9:4 El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului.
Altar. [,,Cădelniţa”, KJV]. Gr. thumiaterion literal, ,,un loc [sau ,,vas”] pentru arderea tămâii”, de unde, fie o cădelniţă, fie altarul tămâierii. Pentru exemple ale ultimului sens, vezi Josephus, War
v. 5. 5 [216]; Antiquities iii. 6. 8; 8. 3 [147; 198]; compară cu Herodotus 2. 162. În Epistola lui Pavel către Evrei probabil că este vorba despre altarul tămâierii. Acesta era obiectul cel mai important din Sfânta. E puţin probabil ca autorul să omită menţionarea lui, mai ales că el enumără obiectele din fiecare încăpere.
Totuşi, traducerea ,,altarul tămâierii” dă naştere unei probleme, deoarece se pare că aici autorul situează acest altar în Locul prea sfânt, în timp ce în vechiul cort el se găsea în prima încăpere (Exodul 30,6). Trebuie remarcat faptul că autorul nu afirmă că altarul tămâierii era în a doua încăpere, ci doar că Locul prea sfânt ,,avea” altarul. Cuvântul grecesc pentru ,,avea” poate fi tradus ,,conţine”, dar aceasta nu este în mod necesar singurul său sens.
Legătura care apare aici între altar şi Locul prea sfânt poate fi că funcţia lui era strâns legată de Locul prea sfânt. Tămâia adusă zilnic pe acest altar era îndreptată către tronul harului din Locul prea sfânt. Acolo Dumnezeu Îşi manifesta prezenţa între heruvimi, şi, în timp ce tămâia se înălţa cu rugăciunile credincioşilor, ea umplea atât Sfânta Sfintelor cât şi Sfânta. Perdeaua care separa cele două încăperi nu se înălţa până la plafon, ci numai până la o anumită înălţime. În felul acesta tămâia putea fi adusă în Locul sfânt (Sfânta) – singurul loc unde puteau să intre preoţii obişnuiţi – şi totuşi să ajungă în a doua încăpere, spre care era îndreptată. În 1Regi 6,22 se spune că altarul tămâierii din Templul lui Solomon era ,,înaintea Locului prea Sfânt”, adică în legătură cu Locul prea sfânt, sau aparţinând Locului prea sfânt.
Chivotul. Vezi Exodul 25,10–16.
Legământului. Chivotul este numit aşa deoarece conţinea ,,tablele legământului”, cele două table de piatră pe care Dumnezeu scrisese cele Zece Porunci. În Deuteronom 4,13 se declară că cele Zece Porunci sunt condiţiile legământului pe care Dumnezeu a poruncit poporului să le îndeplinească.
Un vas de aur. Vezi Exodul 16,33.34. Ideea de ,,aur” vine din LXX, care în Exodul 16,33 zice ,,vas de aur”. În ebraică se spune simplu: ,,vas”.
Toiagul lui Aaron. Vezi Numeri 17,1–11. Se pare că aici se declară că vasul şi toiagul lui Aaron erau în chivot. În Vechiul Testament se spune despre ele că sunt ,,înaintea Domnului” sau ,,înaintea chivotului mărturiei” (Exodul 16,33.34; Numeri 17,10). Nu există nici o discrepanţă, deoarece aceste ultime expresii pot desemna şi o poziţie înlăuntrul chivotului. Afirmaţia din 1 Regi 8,9, că ,,în chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe cari le-a pus Moise”, pot implica faptul că în chivot au fost cândva şi alte obiecte, ca cele menţionate aici (vezi comentariul din 1 Regi).
Unii au încercat să rezolve aparenta discrepanţă sugerând că prin cuvintele ,,în chivot” (Evrei 9,4) se face referire la ,,partea chivotului care se cheamă Locul prea sfânt” (Evrei 9,3). Deşi gramatical lucrul acesta este posibil, contextul general este împotriva unei astfel de asocieri. În plus, faptul că tablele legământului sunt cuprinse în lista lucrurilor care urmează după cuvintele ,,în chivot”, sugerează puternic că aici e vorba de chivot, şi nu de Locul prea sfânt.
Tablele legământului. Vezi Exodul 25,16; 32,15.16; Deuteronomul 9, 9; vezi mai sus la ,,legământului”.