14:1 Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,
Pe vremea lui... s-a întâmplat. Atitudinea lumii savanţilor faţă de acest capitol este împărţită. Unii l-au acceptat ca pe un document vechi demn de încredere, întemeiat pe fapte istorice. Alţii l-au considerat ca pe o istorisire plăsmuită de un scriitor evreu de mai târziu, în scopul de a-l preamări pe patriarhul Avram. Descoperiri recente au dovedit că împrejurările, limba şi numele proprii se potrivesc exact cu timpuriul mileniu al doilea î.Hr., întărind astfel în mod esenţial poziţia acelora care cred în istoricitatea capitolului. Totuşi, încă este imposibil să identificăm vreun rege înregistrat printre persoanele menţionate în izvoare extra-biblice, deoarece se cunoaşte foarte puţin despre istoria politică a acelei perioade.
Amrafel, împăratul Şinearului. Acest rege a fost identificat, de obicei, cu Hammurabi al şaselea, cel mai mare din prima dinastie, rege al Babilonului. Oriunde în raportul Vechiului Testament este amintit Şinear, acesta este folosit ca o desemnare pentru Babilonia (vezi comentariul pentru cap. 10,10), un fapt care s-ar părea că dă sugestia că Amrafel a fost un rege al Babilonului. Totuşi, este posibil să se vadă că acest Şinear, Sanhar-ul din izvoarele cuneiforme, care se afla în Mesopotamia nord-vestică. Se pare, chiar, că din punct de vedere cronologic este imposibil să identificăm pe Hammurabi cu Amrafel. Cu toate că unii cercetători ţin la vechea dată a domniei lui Hammurabi, cea mai recentă părere este că el a domnit fie în secolul al XVIII-lea, fie în al XVII-lea î.Hr., fapt ce l-ar plasa cu mai bine de o sută de ani mai târziu decât Avram.
Identificarea lingvistică a lui Amrafel cu Hammurabi întâmpină de asemenea dificultăţi. În ultimii ani, au mai fost aduşi la lumină încă trei regi de pe vremea lui Hammurabi, toţi purtând acelaşi nume, Hammurabi: unul din Ugarit, unul din Aleppo şi altul dintr-o cetate neidentificată. Este evident totuşi, că încă nu poate fi făcută o identificare precisă.
Arioc, împăratul Elasarului. Numele Ariuuk (Arioc) este atestat în textele cuneiforme, cum ar fi acela al unui fiu al regelui Zimrilim din cetatea mesopotamiană Mari, în al XVIII-lea secol î.Hr. Deşi acesta nu este acelaşi individ ca regele Elasarului, apariţia numelui Arioc în rapoartele despre perioada de după Avram arată că istorisirea se armonizează în mod adecvat în acea epocă. Acest fapt ne ispiteşte să identificăm Elasar cu cetatea Larsa din Mesopotamia inferioară. În trecut, acest lucru s-a încercat adesea, dovezile precise însă lipsesc.
Chedorlaomer, împăratul Elamului. Un bun nume elamit care înseamnă ,,slujitor al (zeiţei) Lagamar”. Numele mai multor regi elamiţi încep cu cuvântul kudur, ,,slujitor”, precum Kudur-Mabuk, Kudur-Nachunte şi Kudur-Ellil. A doua parte din Chedorlaomer este transliterarea ebraică a numelui zeiţei elamite Lagamar. Totuşi, nici un rege elamit cu numele de Kudur-Lagamar nu este cunoscut până acum din izvoarele nebiblice.
Tideal, împăratul Goiimului. Acest nume a fost purtat de mai mulţi împăraţi hetiţi, sub forma de Tudhalia, însă este incert dacă acest rege special apare în vreun raport în afară de al Bibliei. Deşi este imposibil de a se identifica cu certitudine cei patru regi, apariţia numelor lor în epoca în care a trăit Avram dovedeşte în mod clar că raportul din cap. 14 este istoric, nu legendar.