Printable ModeLuca, 3
|
3:1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei, Anul al cincisprezecelea. [Lucrarea lui Ioan Botezătorul, Luca 3,1-18 = Matei 3,1-12 =Marcu 1,1-8. Comentariu major: Matei şi Luca. Vezi diagrama 3, p. 228.]. În vremurile vechi era obiceiul uzual de a data evenimentele după anii de domnie ai regelui domnitor sau după numele slujbaşilor sub care au avut loc evenimentele. Nu există cronologie universală comparabilă în vreun fel cu ceea ce folosim noi azi. Deşi, în unele privinţe, cele şase puncte de însemnătate istorică pe care le dă Luca aici prezintă astăzi cercetătorilor Bibliei o problemă cronologică, ei marchează fără de greşeală pe Luca drept istoric care a depus multe osteneli pentru a fi temeinic şi exact (vezi la cap. 1,1-4) şi în felul acesta mărturisesc despre credibilitatea a naraţiunii sale evanghelice. Dificultatea cronologică principală prezentată aici se găseşte în corelarea celui de ,,al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar” cu alte date cronologice disponibile cu privire la datarea vieţii lui Hristos şi a erei creştine. Pentru o tratare a acestei probleme vezi p. 243-247. Deşi Luca se consideră în general ca descinzând din Neamuri, se pare că aici foloseşte forma calculării cronologice obişnuite atunci pentru iudei. Pe temeiul unui an din toamnă în toamnă şi al sistemului fără anul de urcare la tron pentru calcularea anilor de domnie (vezi vol. II, p. 136-139), cel dintâi an al domniei lui Tiberiu ar fi considerat că s-a sfârşit în toamna anului 14 d.Hr. În acord cu aceasta cel ,,de-al cincisprezecelea” an al lui ar începe în toamna anului 27 d.Hr. şi ar continua până în toamna anului 28 d.Hr. Potrivit cu DA 233, botezul lui Isus a avut loc în toamna anului 27 d.Hr. şi, astfel, foarte timpuriu în cursul anului ,,al cincisprezecelea” al lui Tiberiu. Un alt proces prin care unii au căutat să determine începutul lucrării lui Hristos este bazat pe Ioan 2,13.20, care plasează cel dintâi Paşte al lucrării Lui publice în anul al 46-lea al Templului. Pentru o tratare a acestei probleme vezi p. 242, 243. Cu privire la expresia ,,ca de treizeci de ani” vezi la Luca 3,23. Tiberiu. Vezi p. 246. Cu excepţia menţionării lui Augustus în cap. 2,1, referirile la ,,Cezar” în Evanghelii se aplică la Tiberiu Cezar. Tiberiu era vestit pentru campaniile militare de succes avute înainte de numirea lui ca guvernator militar al provinciilor, fiind aclamat ca ,,primul oştean al imperiului”. Era cunoscut pentru disciplină strictă, indulgenţă în supunerea la biruri şi economie rigidă a administraţiei. El a încurajat comerţul şi comunicaţiile. Lacului Galileea i s-a dat numele nou de Lacul Tiberiadei (Ioan 6,1; etc) în cinstea lui. Vezi diagramele 3,11, p. 228, 234. Pilat din Pont. Al cincilea în seria procuratorilor numiţi de Roma după demiterea şi exilarea lui Arhelau în anul 6 d.Hr. (vezi la Matei 2,22). Pilat a urmat lui Valerius Gratus c. anul 26 d.Hr. şi a fost rechemat de Tiberiu c. anul 36, pentru rea administraţie în serviciu. Vezi p. 66, 67; vezi diagramele 3, 11, p. 228, 234. Dregător. Un ,,guvernator” sau procurator era un administrator de rang ecvestru, numit de împărat ca ,,guvernator” al unei subdivizii a unei provincii. În timpul acesta Iudea era o subdiviziune a provinciei romane Siria. Vezi p. 66; vezi la Matei 27,2. Irod. Adică, Irod Antipa (vezi la Matei 2,22), numit de tatăl său, Irod cel Mare ca tetrarh al Galileii şi al Pereii. Numirea a fost ulterior confirmată de Augustus. Mama lui era samariteană. Acesta a fost acel Irod care s-a căsătorit cu nepoata sa Irodiada, soţia fratelui său vitreg (vezi diagrama p. 40), o unire la care iudeii obiectau şi pentru care Antipa a fost mustrat de Ioan Botezătorul (Luca 3,19.20). Isus l-a caracterizat pe bună dreptate ca ,,vulpea aceea” (cap. 13,31.32) şi s-a referit la reaua lui influenţă ca fiind ,,aluatul lui Irod” (Marcu 8,15). Lui Irod Antipa i-a fost trimis Isus de către Pilat în cursul judecăţii Lui (Luca 23,7-15). Numele Antipa este o prescurtare a lui Antipater, numele purtat de bunicul lui. Deşi numai tetrarh, el a domnit de fapt ca un rege după moartea tatălui său, Irod cel Mare, până a fost demis cam în anul 39 d.Hr. (Iosif, Antichităţi, xvii, 11.4; Război, ii.6.3 [94,95]). Se pare că i s-a permis titlul de curtoazie de rege (Marcu 6,14). Vezi p. 64,65; diagramele 3, 11, p. 228, 234; vezi harta din faţă p. 321. Cârmuitor al Galileii. [,,Tetrarh al Galileii”, KJV]. Pe monedele sale Antipa se referă la sine prin titlul de ,,tetrarh”. La început ,,un tetrarh” era strict guvernatorul unei pătrimi de provincie, mai târziu al unei subdiviziuni de provincie. În cele din urmă era folosit pentru orice cârmuitor mai mic în rang decât un rege. Filip. Irod Filip, fiu al lui Irod cel Mare (vezi diagrama de la p. 40) şi probabil cel mai cinstit şi mai chibzuit dintre toţi fii lui Irod cel Mare ( Iosif, Antichităţi, xviii. 4.6). S-a căsătorit cu Salomea, fiica Irodiadei şi a lui Irod Filip I, nu la mult timp după incidentul din Marcu 6,22-25 (Iosif, Antichităţi xviii. 5.4). Filip a fost cel dintâi dintre Irozi care a imprimat chipurile lui Augustus şi Tiberiu pe monedele sale. Lucrul acesta a fost considerat de iudei idolatrie, dar din fericire pentru Filip, supuşii săi erau aproape în exclusivitate păgâni. El a reclădit Cezarea lui Filip la poalele Muntelui Hermon, numind-o astfel în cinstea lui Tiberiu Cesar şi a sa (Iosif, Antichităţi, xviii.2.1; Război, ii.9.1 [168]). A rezidit Betsaida Iulia, căreia i-a dat numele acesta în cinstea fiicei lui Augustus. Cetatea aceasta din urmă, situată în nordul Lacului Galileea, era oraşul lui Petru, Andrei şi Filip (vezi Ioan1,44; 12,21). Filip a domnit 37 de ani, din anul 4. d.Hr. până în anul 34 d.Hr. Vezi diagramele 3,11, p. 228,234. Ituriei. O regiune la nord-est de Lacul Galileea şi la est de Cezarea lui Filip. Unii au crezut că numele este derivat de la Ietur, un fiu al lui Ismael (vezi Geneza 25,15). Vezi harta din faţa p. 231. Trahonitei. O regiune care se găseşte în general la est de Iturea. Numele este evident derivat de la gr. trachus, însemnând o zonă ,,accidentată” sau ,,pietroasă” care descrie regiunea aceasta. Ostaşi ei sunt vestiţi că au fost arcaşi iscusiţi. Lisania. Criticii Bibliei au arătat multă vreme menţionarea din partea lui Luca a lui ,,Lisania, cârmuitor al Abilenei” ca o grosolană greşeală cronologică. Ei notează că singurul cârmuitor cu numele acesta în vecinătatea desemnată a fost un fiu al lui Ptolemeu, un rege (nu un tetrarh) a cărui capitală era Chalcis în Coele-Siria, nu în Abilene şi care a domnit de la 40-36 î.Hr. Deşi trebuie să se admită că nu există nici o confirmare specifică a afirmaţiei lui Luca, câteva referiri indirecte la un Lisania, care corespund lui Lisania din Luca şi nu fiului lui Ptolemeu, sunt puternic în favoarea lui Luca. Iosif se referă la ,,Abila a lui Lisania” (Antichităţi, xix.5.1) şi la tetrarhia lui Lisania (Antichităţi, xx.7.1; Război ii. 11.5 [215]; 12,8 [247]). S-a găsit o medalie desemnând pe un anumit Lisania ca ,,tetrarh şi mare preot”. O inscripţie dovedeşte că întâiul Lisania, fiul lui Ptolemeu, a lăsat copii pe urma sa, dintre care unul s-ar fi putut să fie Lisania pe care-l pomeneşte Luca. O altă inscripţie de pe vremea lui Tiberiu vorbeşte despre un ,,tetrarh Lisania”. Comentând asupra presupusei erori a lui Luca, The International Critical Commentary observă că ,,o astfel de greşeală este foarte improbabilă şi unica dificultate cu privire la afirmaţia lui Luca este că nu avem o dovadă de necontestat despre acest tetrarh Lisania”. Abilenei. Un district între Damasc şi Munţii Anti-Libani. 3:2 şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Marilor preoţi. Caiafa, mare preot oficial şi Ana, demis de romani însă onorat de popor ca mare preot (vezi Ioan18,13.24; Fapte 4,6). La origine, slujba de mare preot era considerată ereditară şi în felul acesta pentru viaţă, dar sub cârmuirea irodiană şi romană marii preoţi erau adesea numiţi şi demişi în succesiune rapidă. Unul din ei a deţinut funcţia numai un an. De la urcarea la tron a lui Irod cel Mare în anul 37 d.Hr. până la căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., au deţinut slujba aceasta sfântă un total 28 de persoane, termenul lor mediu fiind astfel de aproape patru ani. Ana. Numit mare preot de Quirinius, guvernator al Siriei, pe la anul 6 sau 7 d.Hr.; demis în anul 14 sau 15 d.Hr. de Valerius Gratus (Iosif, Antichităţi, xviii.2.2), care l-a precedat pe Pilat ca procurator al Iudeii, Ana a avut cinci fii, fiecare din ei a devenit mare preot, ca şi ginerele său Caiafa. Slujba a fost deţinută cu intermitenţe timp de aproape 50 de ani după ce el însuşi a fost demis. Deşi el însuşi n-a mai servit ca mare preot în timpul lucrării lui Isus, mai era considerat marele preot legitim de majoritatea concetăţenilor lui (Fapte 4,6). Caiafa. Ginere al lui Ana. Numit mare preot de Valerius Gratus prin anul 18 sau 19, a continuat în slujbă până în anul 36 d.Hr. În felul acesta el a fost mare preot în oficial cursul lucrării lui Isus. Era Saducheu, mândru şi crud, arogant şi intolerant, dar slab şi nestatornic în caracter (vezi Ioan 11,49.50; DA 539, 540, 703). Vezi diagramele 1,3, p. 227, 228. Ioan. Vezi la Matei 3,1. Numai Luca îl desemnează pe Ioan fiul lui Zaharia (vezi Luca 1,67). Aparent, data cronologică a lui Matei 3,1 se aplică la timpul când ,,Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan”, însemnând timpul când Dumnezeu l-a chemat la lucrarea rânduită lui şi i-a dat ,,Cuvântul” sau solia pe care urma să o proclame. Ioan se poate să-şi fi început lucrarea cam prin sezonul Paştelui anului 27 (vezi diagrama p. 230). Pustie. Vezi la Matei 3,1. Toate cele trei Evanghelii sinoptice se referă la faptul că Ioan era ,,în pustie” pentru a scoate în evidenţă faptul că el evita locurile unde se adunau oamenii de obicei. ,,Cuvântul lui Dumnezeu” a vorbit probabil lui Ioan în pustia Iudeii unde el şi-a petrecut mare parte din tinereţe şi începuturile maturităţii (vezi la Luca 1,80), dar de fapt el şi-a început lucrarea de predicare şi botezare în Perea, faţă în faţă cu Ierihonul (Ioan 10,40; DA 132; vezi la Luca 1,80; Ioan 1,28). 3:3 Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor, Ţinutul. [,,Ţara”, KJV]. Gr. perichoros, ,,o regiune înconjurătoare” (vezi la Matei 3,1.5). Ioan şi-a început predicarea şi botezarea la Betabara (Betania), ,,dincolo de Iordan” (Ioan 10,40). Mai târziu este pomenit ca fiind aproape de Salim (vezi Ioan3,23). Cea mai mare parte a lucrării lui a fost săvârşită în pustie (DA 220). Propovăduia. [,,Predicând”, KJV] Gr. kerusso, ,,a proclama”. Ioan proclama valoarea şi necesitatea botezului şi a părăsirii păcatului (vezi la Matei 3,2.6) ca o pregătire necesară pentru venirea lui Mesia şi a Împărăţiei Lui. Botezul pocăinţei. Vezi la Matei 3,2.6; cf. Ioan 1,16. ,,Pocăinţa”, aşa cum era predicată de Ioan, cuprindea mult mai mult decât mărturisirea păcatelor trecute (vezi Psalmii 32,1). Aşa cum evidenţiază cuvintele lui de mustrare (Luca 3,9-14), ,,pocăinţa” avea să fie urmată de o viaţă nouă în care principiile de dreptate deja date la iveală în Scriptură urmau să fie puse în practică (cf. Mica 6,8). Iertarea. Gr. aphesis, ,,slobozire”, ,,iertare”, literal ,,o trimitere”, ,,o îndepărtare”. Pocăinţa, mărturisirea şi, deci, iertarea urmau să preceadă botezul şi erau primii paşi de făcut ca pregătire a ,,căii Domnului” şi pentru a-i ,,netezi cărările”, pentru astuparea ,,văilor” şi netezirea ,,munţilor” din caractere (Luca 3,4.5: cf. Matei 3,6). Luca foloseşte pe aphesis mai des decât toţi ceilalţi scriitori NT la un loc. 3:4 după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: Iată glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările. Cărările. Literal ,,potecile bătătorite”. 3:5 Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite. IND=200 5. Orice vale. Adică, orice prăpastie sau orice loc accidentat de pe drum. Numai Luca din rândul scriitorilor Evangheliei adaugă amănuntele din v. 5.6 citate din Isaia 40,4.5. Lucrarea descrisă aici este o ilustraţie corespunzătoare a transformării de caracter care însoţeşte convertirea adevărată. Locurile înalte ale mândriei şi puterii omeneşti trebuiau să fie doborâte (DA 215; vezi la Matei 3,3). 3:6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. Va vedea mântuirea. Isaia 40,5, din care citează Luca, zice: ,,Atunci se va arăta slava Domnului şi toată făptura va vedea mântuirea”. Privindu-L pe Isus ca prunc în Templu, Simeon a exclamat: ,,Au văzut ochii mei mântuirea Ta” (Luca 2,30). Isus a venit pe pământ ca să descopere slava caracterului divin şi numai când ,,privim slava Domnului” ,,suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă” (2 Corinteni 3,18)./IND 3:7 Ioan zicea dar noroadelor, care veneau să fie botezate de el: Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Ioan zicea. [,,Zicea”, KJV]. Literal, ,,stăruia să zică” sau ,,obişnuia să zică” însemnând că Ioan vorbea iarăşi şi iarăşi, accentuând fără îndoială aceeaşi temă. În felul acesta relatarea din partea lui Luca a predicii lui Ioan nu trebuie să fie luată ca referindu-se la o anumită predică ţinută cu o anumită ocazie, ci mai degrabă ca un rezumat al punctelor care au impresionat pe aceia care ascultau, spicuind din diferite predici (vezi la v. 18). Noroadelor. [,,Mulţimii”, KJV]. Gr. ochloi, ,,mulţimilor” sau ,,gloatelor”. Veneau. Vezi la Matei 3,5. Generaţie. Gr. gennemata, în contextul acesta ,,puierniţă”. Aceste cuvinte erau adresate mai ales Fariseilor şi Saducheilor (vezi la Matei 3,7). Ilustraţii plastice folosite de Ioan în predica lui, cu accentul asupra scenelor obişnuite de fiecare zi ale vieţii de la ţară, ne aduc aminte de zilele profeţiilor VT ca Ioel şi Amos şi de parabolele lui Hristos. Notaţi succesiunea rapidă a figurilor de vorbire; muncitorii reparând drumul, o generaţie de pui de viperă, un băiat sclav scoţând sandalele stăpânului său, un botez cu foc şi aria de secerat cu lopata ei de vânturat, grămada ei de grâu în creştere şi pleava suflată de vânt într-o parte. Cine v-a învăţat? [,,Cine v-a avertizat?”, KJV]. Cu această întrebare usturătoare, profetul din pustie probabil punea la îndoială motivele Fariseilor şi Saducheilor. Motivele şi idealurile lor erau străine de principiile Impărăţiei cerurilor. În dispoziţia lor prezentă ei n-ar fi fost mai bineveniţi în împărăţia aceasta decât o generaţie de năpârci pe o arie în vremea secerişului (vezi Luca 3,17; cf. la Matei 3,7). Mânia viitoare. Vezi la Matei 3,7; cf. Luca 3,18. 3:8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: Avem pe Avraam ca tată! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Faceţi. Vezi la Matei 3,8. Ca tată. [,,Tatăl vostru”, KJV]. În textul grec cuvântul tradus ,,tată” este în poziţie emfatică. 3:9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun, este tăiat şi aruncat în foc. Securea a şi fost înfiptă. Vezi la Matei 3,10. 3:10 Noroadele îl întrebau, şi ziceau: Atunci ce trebuie să facem? Noroadele. [,,Oamenii”, KJV]. Literal, ,,mulţimile”. Întrebau. Literal ,,întrebau mereu”. După fiecare cuvântare oamenii cercetau personal modul în care să aplice principiile acestea la propriile lor probleme de viaţă. Fiecăruia Ioan îi dădea sfatul corespunzător (vezi v. 10-14). Ce trebuie să facem? Cuvintele lui Ioan Botezătorul, inspirate de Duhul, agitau inimile până când oamenii erau nerăbdători să facă ceva de îndată pentru a se pregăti pentru ,,mânia viitoare” (v. 7) şi pentru împărăţia lui Dumnezeu (v. 4). O predică care nu stârneşte pe oameni la un răspuns, a dat greş. Ioan era un evanghelist puternic. După apelul său ca oamenii să se pregătească pentru revenirea Domnului, ei cereau anumite informaţii cu privire la felul cum să facă lucrul acesta. Drept răspuns, Ioan arăta fiecărei persoane sau fiecărui grup propriile lor păcate copleşitoare, arătând unde să înceapă fiecare. Iosif scria că Ioan ,,era un om bun şi poruncea iudeilor să exercite virtutea, atât ca dreptate unul faţă de altul cât şi ca evlavie faţă de Dumnezeu şi aşa să vină la botez” (Antichităţi, xviii. 5.2.). 3:11 Drept răspuns, el le zicea: Cine are două haine, să împartă cu cine n-are nici una; şi cine are de mâncare, să facă la fel. Cămăşi. [ ,,Haine”, KJV; G. Gal.]. Gr. chitones, ,,tunici”, veşmintele cele mai apropiate de piele, spre deosebire de himatia, ,,manta”, haina din afară peste chitones, ,,tunicile” sau ,,cămăşile”. Să împartă. Literal, ,,să dea”. De mâncare. [,,Hrană”, KJV]. Gr. bromata, alimente în general, indiferent de origine, vegetală sau animală. 3:12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: Învăţătorului, noi ce trebuie să facem? Vameşi. Gr. telonai, ,,strângători de biruri” numiţi de romani publicani. Telonai vine de la telos, ,,bir” şi oneomai, ,,a cumpăra”, deci literal, ,,cumpărători de biruri”. În loc de a avea slujbaşi guvernamentali regulaţi pentru a strânge impozitele fixate, romanii scoteau la mezat prilejul de a aduna veniturile dintr-un oraş sau o provincie. Numai oamenii bogaţi erau în stare să facă oferte la licitaţie, deoarece aceia care obţineau privilegiul erau obligaţi să plătească o sumă fixată la tezaurul regal, indiferent de cât se aduna de fapt şi să depună garanţii până când suma se plătea. Aceşti telonai urmau de obicei practica de a subîmpărţi între contractanţi secundari zona destinată lor sau de a angaja agenţi pentru a face lucrarea propriu-zisă de colectare a impozitelor. În NT ,,vameşii” [,,publicanii”] erau agenţii care de fapt strângeau impozitele de la oameni şi erau probabil, cu rari excepţii, iudei. Ca reprezentaţi ai unui cuceritor păgân, strângătorii de biruri erau pentru oameni o dureroasă amintire a stării degradante la care ajunsese naţiunea iudaică. Adăugată la dizgraţia cu care erau priviţi vameşii de către iudei, era practica lipsită de scrupule, urmată de aproape toţi aceşti paraziţi fără inimă, de a jefui pe oameni de orice bănuţi pe care legea ar fi putut să scoată cu forţa de la ei. Un iudeu care devenea ,,vameş” [,,publican”] era privit ca trădător al lui Israel, un lacheu al romanilor priviţi cu ură. Dacă era rău din punct de vedere al iudeilor, să plăteşti un impozit, cu cât mai rău ar fi trebuit să fie să strângi impozitele! Un ,,vameş” era de aceea ostracizat din societate şi excomunicat din sinagogă. El era privit şi tratat ca un câine păgân şi tolerat numai pentru că puterea Romei era în spatele lui (vezi la Marcu 2,14; vezi p. 66). Învăţătorule. Ca şi Hristos, Ioan nu numai că predica, dar şi învăţa. 3:13 El le-a răspuns: Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi. Să nu cereţi nimic mai mult. Sau ,,să nu adunaţi mai mult”. Nici Ioan şi nici Hristos nu au osândit strângerea de biruri ca profesiune. Isus era un ,,prieten” al strângătorilor de biruri (vezi la Matei 11,19) şi lua parte cu ei la anumite ocazii sociale (vezi la Matei 9,10-13). Dar atât Isus, cât şi Ioan cereau sinceritate, onestitate şi bunătate acelora din categoria aceasta care candidau la cetăţenie în Împărăţia cerurilor. Poruncit. [,,Rânduit”, KJV]. Ei trebuiau să adune atât cât era cerut de la ei, inclusiv un procent rezonabil pentru lucrarea lor. Dar nu era loc pentru jefuitori şi lupi nemiloşi în Împărăţia cerurilor. 3:14 Nişte ostaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: Dar noi ce trebuie să facem? El le-a răspuns: Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre. Ostaşi. Literal, ,,[unii] servind ca ostaşi”, poate acum în activitate. Ioan probabil predica în Perea (vezi la Ioan 1,28), în cuprinsul jurisdicţiei lui Irod Antipa (vezi la Luca 3,1) şi ostaşii care se adresau lui Ioan erau probabil iudei în serviciul lui Irod. S-ar putea ca ei să fi fost trimişi de Irod să-l supravegheze pe Ioan, să prevină o răscoală populară, sau se poate să fi venit ca ajutoare ale poliţiei să asiste pe strângătorii de biruri deja menţionaţi. Cuvântul pentru ,,ostaşi” ar putea lăsa să se înţeleagă că ,,ostaşii” erau acolo cu treburi şi nu din curiozitate. Se pare că întrebarea lor era pusă cu toată sinceritatea – ar fi putut ei, ca ostaşi, să se califice pentru Împărăţia cerurilor? Drept răspuns, Ioan le-a declarat că puteau dacă se conformau la condiţiile cetăţeniei. Dacă ostaşii ar fi fost romani, probabil că Ioan le-ar fi spus să creadă în adevăratul Dumnezeu şi să se convertească la credinţa iudaică. Ziceau. [,,Întrebau”, KJV]. Vezi la v. 10. Noi ce să facem? În textul grec ,,noi” este emfatic, ca şi cum soldaţii ar fi zis: ,,Dar noi, ce să facem noi?” Accentul acesta poate lăsa să se înţeleagă că ostaşii erau în tovărăşia strângătorilor de biruri, care deja vorbiseră cu Ioan (v. 12,13). Să nu stoarceţi nimic de la nimeni. Adică: ,,Nu stoarceţi bani de la nimeni prin intimidare.” Reaua folosire a puterii lor ca ostaşi era păcatul precumpănitor asupra cărora oamenii aceştia trebuia să câştige biruinţa spre a fi gata pentru Domnul care venea. Ioan nu a osândit pe ostaşi ca atare, ci le-a arătat că ei trebuie să-şi exercite puterea cu dreptate şi îndurare. Lefurile. Gr. opsonia, ,,solda ostaşilor” sau ,,salarii”. Pavel foloseşte opsonia în Romani 6,2.3 pentru ,,plata” păcatului. El întreabă pe oamenii din Corint: ,,Cine merge la război pe cheltuiala sa [gr. opsonia]?” (1 Corinteni 9,7). Ostaşii care veneau la Ioan Botezătorul se pare că erau mercenari şi nu romani recrutaţi. 3:15 Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, În aşteptare. Gr. prosdokao, ,,a aştepta”. Acelaşi cuvânt grec este folosit cu privire la ologul care şedea la poarta numită Frumoasă, care a privit în sus la Petru şi Ioan ,,şi aştepta să capete ceva de la ei” (vezi Fapte 3,2-5). Imaginaţia mulţimilor poporului care îl ascultau pe Ioan era aprinsă de o anticipaţie plină de râvnă că profeţiile mesianice la care el se referea erau pe pragul împlinirii. Ca şi cei doi ucenici cărora Hristos li S-a arătat pe drumul între Emaus, a căror inimă ardea înăuntrul lor (vezi Luca 24,32), oamenii nădăjduiau cu înflăcărare că eliberatorul lui Israel s-ar putea să Se arate în curând. Solia lui Ioan a prins imaginaţia populară într-un mod care a agitat naţiunea şi a ajuns până la cel mai depărtat sat şi cătun. Toţi. [,,Toţi oamenii”, KJV]. Frământarea universală era la punctul de fierbere. Iosif spune că mulţimile care se adunau să asculte pe Ioan ,,erau foarte mişcate de auzirea cuvintelor lui” şi că Irod Antipa ,,se temea ca nu cumva marea influenţă pe care Ioan o avea asupra poporului să fi condus la o răscoală (deoarece ei păreau să fie gata să îndeplinească orice sfat venit de la Ioan)” (Antichităţi, xviii. 5.2). Sarcina rânduită lui Ioan era de a trezi mintea oamenilor din somnul de veacuri pentru a le înflăcăra inima cu nădejdea că o zi nouă era gata să răsară şi să-i zorească să se pregătească pentru Cel care venea – dorinţa tuturor veacurilor. În lucrarea aceasta el a izbutit în mod eminent. De fapt, el a determinat chiar şi pe conducătorii iudei să cerceteze solia lui (vezi Ioan 1,19-25). ,,Toţi” aveau cunoştinţă de Ioan şi toţi cei care puteau să facă lucrul acesta veneau să-l asculte. Se gândeau în inimile lor. Literal, ,,judecau” sau ,,cumpăneau” (vezi la cap. 1,29). Oamenii se întrebau care avea să fie rezultatul întregii acestei agitaţii. Dacă nu cumva el este Hristosul. Conducătorii iudei au cerut adesea minuni de la Isus ca dovadă a mesianităţii Lui (vezi la Matei 12,38; 16,1; etc.). Totuşi, ,,Ioan n-a făcut nici un semn [,,minune”]” (Ioan 10,41). Veşmântul lui rudimentar nu semăna a regalitate. El era, de fapt, din seminţia lui Levi (vezi Luca 1,5), nu din seminţia lui Iuda, aşa cum spuseseră profeţii că urma să fie Hristos (vezi la Matei 1,1). Cu toate acestea, oamenii erau gata să-l accepte ca Mesia dacă el ar fi ridicat pretenţia şi chiar şi reprezentanţii Sinedriului se întrebau dacă nu cumva el era Cel Făgăduit (vezi la Ioan 1,19-21). Naţiunea iudaică nu i-ar fi putut aduce un compliment mai înalt lui Ioan; nu s-ar fi putut aduce o mărturie mai elocventă a puterii soliei Lui. Într-adevăr, proclamarea din partea lui a lui Mesia era cu atâta efect, încât oamenii l-au confundat cu Mesia Însuşi! 3:16 Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Vă botez cu apă. Vezi la Matei 3,11. Nu sunt vrednic să-I dezleg. Vezi la Marcu 1,7. Cureaua. Vezi la Marcu 1,7. Încălţămintelor. Vezi la Matei 3,11. 3:17 Acela are lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire, şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. Acela are lopata. Vezi la Matei 3,12. 3:18 Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia, şi-i dădea încă multe alte îndemnuri. Multe alte îndemnuri. Aceasta lasă să se înţeleagă că lucrurile menţionate constituie un rezumat al predicii lui Ioan Botezătorul şi nu un raport cuvânt cu cuvânt al vreunei predici (vezi la v. 7). 3:19 Dar cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse, Cârmuitorul Irod. [,,Irod tetrarhul”, KJV]. [Întemniţarea lui Ioan, Luca 3,19.20 = Matei 14,3- 5. Comentariu major: Luca. Vezi harta p. 217; diagrama p. 230.]. Luca face referire la întemniţarea şi moartea lui Ioan Botezătorul în punctul acesta pentru a completa relatarea lui cu privire la Ioan înainte de a începe să relateze lucrarea lui Hristos. Se pare că Ioan nu a fost întemniţat decât la câteva luni, poate un an sau mai mult, după botezul lui Isus (DA 214; cf. p. 213), aproximativ pe vremea Paştelui anului 29 d.Hr. El a rămas la închisoare până timpuriu în primăvara anului 30 d.Hr. şi a fost decapitat cu câteva săptămâni înainte de Paştele acelui an (vezi DA 360, 361, 364). Vezi p. 64; diagramele 6,7, p. 229-231; nota adiţională la Luca 4). Mustrat. Potrivit cu Iosif, iudeii în unanimitate obiectau faţă de căsătoria aceasta (Antichităţi xviii.5.4.). Irodiada. O fiică a lui Aristobul şi strănepoată a lui Irod cel Mare. Irod Antipa a divorţat de propria sa soţie, o fiică a regelui Aretas al Arabiei, pentru a se căsători cu Irodiada (Iosif, Antichităţi, xviii. 5.1). Vezi la v.1. Filip Acest Irod (vezi diagrama p. 40) era fratele vitreg al lui Irod Antipa, un fiu al lui Irod cel Mare cu Mariamne (II) – nu Irod Filip Tetrarhul (vezi la v. 1), fiu al lui Irod cel Mare cu Cleopatra. Salomea era fiica acestui Irod şi a Irodiadei. El fusese dezmoştenit de tată său, Irod cel Mare şi a trăit o viaţă de particular, mai întâi la Ierusalim şi apoi în Roma. 3:20 a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă. A mai adăugat. Aceasta era o adăugare deosebită la celelalte ,,rele” ale lui Irod (vezi v. 19). A închis pe Ioan. Ioan a fost întemniţat timpuriu în primăvara anului 29 d.Hr., după o lucrare de aproape trei ani (vezi diagramele p. 228-230; vezi la Matei 3,1). Faptul că el a fost întemniţat de Irod Antipa lasă să se înţeleagă că Ioan predica de partea pereană a râului Iordan pe vremea arestării sale (vezi la Luca 3,3). Lui Irod i se părea că oamenii erau gata să facă ceea ce le-ar fi spus Ioan şi Irod se temea că rezultatul ar putea fi răzvrătirea populară (Antichităţi xviii, 5.2.; DA 360). Iosif nu menţionează problema Irodiadei în legătură cu întemniţarea lui Ioan, deşi în altă parte el menţionează căsătoria Irodiadei cu Antipa (Antichităţi, xviii.5.4). În felul acesta Iosif relatează probabil motivul susţinut în mod public pentru care Irod l-a întemniţat pe Ioan. Ar fi fost necorespunzător ca Irod să anunţe că motivul Său pentru a face lucrul acesta este problema particulară cu Irodiada, pe care iudeii o dezaprobau în unanimitate. Vezi DA 214. Temniţă. Potrivit cu Iosif (Antichităţi, xviii.5.2) aceasta era fortăreaţa Macherus, din Perea, la est de Marea Moartă. Locul unde fusese Macherus a fost descoperit în 1807; şi ruinele unei temniţe mai pot fi văzute. Totuşi, având în vedre succesiunea evenimentelor în Marcu 6,17-30 (cf. DA 222), anumiţi învăţaţi cred că celebrarea zilei de naştere ar fi avut loc în Tiberida şi, deci, pun la îndoială acurateţea afirmaţiei lui Iosif. 3:21 După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul, Tot norodul. [Botezul, Luca 3,21-23a = Matei 3,13-17 = Marcu 1,9-11. Comentariu major: Matei.]. O figură iudaică obişnuită de hiperbolă, care aici probabil urmărea să cuprindă o hotărâtă majoritate a celor care ascultau. Cel puţin Fariseii şi Saducheii au refuzat botezul (Luca 7,30.33; Matei 21,25.32). Se ruga. Numai Luca relatează că Isus S-a rugat când a ieşit din râu. Este potrivit ca Luca, care Îl menţionase atât de adesea pe Isus în actul rugăciunii, să noteze aici amănuntul acesta. 3:22 şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea! În chip trupesc. Numai Luca califică porumbelul în felul acesta. Fiul Meu prea iubit. Vezi la Matei 3,17. Codex Bezae adaugă: ,,astăzi Te-am născut”. În timp ce aici afirmă adevărata dumnezeire a lui Isus, Luca porneşte de îndată să dovedească adevărata Lui natură omenească (v. 23-38). Matei îşi începe relatarea naraţiunii Evangheliei prin prezentarea genealogiei lui Isus (vezi la Matei 1,1); Luca rezervă genealogia sa pentru momentul când Isus a început misiunea vieţii Sale. La fel, Moise dă propria sa genealogie după ce relatează prima sa apariţie publică ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu şi conducătorul lui Israel (vezi Exod 6,16-20). 3:23 Isus avea aproape treizeci de ani, când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, La treizeci de ani. Luca nu se angajează în ce priveşte vârsta exactă a lui Isus la data botezului, ci mai degrabă scoate în evidenţă faptul că El era ,,ca de treizeci de ani”. Atât cât permite afirmaţia lui Luca, aceasta ar fi un an sau doi mai mult sau mai puţin decât exact 30. La iudei vârsta de 30 de ani era în general considerată a fi timpul când un om ajungea la maturitatea deplină şi era prin urmare eligibil pentru răspunderile vieţii publice. Vezi diagramele 1,3, p. 227, 228). Dacă naşterea lui Isus a avut loc în toamna anului 5 î.Hr. aşa cum pare probabil (vezi la cap. 2,6.8), al treizecilea an al Său, după metoda iudaică de calculare (vezi la cap. 2,42), ar fi început în toamna anului 25 d.Hr. şi s-ar fi terminat în toamna anului 26 d.Hr. (vezi la v. 1). Aceasta este pe deplin în armonie cu afirmaţia mai mult sau mai puţin generală a lui Luca precum că Isus era ,,ca” de 30 de ani şi cu toate datele cronologice cunoscute cu privire la viaţa lui Hristos. S-ar părea, deci, că Luca nu face aici o afirmaţie cronologică precisă, ci numai notează că Isus era de vârstă matură la data botezului Său şi a începutului lucrării Sale publice. Început. Gr. archomai, ,,a începe”. Verbul acesta apare şi în Matei 4,14; Marcu 4,1Luca 3,8;; Fapte 11,22; 10,37; etc. O problemă apare în legătură cu forma folosită aici, archomenos. Nu este clar dacă archomenos se referă la începutul celui de-al 30-lea an al vieţii lui Isus, sau la începutul lucrării Lui. Traducerea lui Tyndale a primei părţi a lui Luca 3,23 spune: ,,Isus era cam de treizeci de ani când a început”. Biblia Cranmer din 1539 a adoptat o traducere nouă: ,,Isus Însuşi a început să fie ca de treizeci de ani” şi aceasta a fost urmată de KJV. Întrucât contextul (v. 1-22) se ocupă de botezul lui Isus, cu care a început lucrarea Lui publică, mulţi au tras concluzia că archomenos trebuie să se refere la lucrarea Lui (vezi la Marcu 1,1; cf. Fapte 1,22; 10,37.38). În consecinţă, ei adaugă expresii de felul ,,să înveţe” (RV) sau ,,lucrarea lui” (RVS) după archomenos. Vezi la Luca 1,57; 2,42. Se credea. [Strămoşii omeneşti ai lui Isus, Luca 3,23-38 = Matei 1,1-17. Comentariu major: Matei şi Luca.]. Isus era ,,legal considerat” sau ,,popular crezut” a fi fiul lui Iosif (vezi Ioan 8,41). În rapoartele oficiale de la Templul din Ierusalim Isus era înregistrat ca primul născut al Mariei şi al lui Iosif (vezi Luca 2,21; DA 52). Acţiunea promptă a lui Iosif când i s-au dat îndrumări de către înger să o ia pe Maria ca nevastă a protejat, fără îndoială, atât bunul său nume, cât şi pe al Copilului (vezi la Matei 1,24). Potrivit cu relatările oficiale şi înaintea legii, Isus era fiul lui Iosif. Fiul. Cu privire la importanţa şi valoarea raportului ancestral al lui Isus pentru oamenii din timpurile NT, vezi la Matei 1,1. Genealogia, aşa cum este dată de Luca, diferă în câteva privinţe importante de aceea dată de Matei şi diferenţele acestea confruntă pe mulţi cititori moderni ai Bibliei cu ceea ce este, admis, o problemă de mare dificultate. Problema aceasta constă esenţial în faptul că deşi ambele liste genealogice dau de înţeles că prezintă pe strămoşii lui Iosif, totuşi diferă una de alta, nu numai în ce priveşte numărul strămoşilor trecuţi într-o anumită perioadă de timp, dar şi cu privire la cine era cea mai mare parte din aceşti strămoşi. Punctele principale de deosebire dintre cele două liste pot fi enunţate după cum urmează: 1. Luca prezintă 41 de descendenţi ai lui David care erau strămoşi ai lui Isus; Matei, 26. 1. 2. Cu excepţia lui Salatiel, Zorobabel şi Iosif soţul Mariei, cele două liste sunt cu totul deosebite în ce priveşte descendenţii din David. 2. 3. Cele două genealogii converg pe scurt cu Salatiel şi Zorobabel, dar Matei identifică pe Salatiel cu fiul lui Ieconia; Luca îl trece ca fiu al lui Neri. 4. Matei îl identifică pe Iosif ca fiul lui Iacov; Luca ca fiul lui Eli. La început aceste diferenţe par să constituie discrepanţe majore între cele două liste date de Matei şi de Luca. Problema este şi mai mult complicată de faptul că absolut nimic nu se cunoaşte despre 60 din cele 64 de persoane numite în amândouă listele şi că informaţia cu privire la celelalte patru este în cel mai bun caz foarte slabă. Absenţa aceasta de informaţie face ca o reconciliere pozitivă a diferenţelor dintre cele două liste să fie practic imposibilă. Din fericire însă, se ştie îndeajuns despre obiceiurile şi felul de gândire şi exprimare vechi iudaic pentru a procura o explicaţie cu totul plauzibilă a fiecărui punct de deosebire şi, în felul acesta, pentru a demonstra că discrepanţele pot fi în chip raţional considerate ca aparente şi nu reale. Diferitele puncte de deosebire vor fi considerate în ordine: 1. 1. Aşa cum este notat, Matei atribuie 26 de generaţii, cuprinzând în medie 37 de ani fiecare, perioadei de timp de la moartea lui David până la naşterea lui Hristos; Luca are 41 de generaţii, cuprinzând în medie 24 de ani fiecare. Potrivit cu cronologia ipotetică urmată de acest comentariu, David a murit în anul 971 î.Hr. (vezi vol. II, p. 77, 143) şi Hristos S-a născut în anul 5 î.Hr. (vezi vol. V, p. 242), un interval de aproape 966 de ani. În parte, ar fi poate cu putinţă să explicăm marea diferenţă dintre 26 şi 41 de generaţii admiţând că fiecare strămoş al lui Isus în linia trasată de Luca era, în medie, cu vreo 13 ani mai tânăr la naştere succesorului său decât media liniei lui Matei. Dar diferenţa este prea mare pentru a fi în totul explicată pe baza aceasta. Având în vedere faptul că Matei a omis clar cel puţin patru verigi genealogice în decursul celor 966 de ani, acolo unde se poate face comparaţie cu listele VT (vezi la Matei 1,8.11.17), este cu totul posibil ca el să fi omis cu totul cel puţin 11 din perioada cea mai obscură dintre cele două testamente. Se poate observa, de asemenea, că o lungime medie de 24 de ani dintre naşterea unui om şi aceea a succesorului său este mult mai probabilă decât una de 37 de ani. Observaţia aceasta tinde să confirme cele 37 de generaţii ale lui Luca şi probabilitatea că Matei a ajuns la 24 prin omiterea intenţionată a aproape 15 nume din lista sa (vezi la Matei 1,8.11.17). 2. 2. Cu excepţia lui Salatiel, Zorobabel şi a lui Iosif, soţul Mariei, listele genealogice date de Matei şi Luca urmăresc evident pe strămoşii lui Isus până la David pe două linii diferite de descendenţă. De la David la captivitate, Matei urmează linia domnitoare a familiei regale şi noi admitem că acelaşi lucru este adevărat cu privire la cei trecuţi în listă de la captivitate mai departe (vezi la Matei 1,17). Luca pare să urmeze o ramură nedomnitoare a liniei regale până la Natan, un alt fiul al lui David cu Bat-Şeba (1 Cronici 3,5; vezi la Luca 3,31). Intermariajul în cuprinsul limitelor familiei explica uşor faptul că strămoşii lui Hristos pot fi urmăriţi în trecut prin două linii aproape cu totul distincte ale familiei. Aceasta, totuşi, nu explică faptul că sunt date aceste două linii (vezi nr. 4, mai jos). 3. 3. Pentru o discutare a problemei prezentate de convergenţa celor două liste în Salatiel şi Zorobabel, după care din nou se despart, vezi la versetul 27. 4. Vezi mai jos la ,,lui Iosif” şi ,,fiul lui Eli”. Lui Iosif. Ca şi Matei (vezi la Matei 1,16), Luca evită cu grijă să afirme că Isus era fiul lui Iosif. Expresia parentetică ,,cum se credea” nu numai că lasă să se înţeleagă absenţa unei legături directe de sânge, ci sugerează că legal şi popular Isus era considerat fiul lui Iosif. La evrei termenii ,,tată” şi ,,fiu”, ,,mamă” şi ,,fiică”, ,,frate” şi ,,soră”, etc., erau de obicei folosite pentru a cuprinde legături mai depărtate decât implică la noi aceste cuvinte (vezi la Geneza 29,12; Numeri 10,29; Deuteronom 15,2; 1 Cronici 2,7). Prin urmare ,,fiu”, de pildă, aşa cum este folosit în Biblie, poate denota legătură de naştere naturală (imediată sau mai depărtată), prin adoptare, prin căsătorie de levirat (vezi la Deu. 25,5-9) sau doar prin caracter (vezi 2 Timotei 1,2). Fiul lui Eli. Heli [sau ,,fiul lui Eli”]fiind transliterarea greacă a numelui ebraic redat în engleză ca ,,Eli”. Evident, Iosif, soţul Mariei, nu putea fi fiul natural atât al lui Eli, ca aici, cât şi al lui Iacov, ca în Matei 1,16. Două explicaţii plauzibile au fost propuse, fiecare dintre ele fiind în deplină armonie cu obiceiurile iudaice cunoscute. Potrivit cu o explicaţie, ambele liste dau pe strămoşii lui Isus, una prin descendenţă de sânge, cealaltă prin adoptare sau căsătorie de levirat. Potrivit cu cealaltă explicaţie, Matei dă strămoşii lui Iosif şi Luca îi dă pe aceia ai Mariei, prin tatăl ei. Aceia care consideră ambele liste ca reprezentând strămoşii lui Iosif, explică zicând că o listă dă reala lui descendenţă prin sânge şi cealaltă, descendenţa lui prin adoptare într-o linie de familie înrudită. Dacă Iosif era cu adevărat ,,fiul lui Iacov” ca în Matei, el trebuie să fi devenit ,,fiul lui Eli” într-un sens cu totul altul decât unul literal. Dacă Eli n-a avut moştenitor natural, el l-ar fi putut adopta pe Iosif, prin care, potrivit cu obiceiul iudeu se puteau păstra amândouă liniile. Potrivit cu a doua explicaţie, Maria era singurul copil al lui Eli şi căsătorindu-se cu ea, Iosif a devenit fiul şi moştenitorul legal al lui Eli în armonie cu prevederile legii căsătoriei de levirat, aşa cum era dată pe vremea lui Moise (vezi la Deuteronom 25,5-9; Matei 22,24). 3:24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, Verset ce nu a fost comentat. 3:25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, Matat. Vezi la Matei 1,15. Nu se ştie nimic mai mult cu privire la persoanele numite de la Matat din Luca 3.24 la Resa din v. 27 decât că au fost strămoşii lui Isus. Ei nu sunt menţionaţi în altă parte în Biblie datorită faptului că nici canonul VT nu se extinde mult dincolo de întoarcerea iudeilor din captivitatea babiloniană. 3:26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, Verset ce nu a fost comentat. 3:27 fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, Zorobabel. Adică, Zorobabel. Luca îl numeşte pe Zorobabel fiu al lui Salatiel şi pe Salatiel, fiu al lui Neri. De asemenea, Matei numeşte pe Zorobabel fiul al lui Salatiel, dar numeşte pe Salatiel fiul al lui Iconia (vezi la Matei 1,12). În timp ce se poate să fi fost mai mulţi Zorobabel în perioada aceasta (numele probabil înseamnă ,,o odraslă a Babilonului” sau ,,născut în Babilon”) cu un tată numit Salatiel, o astfel de posibilitate este aproape universal neluată în consideraţie. În felul acesta problema ridicată aici este comună ambelor teorii generale prezentate cu privire la diferenţele dintre cele două liste genealogice (vezi la Luca 3,23). Au fost propuse diferite soluţii pentru problema părinţilor lui Salatiel. Unii sugerează că Salatiel era fiul natural al lui Neri, dar ,,fiul” lui Iconia [Ioiachin; vezi la 1 Cronici 3,16] prin adopţie. Alţii sugerează că Salatiel, deşi fiul al lui Neri, a devenit succesorul legal al lui Iconia, poate datorită stingerii familiei lui Iconia (vezi la Ieremia 22,30) sau datorită altei cauze. Iar alţii sugerează că o fiică a lui Iconia s-a căsătorit cu Neri şi că în felul acesta Salatiel era fiul lui Neri şi nepotul lui Iconia, dar numit ,,fiu” al lui Iconia potrivit obiceiului iudaic. Cât priveşte părinţii lui Zorobabel, atât Matei, cât şi Luca îl numesc fiul lui Salatiel (Şealtiel), în acord cu Ezra 3,2; 5,2; Neemia 12,1; şi Hagai 1,1, deşi textul masoretic la 1 Cronici 3,19 numeşte pe Zorobabel fiul lui Pedaia (vezi la 1 Cronici 3,19; Ezra 2,2). Totuşi, LXX-a la 1 Cronici 3,19 trece pe listă pe Salatiel ca tată al lui Zorobabel şi pare că Luca foloseşte aici LXX-a ori de câte ori ea procură informaţii corespunzătoare listei genealogice (vezi la Luca 3,36). Neri. Persoanele numite de la Neri în v. 27 la Matata în v. 31 nu sunt menţionate în altă parte în Biblie. Perioada de timp cuprinsă de acest grup se extinde de la captivitatea babiloniană în trecut, prin timpul împărăţiei împărţite, până la Solomon. 3:28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, Verset ce nu a fost comentat. 3:29 fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, Verset ce nu a fost comentat. 3:30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, Verset ce nu a fost comentat. 3:31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, Natan. Natan a fost fiul lui David şi al lui Bat-Şeba, născut în Ierusalim (vezi la 2 Samuel 5,14). David. Vezi la Matei 1,1.6. Pentru numele înscrise în listă de la David la Avraam în Luca 3,31-34 vezi la Matei 1,2-6. 3:32 fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, Verset ce nu a fost comentat. 3:33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, Verset ce nu a fost comentat. 3:34 fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, Tara. Adică, Terah, tatăl lui Avraam (vezi la Geneza 11,26-32). Deosebirea în ortografierea numelor de la Terah la Mahalaleel (Maleleel) se datorează faptului că în VT aceste nume sunt transliterate direct din ebraică, în timp ce în NT ele sunt transliterate din greacă, aceasta, la rândul ei, fiind transliterată din ebraică. Nahor. Nahor, bunicul lui Avraam (vezi la Geneza 11,22). 3:35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, Saruh. Adică, Serug, străbunicul lui Avraam (vezi la Geneza 11,20). Ragau. Adică, Reu (vezi la Geneza 11,18). Falec. Adică, Peleg (vezi la Geneza 11,16). Eber. Vezi la Geneza 10,21; 11,14. Sala. Adică, Salah (vezi la Geneza 11,13). 3:36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, Cainan. Numele Cainan apare aici şi în LXX-a la Geneza 11,12.13 şi 1 Cronici 1,18, dar nu în textul masoretic. Faptul că transliterarea greacă a acestor cuvinte ebraice în Luca 3,34-38 este identică cu aceea din LXX-a la Geneza 5,5-32; 11,10-24 lasă să se înţeleagă că Luca probabil a urmat LXX-a pentru această porţiune a genealogiei sale. Posibilitatea aceasta este confirmată de faptul că Luca include aici pe Cainan între Salah şi Arfaxad. Arfaxad. Vezi la Geneza 10,22; 11,12. Sem. Adică Şem, al doilea fiu al lui Noe (vezi la Geneza 5,32; 11,10.11). Noe. Vezi la Geneza 5,29. Lameh. Vezi la Geneza 5,25. 3:37 fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan, Metusala. Adică Metuselah (vezi la Geneza 4,18; 5,25). Enoh. Vezi la Geneza 5,22.24. Iared. Vezi la Geneza 4,18. Maleleel. Adică, Mahalaleel (vezi la Geneza 4,18). Cainan. Vezi Geneza 5,9. Acest patriarh, fiul lui Enos, nu trebuie să fie confundat cu Cainan din Luca 3,36, care nu este menţionat în textul masoretic al VT (vezi la v. 36). 3:38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Enos. Vezi la Geneza 4,26. Set. Al treilea fiul al lui Adam şi al Evei (vezi la Geneza 4,25). Adam. Pentru însemnătatea numelui vezi la Geneza 1,26; 3,17; Numeri 24,3. Luca începe genealogia sa cu naşterea supranaturală al celui de-al doilea sau ,,ultimul Adam” (1 Corinteni 15,45) şi acum o încheie cu o referire la crearea celui dintâi Adam. Fiul lui Dumnezeu. Luca afirmă aici credinţa lui în Dumnezeu ca Creator al omului şi Autor al vieţii, Cel care ,,dă tuturor viaţa, suflarea şi toate. El a făcut ,,…toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur [,,dintr-un sânge”]” (Fapte 17,25.26). La început omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Prin credinţă în Isus Hristos avem privilegiul de a fi creaţi din nou după chipul Lui (vezi 2 Corinteni 5,17). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–18 DA 97–108 7 PK 140 10, 11 DA 107 13 DA 553 19 EW 154 21, 22 DA 109–113 22 EW 153, 156 23 4T 109 38 Ed 33, 130; PP 45 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: