1:5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisabeta.
În zilele. [Vestirea făcută lui Zaharia, Luca 1,5-25. Vezi harta p. 214; diagrama p. 227]. Datarea după anii de domnie a fost foarte obişnuită în literatura greacă. Exemple pentru fiecare an al secolului I creştin încă supravieţuiesc. Luând firul naraţiunii sale, Luca renunţă la stilul literar koine al v. 1-4, cu idiomul lui elegant şi trece la un stil ebraic în formă, care aminteşte de naraţiunile VT, ca cea a naşterii lui Samuel. De fapt cap. 1,5 la 2,52 sunt poate cele mai ebraice din toate scrierile lui Luca. Cu toate acestea, ele poartă semnele caracteristice ale lui Luca ca autor. Faptul că seria de naraţiuni relatate aici era de o natură atât de personală încât Maria ,,se gândea la ele în inima ei” (cap. 2,19), împreună cu faptul că ceilalţi scriitori ai Evangheliei nu spun nimic despre aceste evenimente, sugerează posibilitatea că informaţiile relatate s-ar putea să nu fi fost în general cunoscute printre credincioşii creştini în primii ani ai bisericii apostolice.
Întrucât Luca se referă aici la multe surse de informaţii orale şi scrise (vezi la v. 1-3), unii au sugerat că el se poate să fi cunoscut evenimentele copilăriei lui Isus chiar de la Maria. Reiese că naraţiunea este prezentată din punct de vedere al Mariei pe când Matei prezintă naraţiunea lui Isus din punct de vedere al lui Iosif (Matei 1).
Secţiunea naşterii (cap. 1,5 la 2,52) constă din şapte părţi: 1) vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul (cap. 1,5-25), 2) vestirea naşterii lui Isus (v. 26-38), 3) vizita Mariei la Elisabeta (v. 3956), 4) naşterea lui Ioan Botezătorul (v. 57-80), 5) naşterea lui Isus (cap. 2,1-20), 6) circumcizia şi înfăţişarea lui Isus (v. 20-38), 7) copilăria lui Isus (v. 39-52.).
Irod. Vezi p. 39-42; diagrama p, 40, 234. Zilele lui Irod au fost zile de cruzime şi oprimare pentru poporul iudeu, deşi împăratul era un aşa-zis convertit la religia iudaică. Caracterul lui desfrânat stă în contrast izbitor cu caracterul lui Zaharia şi era mai mult sau mai puţin tipic pentru vremea în care trăia.
Iudeii. Scriind, aşa cum evident făcea, mai întâi pentru cititori nepalestinieni, se pare că Luca foloseşte adesea numele Iudea ca un termen general pentru întreaga Palestină (Luca 6,17; 7,17; Fapte 10,37).
Zaharia. De la ebr. Zekaryah, ,,Iehova Îşi reaminteşte” sau ,,Iehova Şi-a adus aminte”. Numele acesta fusese purtat de fiul lui Iehohiada ( 2 Cronici 24,20), de profetul Zaharia şi de mulţi alţii.
Ceata lui Abia. David a împărţit preoţii în 24 de cete (1 Cronici 24,1-18¸2 Cronici 8,14) din care ceata lu Abiah (sau Abia) era a opta (1 Cronici 24,10). Şaisprezece cete erau alcătuite din descendenţi ai lui Eleazar şi opt din descendenţi ai lui Itamar, ambii fii ai lui Aaron. Numai patru din cete erau reprezentate de preoţii care se reîntorseseră din Babilon după captivitate şi Abia era printre acestea (vezi la Ezra 2,36). Dar aceia care s-au reîntors au fost fără îndoială împărţiţi în 21 sau 22 de cete (extinse la 24 în timpurile NT) şi li se dăduse numele cetelor originare (vezi la Neemia 12,1). Potrivit cu Iosif, fiecare ceată de preoţi era rânduită să servească o săptămână din Sabat în Sabat (Antichităţi, vii.14.7 [365,366]), de două ori pe an. La sărbătoarea corturilor toate cele 24 de cete erau aşteptate să fie de faţă. Încercările de a determina timpul din an când ceata lui Abia venea la rând pentru serviciu, pe temeiul şirului cetelor care slujeau pe vremea când romanii au distrus Templul în anul 70 d.Hr., sunt pe cât se pare de mică valoare sau fără de valoare în ce priveşte datarea naraţiunii lui Luca.
Elisabeta. De la ebr. Elisheba, însemnând ,,Dumnezeul meu a jurat” sau ,,Dumnezeul meu este belşug”, numele soţiei lui Aaron (Exod 6,23).