English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Geneza

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Geneza, 38


38:1 În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi, şi a tras la un om din Adulam, numit Hira.

În vremea aceea. Acest capitol redă originea celor trei familii conducătoare ale lui Iuda, viitoare seminţie princiară a lui Israel. El mai arată că fiii lui Iacov, uitând chemarea sacră a neamului lor, au fost în pericolul de a pieri în păcatele din Canaan. Dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit în bunătatea lui de a realiza mutarea întregii case a lui Iacov în Egipt, poporul ales ar fi putut pieri din cauza influenţei corupătoare a obiceiurilor canaanite. Astfel, cap. 38 este o parte integrantă a istoriei primare a lui Israel.

Expresia ,,în vremea aceea” este luată de mulţi comentatori ca referindu-se la istoria vânzării lui Iosif, înregistrată în capitolul precedent. Totuşi, termenul este atât de general încât nu poate fi limitat la o întâmplare specială, mai probabil că el se referă la întreaga perioadă a istoriei lui Iacov în Palestina. Considerente cronologice aproape că fac necesară amplasarea acestei istorisiri pe vremea când Iosif era încă în casa tatălui său.

Fiind al patrulea fiu al lui Lea, Iuda cu siguranţă că nu era decât cu vreo trei ani şi ceva mai mare decât Iosif, fapt care ar face ca el să fie aproximativ de douăzeci de ani pe vremea când a fost vândut Iosif (compară cu cap. 41,46; 45,6), astfel că Iuda era de vreo 42 de ani când familia s-a mutat în Egipt. În acea vreme, nu numai că el îi avea pe cei trei fii amintiţi în cap. 38, dar era şi bunic, cum pare a lăsa să se înţeleagă şi cap. 46,12. Dacă acest lucru este corect, fiii săi Er, Onan şi Şela trebuie să se fi născut înainte de a fi vândut Iosif, deoarece ei înşişi ajunseseră deja vârsta căsătoriei, când au avut loc întâmplările privind pe Tamar, iar Pereţ, fiul Tamarei avea deja doi fii, când s-a mutat familia în Egipt. Observaţiile acestea ne obligă să tragem concluzia că unii dintre fiii lui Iacov trebuie să se fi căsătorit încă pe când erau foarte tineri. Iuda nu putea să aibă mai mult de 14 ani la naşterea lui Er, cel mai în vârstă fiu al lui, nici Er mai mult de 13 ani la căsătoria lui cu Tamar. Naşterea celor doi gemeni ai lui Iuda de către Tamar, nora lui, trebuie să fi avut într-un interval de doi ani după moartea lui Er. Pereţ nu putea să aibă mai mult de 14 ani, când s-a născut Eţron şi Hamul, după cât se pare tot gemeni, înainte de plecarea din Canaan. Astfel de căsătorii timpurii în nici un caz nu sunt neobişnuite în unele părţi ale orientului chiar şi astăzi. În cazul familiei lui Iacov ele pot să reprezinte influenţa canaanită. Cercetările arată că Iuda era un căsătorit şi tată la data vinderii lui Iosif şi că o parte din istorisirea cap. 38 avusese deja loc.

Om din Adulam. Adulam este aşezat aproximativ la 13 mile sud-vest de Betleem, într-un loc numit Tell esh-Sheikh Madh-kur, şi la aproximativ aceeaşi distanţă nord-vest de Hebron unde locuia pe acea vreme Iacov. Din motive necunoscute, Iuda a vizitat pe Adulam pe vremea când era încă tânăr. Poate că încă pe timpul când păştea turmele tatălui său prin părţile acelea, a făcut cunoştinţă întâmplător cu Adulam şi a rămas câtva timp la el. Că Iuda nu s-a despărţit pentru totdeauna de căminul lui părintesc reiese clar din faptul că el era cu fraţii lui când Iosif a fost vândut (cap. 37,26), precum şi din faptul că foametea i-a obligat să cumpere cereale din Egipt (cap. 43,3).



38:2 Acolo, Iuda a văzut pe fata unui Canaanit, numit Şua; a luat-o de nevastă, şi s-a culcat cu ea.

Verset ce nu a fost comentat.

38:3 Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er.

Verset ce nu a fost comentat.

38:4 A rămas iarăşi însărcinată, şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan.

Verset ce nu a fost comentat.

38:5 A mai născut iarăşi un fiu, căruia i-a pus numele Şela; Iuda era la Czib, când a născut ea.

Iuda era la Czib. Acest loc este numit pentru ca descendenţii lui Şela să ştie unde s-a născut strămoşul lor. Czib, sau Aczib (Iosua 15,44; Mica 1,14) probabil că trebuie să fie identificat cu locul Tell el-Beida, care este aşezat la sud-vest de Adulam.



38:6 Iuda a luat întâiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.

Tamar. Probabil o femeie canaanită, deşi de origine necunoscută.



38:7 Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l-a omorât.

Verset ce nu a fost comentat.

38:8 Atunci Iuda a zis lui Onan: Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămânţă fratelui tău.

Iuda a zis lui Onan. Conform obiceiului, Onan, în calitate de cumnat al Tamarei, trebuia să se căsătorească cu văduva fără copii a fratelui său decedat şi să ridice o familie pentru el. Dar Onan nu era dispus să accepte răspunderile pe care aceasta le implica deoarece fiul întâi născut nu avea să fie al lui, ci avea să perpetueze familia decedatului şi să primească moştenirea lui. Purtarea lui Onan a trădat o lipsă de iubire naturală pentru fratele lui şi o lăcomie pentru moştenirea şi averile lui. Ba, chiar mai rău, purtarea sa era o ofensă împotriva instituţiei divine a căsătoriei. Acesta este un comentariu trist despre josnica stare la care au ajuns fiii lui Iacov.

Obiceiul căsătoriei levirite (din latinescul levir, ,,cumnat”), amintit aici pentru prima dată în Biblie, a existat de asemenea sub forme diferite printre alte naţiuni din antichitate, de exemplu hetiţii. El a fost încorporat în legislaţia mozaică cu prevederea că un cumnat poate să refuze să îndeplinească datoria lui. Totuşi, un astfel de refuz era considerat ruşinos, aşa cum arată ceremonia care trebuia să fie împlinită în acest caz (Deuteronom 25,5-10). Rut 4,5-8 înregistrează un exemplu de astfel de refuz.



38:9 Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său.

Verset ce nu a fost comentat.

38:10 Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.

Verset ce nu a fost comentat.

38:11 Atunci Iuda a zis nurorii sale Tamar: Rămâi văduvă în casa tatălui tău, până va creşte fiul meu Şela. Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s-a dus, şi a locuit în casa tatălui ei.

Rămâi văduvă. Moartea subită a celor doi fii mai mari ai lui, atât de curând după căsătoria lor cu Tamar, a făcut ca Iuda să evite să-i mai dea şi pe cel de-al treilea fiu ca soţ. În armonie cu o superstiţie găsită în cartea apocrifă a lui Tobit (cap. 3,7-10), se poate ca el să se fi gândit că ea însăşi, sau căsătoria cu ea, pricinuise în vreun fel oarecare moartea lui Er şi Onan. Prin urmare, el a trimis-o acasă la tatăl ei cu făgăduinţa fiului lui mai mic, de îndată ce avea să crească. Faptul că Iuda nu intenţiona să-şi ţină făgăduinţa este clar din scuza ,,ca să nu moară şi Şela cu fraţii lui”.

Când Şela a ajuns la o vârstă potrivită pentru căsătorie şi nu i-a fost dat, Tamar s-a hotărât să-şi asigure un copil chiar prin Iuda însuşi. Aceasta era în deplin acord cu răspânditul obicei al hetiţilor şi asirienilor. Legile hetiţilor şi asirienilor conţineau prevederea că datoria căsătoriei levirite trebuia să fie îndeplinită de tatăl celui decedat, dacă nu mai era disponibil nici un frate.



38:12 Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul.

La cei ce tundeau oile. Iuda devenise văduv. Având în vedere că totdeauna festivităţi erau în legătură cu tunsul oilor (vezi 1 Samuel 25,2-11; 13,23), Iuda nu a putut să ia parte până ce timpul de jale obişnuit era trecut. Se aminteşte prietenul său Hira care îl însoţeşte, din cauza părţii pe care el trebuie să o joace în cele ce urmează (v.20).

Timna. Acest loc era situat în munţii Iudeii, după cum arată expresia ,,s-a suit”, şi mai târziu a fost dat seminţiei lui Iuda (Iosua 15,57). Locul este cunoscut astăzi ca Tibnah, este aşezat la 4 mile nord-est de Adulam.



38:13 Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, şi i-au zis: Iată că socrul tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.

Verset ce nu a fost comentat.

38:14 Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.

Şi a şezut jos la intrare. Traducătorii lui KJV nu au recunoscut expresia ebraică redată astfel ca nume al unei cetăţi. Aceasta ar trebui citită ,,intrarea în Enaim”, ca în RSV. Enaim trebuie să fi fost pe drumul dintre Adulam şi Timna, dar nu a fost încă identificată. Probabil că aceasta este Enam din Iosua 15,34, amintit aici ca fiind aproape de Adulam.



38:15 Iuda a văzut-o, şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.

Verset ce nu a fost comentat.

38:16 S-a abătut la ea din drum, şi a zis: Lasă-mă să mă culc cu tine! Căci n-a cunoscut-o că era nora sa. Ea a zis: Ce-mi dai ca să te culci cu mine?

Verset ce nu a fost comentat.

38:17 El a răspuns: Am să-ţi trimit un ied din turma mea. Ea a zis: Îmi dai un zălog, până îl vei trimite?

Verset ce nu a fost comentat.

38:18 El a răspuns: Ce zălog să-ţi dau? Ea a zis: Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care-l ai în mână. El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată de la el.

Inelul tău, lanţul tău. ,,Inelul” lui Iuda era probabil un sigiliu cilindric purtat la gâtul lui printrun şnur, tradus în KJV ca ,,brăţară”. Mai degrabă, textul ar trebui tradus: ,,pecetea şi şnurul tău” (RSV). După cum lămureşte literatura vremii, pecetea era un obiect de o valoare considerabilă, deoarece nici o afacere nu putea fi încheiată fără ea. Toiagul poate să fi fost ornamentat, după cum îi şedea bine unui fiu al unui bogat proprietar de vite. Toiege asiatice cu capete sculptate pe mânere sunt amintite în lista trofeelor de război luate de regele egiptean Tutmoses al III-lea în al XV-lea secol î.Hr. şi au fost găsite, de asemenea, în mormântul lui Tutankamon din secolul al XIV-lea î.Hr.



38:19 Ea s-a sculat, şi a plecat; şi-a scos mahrama şi s-a îmbrăcat iarăşi în hainele de văduvă.

Verset ce nu a fost comentat.

38:20 Iuda a trimis iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mâinile femeii. Dar acesta n-a găsit-o.

Verset ce nu a fost comentat.

38:21 A întrebat pe oamenii locului, şi a zis: Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum? Ei au răspuns: N-a fost nici o curvă aici.

Curva. Cuvântul ebraic tradus aici ,,curvă” se deosebeşte de acela din v.15, zanah, o femeie necinstită. În v.21, ,,curvă” este din qedeshah, ,,cea consacrată” sau ,,cel dedicat”. Închinarea religioasă canaanită ca şi aceea a Greciei prevedea un mare număr atât de bărbaţi cât şi de femei prostituate. Această profesie era onorabilă printre canaaniţi şi de aceea întrebând despre ,,curva” căreia el trebuia să-i predea iedul, Hira a folosit termenul cel mai respectuos.



38:22 Adulamitul s-a întors la Iuda, şi i-a spus: N-am găsit-o; şi chiar oamenii de acolo au zis: N-a fost nici o curvă aici.

Verset ce nu a fost comentat.

38:23 Iuda a zis: Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta, şi n-ai găsit-o.

Ţină ce a luat. Considerând că el şi-a făcut partea, Iuda a ales să lase zălogul lui la fata necunoscută, decât să se expună pe sine ridicolului prin a face noi cercetări, chiar dacă zălogul era, fără îndoială, de mai mare valoare decât o capră.



38:24 Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: Tamar, nora ta, a curvit, şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei. Şi Iuda a zis: Scoateţi-o afară ca să fie arsă.

Să fie arsă. Iuda a dat această poruncă în virtutea autorităţii sale de cap al familiei. Probabil că aceasta i s-a părut ca o fericită ocazie, de altfel, de a scăpa el însuşi de obligaţia de a-i mai oferi ei un soţ. Tamar era privită ca mireasa lui Şela şi, ca atare, trebuia să fie pedepsită pentru călcarea castităţii. Legea mozaică prevede omorârea cu pietre în astfel de împrejurări (Deuteronom 22,20-24). Arderea era prescrisă numai în cazul fiicei unui preot, sau în anumite cazuri de incest (Levitic 21,9; 20,14). De aceea, sentinţa lui Iuda a fost mult mai aspră decât cerea legea israelită de mai târziu. Dacă a lucrat în conformitate cu obiceiul vremii, sau pe baza altor temeiuri, nu se poate stabili. Codul lui Hammurabi enumără două crime pentru care pedeapsa este arderea. Secţiunea 10 declară că o ,,consacrată” (vezi comentariul pentru cap. 38,21) care deschide o cârciumă, sau care intră într-o cârciumă să bea, trebuie să fie arsă de vie, iar secţiunea 25 prevede că un hoţ trebuie să fie aruncat în casa arzând din care încercase să fure lucruri.



38:25 După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta.

Ea a trimis să spună socrului ei. Pronunţând sentinţa asupra lui Tamar, Iuda fără să-şi dea seama se condamnase pe sine. Păcatul lui, totuşi, nu a constat numai din faptul că a dat curs plăcerii, ci şi din încălcarea făgăduinţei faţă de Tamar (v.11). Aceasta l-a făcut pe el personal responsabil de înşelăciunea pe care ea o practicase faţă de el. Prima lui greşeală fusese căsătoria lui cu o canaanită, călcând pe faţă principiul (compară cu cap. 24,3; 28,1; 34,14). Ba mai mult, cu siguranţă că el cunoştea răutatea fiilor lui, însă în loc să recunoască mâna lui Dumnezeu în moartea lor neaşteptată, el a învinovăţit-o pe Tamar pentru aceasta şi a hotărât să o ţină pentru totdeauna ca văduvă fără copii.



38:26 Iuda le-a cunoscut, şi a zis: Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Şela. Şi nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.

Mai puţin vinovată decât mine. Iuda nu mai putea face altceva decât să-şi recunoască vinovăţia. Din nou, ca şi în complotul împotriva lui Iosif, el a dat pe faţă un joc cinstit şi sinceritate, dincolo de purtarea lui uneori scandaloasă. Mărturisirea lui sinceră, tratarea ulterioară a Tamarei, reuşita lui în creşterea fiilor născuţi de ea şi faptul că unul din ei a fost onorat cu un loc în linia strămoşilor lui Hristos – toate arată în mod clar spre o reformă completă din partea lui. Un caracter de o mai bună calitate decât acela al fraţilor lui mai mari l-a calificat pentru conducerea familiei şi pe urmaşii lui în conducerea lui Israel (vezi cap. 49,3, 4, 8-10).



38:27 Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni.

Verset ce nu a fost comentat.

38:28 Şi în timpul naşterii, unul a scos mâna înainte; moaşa i-a apucat mâna, şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: Acesta a ieşit cel dintâi.

Verset ce nu a fost comentat.

38:29 Dar el a tras mâna înapoi, şi a ieşit fratele său. Atunci moaşa a zis: Ce spărtură ai făcut! De aceea i-a pus numele Pereţ (Spărtură).

Pereţ. Numele copiilor Tamarei s-au întemeiat pe un episod interesant care a avut loc la naşterea lor. Când s-au născut gemenii în ordinea inversă de aceea în care apăruseră iniţial, moaşa s-a adresat celui de-al doilea în chip de mustrare: ,,Ce spărtură ai făcut pentru tine!” ceea ce poate să însemne ,,Tu într-adevăr ai ştiut cum să te împingi în faţă”. Din spusele acestea ale moaşei copilul a primit numele de Pereţ, ,,spărtură”. Cu toate că moaşa nu l-a considerat întâiul născut, de aici înainte el este întotdeauna pus înaintea lui Zerah în listele genealogice (Geneza 46,12; Numeri 26,20). El a devenit strămoşul regelui David (Rut 4,18-22), şi prin el al lui Mesia (Matei 1,3-16).



38:30 În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roşu la mână; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu).

Zerah. Geamănul cu firul roşu a fost numit Zerah, ,,ridicare”.

Comentariile lui Ellen G. White 1-30 P 238


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: