de la Nazaret târziu în primăvara anului 29 d.Hr. Vezi p. 193, 247; diagrama p. 299.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1, 2 DA 114 1–4 Te 285 1–13 DA 114–123 2 2T 202; 3T 486 3 EW 155; Te 275 4 EW 155; Te 276 5–8 EW 157 5–13 DA 124–131 6, 7 DA 129 7 5T 481 8 DA 130; GC 51 10–12 EW 156 16, 17 DA 236 16–19 WM 170 16–27 AA 416 16–30 DA 236–243 18 COL 158; CS 162; DA 428, 500, 823; Ed 113; Ev 581; GC 20, 327; MH 423, 443; SC 11; 6T 225; 8T 308; WM 78 18, 19 COL 417; DA 358; PK 718; 3T 388; 8T 134 18–22 DA 237 21 DA 242 22 FE 472 23–27 DA 238 25 GC 323 27 PK 253 28–30 DA 240 29, 30 EW 159 32 DA 253, 355, 453; Ed 81; GC 346 33–36 GC 515 35 MH 91 36 GC 516 38 DA 259; MH 29 43 MH 31