6:1 După aceea, Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
După aceea. [,,După aceste lucruri”, KJV]. [Hrănirea celor cinci mii, Ioan 6,1-14 = Matei 14,13-21 = Marcu 6,30-44 = Luca 9,10-17. Comentariu major: Marcu şi Ioan. Vezi harta p. 220; diagrama p. 231; despre minuni p. 208–213]. În Evanghelia a patra expresia aceasta arată în general că trecuse o considerabilă perioadă de timp de la evenimentele narate mai înainte şi nu înseamnă în mod necesar că incidentul care este pe punctul de a fi narat a avut loc imediat după cele precedente (cf. cap. 5,1; 7,1; despre însemnătatea unei expresii similare, la singular, vezi la cap. 2,12). Evenimentele din cap. 6 au avut loc aproape la un an după cele din cap. 6, dacă sărbătoarea nenumită din cap. 5,1 a fost Paştele (vezi p. 193, 247; vezi la cap. 5,1). De fapt, Ioan trece aici în tăcere peste întreaga perioadă a lucrării publice a lui Isus în Galileea. Potrivit cu cronologia adoptată de acest comentariu cap. 6 este datat cam pe vremea Paştelui (vezi v. 4) anului 30 d.Hr.
Evenimentele acestui capitol sunt singurele din perioada lucrării galileene a lui Isus de care Ioan ia notă (vezi p. 197, 198). Se poate pune întrebarea de ce, la compunerea naraţiunii cu incidente aparent fără legătură din viaţa lui Isus, Ioan să fi ales să relateze minunea hrănirii celor cinci mii. S-ar putea să fi observat, mai întâi, că din cele patru sărbători de Paşte ale timpului lucrării lui Isus, acesta este singura pe care El nu a sărbătorit-o la Ierusalim. Ioan, într-adevăr, ia notă îngrijită de sărbătorile acestea şi menţionează participarea lui Isus la fiecare din celelalte (vezi cap.2,13: 5,1; 12,1.12). Poate, cel puţin în parte, el intenţiona ca naraţiunea din cap. 6 să marcheze acest sezon pascal şi să explice de ce Isus nu a mers la Ierusalim. Lucru şi mai important, evenimentele din cap. 6 explică cum oamenii din Galileea, cândva atât de doritori să-L urmeze pe Isus (vezi la Marcu 1,44.45; 3,7-12; Ioan 4,45), s-au întors acum împotriva Lui (vezi la Ioan 6,66), aşa cum, cu un an înainte, conducătorii din Ierusalim se întorseseră împotriva Lui (vezi la cap. 5,1). Aşa cum acel singur incident pusese capăt lucrării Lui iudeene, tot aşa evenimentele din cap. 6 marchează sfârşitul lucrării Lui publice în Galileea (vezi la Matei 15,21).
Evanghelia lui Ioan dă o deosebită atenţie dovezilor că Isus era într-adevăr Mesia (vezi p. 892) şi faptului că iudeii credeau sau nu credeau această dovadă (vezi la Ioan 1,12). În acord cu aceasta, s-ar părea, Ioan trasează paşii cei mai de seamă prin care naţiunea s-a întors împotriva lui Hristos şi cu timpul L-a respins. Obiectivul acesta ar justifica pe deplin alegerea evenimentelor din cap. 6. Poate, iarăşi, Ioan şi-a dat seama că evangheliile sinoptice deja cuprinseseră perioada lucrării galileene cu destule detalii.
Dincolo de marea. Adică, de la Capernaum în vecinătatea Betsaidei Iulia (vezi Luca 9,10; cf. la Marcu 6,33), la capătul de nord al lacului. La sfârşitul cap. 5 Isus era încă în Iudea. Acum se spune că a mers ,,dincolo de marea Tiberiadei”, care lasă să se înţeleagă că între evenimentele din cap. 5 şi 6 El S-a reîntors în Galileea. Pentru împrejurările şi scopul acestei călătorii vezi la Marcu 6,30.
Tiberiadei. Ioan era unicul scriitor biblic care se referă la Lacul Galileii ca Marea Tiberiadei (vezi şi cap. 21,1). Aceasta ar putea reflecta faptul că el a scris Evanghelia sa probabil, la câteva decade după celelalte, şi numele Tiberiada, aplicat la lac, era fără îndoială folosit mai pe larg atunci de cum fusese mai înainte. Pe vremea lui Isus, cetatea Tiberiadei, de la care lacul şi-a luat numele, fusese zidită de Iord Antipa şi, în consecinţă, lacul nu era încă cunoscut, cel puţin în general, sub acel nume.